Cea mai veche poveste a omenirii e despre un tip care și-o ține în mână

Statuia asta are 11 mii de ani și e cât de cât simplă: un tip își ține în mână penisul, în timp ce e încolțit de leoparzi. Un studiu pune lucrurile în context: e cel mai vechi exemplu de poveste sub forma asta. E, totodată, o descoperire care deschide un drum fără precedent către primele comunități preistorice care au adoptat un stil de viață sedentar.

Arheologii au descoperit sculptura din piatră în 2021 la Sayburç, o zonă din sud-estul Turciei, care a fost locuită de o cultură dispărută cu mult timp în urmă. Aceasta se afla la momentul tranziției dintre un mod de viață nomad, axat pe vânat și colectat, la o societate mai puțin mobilă, bazată în principal pe așezări.

Sculptura din piatră cuprinde cinci figuri pe două reliefuri – un fel de versiune preistorică a unei benzi desenate cu două panouri. Prima înfățișează figura umană principală care-și ține penisul în mână și e înconjurat de doi leoparzi, unul dintre ei având și el un penis. A doua sculptură prezintă o altă figură umană, probabil înzestrată și ea cu un penis, alături de un taur.

În studiul publicat în Antiquity în decembrie 2022 sculptura e caracterizată drept cea mai veche și cunoscută reprezentare a unei scene narative și reflectă relația complexă dintre oameni, lumea naturală și viața animalelor care-i înconjoară în timpul tranziției la un stil de viață sedentar. Studiul a fost condus de arheologul Eylem Özdoğan de la Universitatea din Istanbul.

„Figurile formează o poveste, cu două scene individuale care par să fie legate una de cealaltă”, adaugă echipa de arheologi. „Reliefurile Sayburç corespund cu stilul și tematicile din neolitic. Penisurile sunt singurele elemente prin care poți să identifici sexul figurilor, iar accentul cade pe aspectele prădătoare și agresive ale lumii animale. Sunt reprezentate prin înfățișarea trăsăturilor periculoase, cum ar fi dinții și coarnele, care au fost observate și în alte situri.” Zici că descriu și un pic din lumea modernă, nu?

Sigur, scena fascinantă e similară cu operele de artă din apropierea siturilor neolitice din Turcia. Aici intră și faimoasa așezare Göbeklitepe, care e cu câteva mii de ani mai tânără decât Sayburç, dar în care apar numeroase penisuri și multe alte reprezentări ale imaginației.

Luate împreună, aceste așezări misterioase îți arată o parte dintre cele mai semnificative schimbări ale speciilor din istorie. Pe măsură ce culturile s-au îndepărtat tot mai mult de stilurile de viață nomade, au început să apară orașe din ce în ce mai mari, care au deschis calea către civilizația urbană, dominantă în zilele noastre.

Özdoğan și colegii săi plănuiesc să continue cu studiul reliefului. E localizat într-o clădire comunală antică, despre care arheologii cred că ar fi fost folosită pentru întâlniri speciale. În plus, echipa va continua să dezgroape așezarea mai mare care a existat cândva în Sayburç, pentru că situl ăsta ar putea conține indicii utile despre popoarele care au trăit acolo și poveștile pe care le-au lăsat în urmă.

„Figurile erau fără îndoială personaje demne de descris”, zice cercetătorul. „Faptul că sunt înfățișate împreună într-o scenă în desfășurare, succesivă, sugerează, totuși, că se vorbește despre unul sau mai multe evenimente sau povești legate una de alta. În tradiția orală, poveștile, ritualurile și elementele simboliste puternice formează fundația ideologiilor care au modelat societatea dincolo de spiritualitate.”

Lucrări anterioare au prezentat așezarea Göbeklitepe, cu toate simbolurile sale proeminente, ca un nou punct de conexiune al amintirilor dintr-o lume aflată în schimbare, după cum a subliniat echipa. „Reliefurile de la Sayburç pot astfel să fie văzute într-o lumină similară: reflecția unei memorii colective care a păstrat vii valorile comunității sale.”