Publicitate
Identitate

Prin ce treci ca femeie când te combini cu naziști care vor să te transforme-n fabrică de copii

Adepții rasisți ai extremei de dreapta văd femeile ca pe un instrument cheie în lupta lor pentru „răspândirea rasei albe”.

de Erin Corbett; translated by Raluca Miheșan
04 Aprilie 2018, 4:00am

Imagine de Alex Reye

L-am întâlnit pe William Fears în luna august, la așa-numitul miting „Unite the Right” din Charlottesville, care a culminat cu moartea lui Heather Heyer. Asta a fost înainte ca bărbatul în vârstă de 30 de ani să fie cunoscut pe plan național drept unul dintre cei trei făptași arestați și condamnați pentru tentativa de omor a unor protestatari antifasciști, după apariția lui Richard Spencer în Florida. Dar Fears m-a speriat încă de la bun început. Purta niște haine de conservator tipic – pantaloni largi și un sacou – și un steag al autoproclamatului grup fascist Vanguard America, filiala din Texas. James Alex Fields, Jr. a fost văzut în cadrul aceluiași grup înainte de a intra cu o mașină Dodge Challenger într-o mulțime de protestatari, omorând-o pe Heyer și rănind mai mulți la câteva ore după.

În preajma primei noastre întâlniri, îl ascultam pe Thomas Rousseau, acum conducătorul Patriot Front – o scindare a Vanguard America după Charlottesville – cum le spunea reporterilor adunați despre protestul care urma. Extremiștii de dreapta se așteptau la violență. Cu toate că Rousseau a spus că grupul lor nu va porni încăierări, a adăugat că „dacă opoziția va porni ceva și forțele de ordine nu-i vor pune capăt, o vom face noi.”

De parcă prezența unor neonaziști violenți nu tensiona suficient atmosfera, ăla a fost momentul în care Fears s-a întors și m-a întrebat: „Ai prieten?”

N-am știut ce să-i răspund. Nu eram pregătită pentru avansuri sexuale venite din partea unui neonazist și părea, cum li se întâmplă frecvent femeilor care își fac treaba în situații de genul – chiar și cele care au de-a face cu bărbați mult mai puțin periculoși –, că nu exista un răspuns corect. Fie îi răspundeam și înrăutățeam lucrurile, fie mă reduceam la tăcere şi pierdeam orice urmă de putere în fața lui.

Apoi m-a întrebat dacă voiam un prieten și a continuat cu „Vrei să perpetuezi rasa albă cu mine?”

Amestecul ăsta de gândire neonazistă și agresiunea sexuală pe față era discordantă, și din cauza violenței care a urmat, m-a bântuit înainte să aflu despre presupusa infracțiune a lui Fears din Florida. În acea zi în Charlottesville, a surâs afectat în timp ce mă îndepărtam de el. „Ce zici de un zâmbet?!”, a strigat el, o observație agresivă cu care sunt familiarizate toate femeile.

Sentimentul de disconfort a crescut în intensitate de îndată ce am aflat despre trecutul său violent față de femei – evident, nu o problemă unică printre adepții de extremă dreapta, dar care pare că-și ia suflul din manifestarea endemică a rasismului din cadrul evenimentului.



La două zile după mitingul din Florida, Procuratura de pe lângă districtul Harris, Texas, l-a acuzat pe Fear că a lovit-o și sugramat-o pe prietena lui de pe atunci, la începutul acelei luni. Și cu un an înainte, în luna ianuarie, Fears a amenințat-o pe Hannah Bonner, o proteasă din clerul Bisericii Metodiste Unite, într-un aeroport din Texas. „Când am stat față în față cu el, am știut că era prima oară când mă confruntam cu așa ceva”, își amintește Bonner într-un interviu. „Să-l văd în sfârșit arestat pentru că a încercat să omoare oameni. E ceva de genul: da, aveam dreptate.”

Dar Fears nu este singurul – patriarhia și supremația albă sunt stâlpii de temelie ai grupărilor neonaziste care s-au format în Charlottesville și continuă să se formeze pe întreg teritoriul Statelor Unite în era lui Trump. Apelativele și insultele pe care le-au adresat atât mie, cât și celorlalți participați la miting în acel weekend – inclusiv insulte homofobe precum „poponarilor” îndreptate spre membrii clerului – au fost invariabil sexiste și rasiste. Supremația albă și misoginismul sunt interconectate și sunt emblematice pentru mișcările naziste.

De exemplu, în timpul sărbătorilor de iarnă din 2016, o serie de incidente care au implicat violență domestică, suspectate a fi puse la cale de extremiști de dreapta, au rezultat în 13 morți și peste 20 de răniți. Cu mult înainte ca James Alex Fields să fie arestat, mama lui cu dizabilități a sunat în repetate rânduri la poliție în 2010 și 2011, pentru a raporta faptul că o amenința și o lovea. Și săptămâna trecută, Matt Heimbach, conducătorul grupului neonazist Traditional Working Party, a fost arestat pentru intimidare și violență domestică împotriva soției sale.

Conform lui Marilyn Mayo, cercetătoare în cadrul Centrului de Extremism al Ligii Anti Defăimare, începând din anii 1960, grupurile neonaziste din America au susținut că feministele care voiau să capăt rolurilor de gen tradiționale „erau toate evreice care încercau să construiască o pardigmă nouă și să slăbească puterea bărbaților albi”. Susținătorii extremei dreapta folosesc și astăzi același discurs pentru a-și explica ura față de femeile transsexuale. Un articol din Daily Stormer, un ziar de extremă dreapta, despre o tânără transsexuală, sugerează, de exemplu, că „Evreii au făcut asta”, iar Discord (o platformă cunoscută de chat și preferată de adepții extremei dreapta) are o obsesie transmisoginistă cu organele genitale.

Dar și mai evidente sunt apelurile către adepții extremei dreapta de „a avea copii albi”, care-s formate dintr-un amestec anti-afroamerican, de antisemitism, misoginism și o noțiune eugenică a rasei albe care trebuie să rămână pură pentru a putea „repopula” planeta.

La o lună de la experiența mea din Charlottesville, un cont de Twitter care părea a fi asociat cu Patriot Front mi-a propus să fiu „mama copiilor lui albi”. Samuwell Haididi – care părea și el să aibă legătură cu conturile de Facebook care aparțin unui bărbat pe nume Cody Coombs – sugerează că „aș putea să fiu futabilă”, atât timp cât nu-s evreică.

Așa cum a explicat într-un interviu Donna Minkowitz, care scrie și cercetează naționalismul alb pentru Political Research Associates, astfel de avansuri au loc din cauza faptului că mulți bărbați recrutați în mișcări naționaliste moderne sunt radicalizați în mediul online. Ea a accentuat în special „Manopshere”, o rețea de forumuri și bloguri unde bărbații discută despre masculinitate și cucerirea sexuală a femeilor – nu întotdeauna folosind modalități care încurajează sau scuză violența, dar cel mai adesea da.

În multe moduri, inversarea drepturilor femeilor și feminismul sunt o forță de recrutare pentru extrema dreapta, alături de conceptualizarea a ceea ce ei numesc „etnostat alb”. Acea fantezie nu se bazează doar pe dobândirea puterii sexuale asupra femeilor albe, dar impune de asemenea și control reproductiv asupra femeilor de culoare. „Au toată teoria asta despre cum caucazienii sunt pe cale de dispariție și o să fie copleșiți de persoanele de culoare. Le este teamă că albii o să fie asupriți”, a spus Minkowitz. „Nu le-ar permite femeilor albe să facă avort, dar le-ar forța pe femeile de alte rase să facă asta”.

Conducătorul de extremă dreapta Richard Spencer şi-a exprimat aceste gânduri anul trecut, într-un clip pe YouTube. „Vrem să fim eugenici”, a spus el, adăugând apoi, „Ideea că orice ființă umană are dreptul la viață… nu așa gândim noi, ca identitari!”

O parte din problemă este că bărbații albi au impresia că li se cuvin multe. Așa cum a explicat într-un interviu Keegan Hankes, analist cercetător în cadrul Southern Poverty Law Center, bărbații din America sunt învățați adesea de la o vârstă fragedă că vor avea circumstanțele economice și sociale pe care și le doresc: un job grozav, bani, relații profunde. Când bărbații albi se chinuie să vadă aceste succese în alte comunități, ar putea să se raporteze la ele ca la „o întruchipare a șanselor lor în declin”, așa cum a formulat Hankes. Presupunerea lor în ceea ce privește statutul și privilegiul a ajuns la final și, prin logica asta, pentru adevăratele probleme din societate precum inegalitatea economică pot fi învinuite comunitățile de culoare.

Sigur că există mai multe femei care cred în fantezia profund sexistă a extremei dreapta de etnostat alb. „Nu putem să restabilim civilizația cu pruncii altcuiva”, i-a spus Ayla Stewart, o bloggeriță din Utah, cunoscută sub numele de „Soție cu scop”, susținătoarei de extremă dreapta Lana Lokteff la radio, anul trecut.



„Femeile joacă un rol [în mișcare] prin ghidarea copiilor și susținerea lor să adere la viziunile părinților lor”, a explicat Mayo, adăugând că femeile au fost multă vreme implicate – și marginalizate – în activitățile naționaliste din America.

Sistemele de dominație şi putere ale extremei dreapta formează şi baza aşa-zisei mişcări „Şaria albă”, adoptată de către grupările fasciste şi naziste. Termenul pe care Minkowitz l-a descris ca „ideea că sexualitatea, reproducerea, viața de zi şi consimțământul femeilor albe ar trebui să fie controlate de bărbați albi într-un stat neonazist”, s-a transformat într-o memă „ironică” a extremei dreapta, conform Daily Stormer. Ăsta este un alt concept dăunător cu care eu una am devenit familiarizată: propria biografie a lui Fears de pe Twitter – înainte să-i fie şters contul – spunea, „Liderul carismatic al unui cult de perpetuare a rasei albe” şi Haididi, asociatul Patriot Front, s-a referit odată la mine pe Twitter ca la „mireasa războiului șariei albe”.

Într-un interviu, George Ciccariello-Maher, un academician aflat în vizită la Institutul Emisferic de Performanță şi Politici din cadrul NYU, a explicat conceptul de „Șaria albă” atât ca pe o „obsesie cu puterea sexuală rasială pe care ei visează s-o dețină… pentru că visul lor este să fie barbari”, cât şi ca pe o neînțelegere radicalizată a islamului. Sacco Vandal, un fost angajat în marină care scrie pe propriul site, dar și pe altele neonaziste, oferă o portiță care provoacă fiori: „Bărbații noștri au nevoie de haremuri, și membrele acelor haremuri trebuie să fie niște fabrici de făcut copii”, a scris el.

În esență, prin această viziune, singurul scop al femeilor caucaziene ca mine e să se reproducă.

Mitingul „Unite the Right” a fost în mod clar un apel de trezire pentru mulți americani despre renașterea naționalismului alb în era lui Trump. Dar a fost de asemenea și o fereastră pentru mine în atmosfera endemică de masculinitate toxică a extremei dreapta. Când am aflat despre arestul lui Fears în Florida, la luni distanță, m-am simțit ușurată să fiu în sfârșit în stare să identific persoana care mi-a violat intimitatea în acea zi, în timp ce am fost din nou inundată de adrenalină și furie, aceleași sentimente pe care le-am experimentat în ziua în care l-am întâlnit, pe 12 august. Eram de asemenea nepregătită pentru impactul pe termen lung asupra vieții mele de zi cu zi pe care l-ar fi avut participarea la un protest politic.

După apariția lui Richard Spencer în Florida în luna octombrie a anului trecut, soldată cu focuri de armă, Fears a fost închis o vreme în Alachua, Gainesville, cu o cauțiune de un milion de dolari. Reprezentatul lui legal, Eric Atria, a refuzat să facă vreo declarație pentru acest material, și Fears a fost într-un final extrădat în Texas, acolo unde a fost pus sub acuzare de Înalta Curte pe data de 20 februarie pentru „atac asupra unui membru al familiei – obstrucționarea respirației”. Conform avocatului din oficiu al lui Fears, Patrick J. Ruzzo, îl vor aștepta ani grei de închisoare dacă va fi găsit vinovat de violență domestică.

„În momentul de față, ca în cazul tuturor infracțiunilor de care ne ocupăm, efectuăm o investigație independentă a datelor”, a spus Ruzzo, refuzând să mai comenteze pe acest subiect. Următoarea dată pentru audierea lui Fears a fost programată pentru 10 aprilie.

Indiferent care va fi verdictul, nu o să mai dau nas în nas cu William Fears prea curând. Dar să ne înțelegem: mai sunt mulți ca el – și înspăimântător de puține prospecte pentru genul de intervenție politică și culturală care i-ar putea ține sub control.

Urmărește-o pe Erin Corbett pe Twitter .

Acest articol a apărut inițial în VICE US.