Mama care și-a ucis cei șase copii

Și femeile ucid și se răzbună. E timpul să ne întrebăm cine sunt aceste femei, cum ucid, pe cine și de ce. Colegii de la VICE Franța le-au dedicat seria „Ucigașele”.

Semnul cu roșu și alb care marchează intrarea în orașul francez Lépanges-sur-Volognes sau în Chevaline revine mereu la știri ca un disc stricat. Poveștile care au pătat numele acestor orașe încă nu au deznodământ, iar, de curând, orașul Valognes s-a alăturat și el clubului.

În data de 17 octombrie 2007, comuna normandă cu șase mii de locuitori, era scăldată de un soare puternic. Valognes e cunoscută pentru că găzduia, pe vremuri, o fostă fabrică de unt, Isigny. Dar acum e cunoscută pentru ceva mai sinistru.

În această după-amiază de miercuri, în clădirea HLM de două etaje unde locuiește cu partenera lui, Luc Margueritte se hotărăște să coboare până în pivniță. Un miros neplăcut care vine din subsol îl cam tulbură pe tânărul normand în vârstă de 36 de ani. Când deschide ușa, e izbit de o duhoare de-a dreptul pestilențială. „Era absolut de nesuportat”, povestea el, trei ani mai târziu, într-un tribunal. Am văzut doi saci de gunoi din care se scurgea ceva. Am deschis unul dintre ei și am văzut ceva alb, credeam că e un șobolan, dar am văzut forma unui picior. Pe podeaua rece a pivniței, a mai găsit încă trei saci de gunoi. Fiecare conținea cadavrul unui bebeluș. Margueritte a sunat la poliție. Când a venit la fața locului, poliția a mai descoperit un al șaselea cadavru, tot într-un sac de gunoi. Céline Lesage, 35 de ani, cu care își împărțea viața de un an de zile, se află  acum în custodia poliției. Mamă a unui băiețel de 13 ani dintr-o relație anterioară, aceasta și-a recunoscut faptele pe loc. Între august 2000 și septembrie 2007, miniona valonă a ascuns șase sarcini și a născut copiii pe ascuns, în propria baie. Apoi, i-a ucis pe toți prin sufocare, după care i-a băgat în saci de plastic și i-a dus în beci.

Conform autopsiei, toți cei șase bebeluși se născuseră sănătoși. Nu avusese loc o pierdere de sarcină sau un deces in utero. Margueritte n-a suspectat niciodată nimic, n-a văzut nimic și nu înțelege. A aflat de la polițiști că el e tatăl ultimului născut și că primii cinci erau fructele relației pe care Céline o avusese cu fostul soț.  

Céline Lesage l-a cunoscut pe Pascal Catherine în liceu. S-au mutat împreună foarte rapid. Ea făcea curat într-un spital din Cherbourg, el era instalator. În 1996, tânăra femeie a rămas însărcinată, dar și-a ascuns sarcina prin haine largi timp de mai multe săptămâni. Până la urmă, i-a mărturisit partenerului secretul și și-a dat demisia de la job. După nouă luni, când au început contracțiile, femeia i-a zis lui Pascal că e ok să meargă la muncă și că ea se va duce singură la spital. „Mă temeam să nu-l pună să stea cu mine la maternitate, pentru că îmi zisese că nu vrea să asiste la naștere”, a explicat acuzata juriului în tribunal. La aceeași audiere, mama lui Céline a vorbit despre lipsa de responsabilitate a ginerelui ei, care n-a fost la clinică, nu a tăiat cordonul ombilical al copilului și nu și-a recunoscut fiul imediat după naștere.

La patru ani după ce și-a născut fiul, în 2000, a început ciclul infernal al sarcinilor-fantomă, chiar sub ochii lui Pascal Catherine, care se făcea că nu vede nimic. Grupul lor de prieteni a văzut totuși niște lucruri. Familia instalatorului a mărturisit în 2007: „Vedeam că poartă haine largi și că nu-și mai putea închide pelerina. Am întrebat-o dacă se îngrășase, dar fie nega, fie nu zicea nimic.” Soacra lui Lesage își amintește că a văzut-o lividă în fața ușii și că aceasta i-a zis că ar fi avut o hemoragie. Toate rudele știau că  Céline e o femeie liniștită, care făcea parte din comitetul părinților.

În 2006, Pascal a părăsit-o și a început o viață nouă alături de Nadège, o vecină. Céline a început o relație cu Luc, tot valon. Cei doi s-au mutat într-un apartament cu două dormitoare dintr-o clădire mare din apropiere, cu spații verzi și multe locuri de parcare. În această nouă casă, Céline a născut pe ascuns pentru a șasea oară. Ultimul bebeluș pe care l-a ucis era a lui Luc Margueritte.

Pe 2 iunie 2009, doctorul Loick Villerbu a intrat în penitenciarul de la Caen ca să o consulte pe Céline Lesage, care era deja închisă de doi ani. Era al treilea terapeut care se întâlnea cu ea. „Nu știe să vorbească în numele ei. Nu și-a găsit niciodată pacea, a fost mereu intimidată de mediul din jur. Își spunea că nu merită nimic și mereu căuta medii în care să se simtă protejată. Prefera să fie tăcută și să nu creeze probleme”, a raportat psihoterapeutul din biroul său din Breton. „A operat discret, așa cum făcea totul în viața ei. A ținut trupurile lângă ea și n-a reușit să le facă să dispară. Incapabilă să se deschidă, a șters orice urmă și s-a ascuns în tăcere, convinsă că persoanele dragi nu o vor asculta sau înțelege, a continuat el.”

Pe 15 martie 2010, la tribunal, mama ucigașă, cu ochi goi și părul strâns în coadă, a venit să dea socoteală pentru crimele comise. O păștea sentința de închisoare pe viață. Președintele juriului a declarat: „Suntem aici ca să încercăm să te înțelegem înainte să te judecăm.” Locuitorii comunei erau toți în stare de șoc după aflarea veștii, dar niciunul nu declarase că simte ură față de ea. Jurnaliștii erau și ei empatici. Toată lumea părea dispusă să o înțeleagă pe femeia asta care își asumase faptele, dar nu reușea să le explice. Chiar și avocatul de la asociația pentru protecția copiilor Childhood and Sharing a pledat: „Doamna Lesage și-a ucis copiii ca pe niște pisoi nedoriți. Ai comis niște acte monstruoase, dar nu ești un monstru. Faci parte dintr-o comunitate de bărbați pe care ai părăsit-o, dar cu toții suntem deschiși să te primim în comunitatea noastră. Céline Lesage, nu ești singură.”

„Sunt conștientă că mi-am ucis copiii… dar e prea greu. Sunt atât de îngrozită încât umblu doar cu fața acoperită”, a zis acuzata la proces. A doua zi, a povestit, cu lacrimi în ochi, prima pruncucidere, cea din 2000: „Mă durea stomacul. M-am dus la culcare. S-a rupt apa. A ieșit ceva. I-am pus mâna pe față. Apoi am eliminat placenta. Am luat un sac de gunoi, l-am pus înăuntru. Am închis sacul și l-am dus la subsol.”

Pascal Catherine vrea să fie considerat o victimă. „Nu e vina mea că a făcut asta. Am impresia că toți eram niște obiecte pentru ea, niște cobai. Nu poți înființa o familie pe minciuni. Céline a distrus familia și mi-a distrus viața”, susține instalatorul. Dar cum ar fi putut să nu observe cinci sarcini?

„Nu am folosit acest termen inițial, dar Céline Lesage era clar sub influența primului soț, un bărbat care nu simte nimic, e mereu lângă ea și o domină. Era complet indiferent la stările ei. Abia cu a doua soție a reușit să clădească o relație pozitivă”, spune astăzi Loick Villerbu, care a declarat în 2010 că Pascal Catherine „are toate trăsăturile tipice ale unui tată implicat în cazuri de pruncucidere”.

După o deliberare care a ținut trei ore și jumătate, Céline Lesage a fost condamnată la cincisprezece ani de închisoare cu monitorizare socio-juridică timp de zece ani. Avocatul ei se declară satisfăcut: vinovata a înțeles decizia tribunalului. În aceeași dimineață, Luc Margueritte, bărbatul cu care ea încercase să-și reconstruiască viața, a spus: „Céline trebuie abordată cu mare blândețe; nu se iubește pe sine”.

Articolul a apărut inițial în VICE Fr.