Mașinile vechi din București o să te ucidă

În timp ce toate orașele occidentale se sperie de emisiile mașinilor și interzic dieselurile, construiesc piste de biciclete și creează sute de hectare de zone pietonale, la București și cam în toată România, poluarea aerului rămâne un detaliu nesemnificativ pentru șoferi.

Ce-i drept, avem o grămadă de progresiști în România care cred că vor prinde electrificarea traficului urban și deschiderea orașelor către pietoni ori cicliști. Sunt doar optimiști și mai bine s-ar muta la Berlin.
Realitatea arată că, în loc de biciclete și pietoni, vom vedea mai degrabă mașini diesel la mâna a doua, cumpărate de la occidentalii care nu știu cum să scape de ele.

Primarul Bucureștiului, Gabriela Firea, se plânge că eliminarea timbrului de mediu de către propriul partid, PSD, a dus la un import dement de rable în București și România. „Nu avem cum să continuam așa" a zis Firea, care apoi a anunțat un referendum în București referitor la introducerea unei noi taxe de mediu.

Ne uităm mereu către PSD (ori spre alte partide născute din Securitate și fesenism) și îi vedem cum patronează lungi mizerii de corupție și prostie. De multe ori ele sunt fatale precum Colectiv, inundațiile recurente din Moldova ori spitalele infectate. Însă tindem să ignorăm ucigașul silențios care scurtează viețile locuitorilor din marile localități, în special din București: poluarea aerului.

Mirosuri fetide și biogaz ies din gropi de gunoi care nu ar trebui să existe – faptul că ele se află pe teritoriile municipale din Cluj (Pata Rât), ori din București (Glina) este o aberație europeană. Dar sursa cea mai gravă a poluării din aer e traficul.

După trei ani am revenit în București și nu a trebuit să fiu sociolog sau chimist ca să îmi dau seama că a scăzut dramatic calitatea (ecologică) a vieții. Iar cauza e traficul automobilelor, un trafic dominat de arderea motorinei și de emisii de dioxid de carbon, monoxid de carbon, noxe, oxizi de sulf și microparticule.

Cu câteva zile în urmă Bankwatch România făcea ceea ce autoritățile nu vor să facă: măsura pulberile în suspensie undeva pe Bulevardul Regina Maria în București. Primăria Capitalei întreține un echivoc enervant când vine vorba de măsurători exacte ale calității aerului. Ei bine, pentru zilele de 5 și 6 octombrie emisiile de PM10 depășesc limita maximă legală aproape tot timpul.

La doi ani după ce Scandalul Dieselgate a expus natura murdară a autovehiculelor diesel, un nou studiu realizat de Transport & Environment (T&E) arată că automobilele diesel nu numai că poluează aerul, dar emit mai multe emisii de CO2 decât automobilele pe benzină.

Analiza pe durata ciclului de viață a emisiilor provenite de la autovehicule demonstrează că autoturismele cu motor diesel, pe durata ciclului de viață, emit cu mai mult de 3,65 tone de CO2 decât un echivalent de benzină.

Impactul climatic mai mare al motorului Diesel se datorează unei rafinări mai intensive a motorinei; mai multe materiale necesare pentru producția de motoare mai grele și mai complexe; emisii mai ridicate din biodieselul amestecat cu motorină; și kilometraj mai lung, deoarece combustibilul este, în medie europeană (dar nu și în România), mai ieftin.

Iar chestia asta este foarte importantă pentru București, un oraș cu 450 de mii de mașini Diesel (1,9 milioane la nivel național).

Julia Poliscanova, una din coautoarele studiului de la T&E, îmi spune:

În Europa, piața automobilelor e înclinată în favoarea dieselurilor prin reglementări părtinitoare și impozite incorecte. În timp ce cota de motorină în Europa este de aproximativ 50%, ea este un produs de nișă în restul lumii.

Europa cumpără 7 din 10 autoturisme și camionete diesel vândute la nivel global, în timp ce mai puțin de 1% din vehiculele noi vândute în SUA sunt diesel, iar în China, cea mai mare piață mondială de autovehicule, mașinile pe motorină urcă la mai puțin de 2% din piața auto.

Studiul constată trei cauze ale dependenței de motorină în Europa:

Taxele naționale sunt distorsionate când vine vorba de combustibil și vehicule. Combustibilul diesel este impozitat cu 10% - 40% mai puțin decât benzina în majoritatea țărilor. Acest „bonus diesel" a costat bugetele naționale aproape 32 de miliarde de euro în veniturile fiscale pierdute în 2016;

Standardele UE privind emisiile sunt necorespunzătoare; de zeci de ani au permis autovehiculelor diesel să emită mai mult noxe decât cele pe benzină. Acest lucru a fost exacerbat de utilizarea testelor învechite (recent actualizate), de fraudă și de supravegherea ineficientă a reglementărilor, care a permis producătorilor de automobile să se adapteze controalelor de eșapament ieftine, ineficiente, pe care le dezactivează de cele mai multe ori.

Regulamente „dedicate" privind emisiile de CO2 stabilesc obiective mai slabe pentru producătorii de autovehicule diesel mari și grele.

Poliscanova îmi concluzionează:

Acum trebuie acțiuni concertate și coordonate la nivelul UE, pentru a fi siguri că aceste mașini încetează să mai scuipe fum toxic timp de încă vreo 10-15 ani. Producătorii de automobile ar trebui să își asume responsabilitatea pentru curățarea și retragerea acestora și pentru măsurile locale de combatere a crizei poluării atmosferice din mediul urban cauzată în mare măsură de acestea.

Autoritățile naționale de reglementare a autovehiculelor, adaugă cercetătoarea, trebuie să se asigure că acest lucru se întâmplă sau, altfel, Comisia Europeană va trebui să intervină și să curețe mizeria.

Înainte de Comisie și de guverne corupte (cele mai progresiste propun eliminarea mașinilor diesel prin 2040, pe celelalte le doare-n cur) orașele occidentale sunt primele care se adaptează și își protejează cetățenii.

Peste nici doi ani Oslo și Copenhaga vor interzice complet accesul mașinilor cu motor cu combustie internă, Madrid deja creează o zonă de 200 ha în centrul orașului unde orice automobil va avea interzis, Parisul nu va mai avea mașini pe bază de petrol începând cu 2030, Oxfordul scapă de mașini în nici trei ani, Hamburg va avea 40% din teritoriu pur pietonal în următoarea decadă etc. etc.

Firea, în schimb, urmărește o replică a "modelului vienez". Spunea asta la o conferință și am fugit afară ca să pot răcni de râs. În modelul vienez se găsește scuza pesedizării companiilor municipale – cumva sună ca modelul suedez al democrației originale girate de Iliescu în anii 90.

Ei bine, modelul vienez ne spune că foarte curând mașinile diesel vor fi interzise și în capitala Austriei – presiunile din stânga consiliului municipal și ale verzilor vor duce invariabil către deznodământul ăsta.
Ultima zvâcnire a industriei auto germane s-a întâmplat în august când marile companii auto au organizat „Summitul Diesel" unde încercau să-i convingă pe nemți că rabla diesel nu poluează, că pisica nu zgârie.

E deja prea târziu, noile generații nu mai sunt interesate a fi proprietari de automobile. Carsten Bauhaus, PR la Campusul de start-ups EUREF din Berlin spune că se prefigurează o situație jenantă la care firmele auto trebuie să se adapteze: doar 33% din berlinezi sunt proprietarii unei mașini.

Și e vorba de capitala țării cu cei mai mari producători auto din lume. Soluțiile stau în transport public smart și electrificat, car-sharing bazat pe aplicații GPS, și infrastructură pentru mașini electrice. Una din investițiile cele mai mici și mai eficiente sunt instalarea de prize plug-in la fiecare stâlp de iluminat electric; „da, încărcarea va dura vreo 8 ore, dar automobilul oricum stă 23 de ore".

Freiburg, un oraș studențesc din sud-vestul Germaniei, cam jumătate din Cluj, a ajuns la un grad de motorizare de 19%, din care 5% e car-sharing, iar alte mașini aparțin unor firme sau instituții. Deci cam unul din 10 oameni are o mașină într-unul dintre cele mai bogate orașe din Germania.

Dispariția dieselurilor deja ține de evoluția firească și accelerată a mobilității în orașele Europei, dezinteresul manifest pentru a fi proprietarul unei mașini și dezvoltarea soluțiilor ce țin de orașe inteligente. Bucureștii vor lărgi traficul, vor satisface dreptul valah fundamental la parcare, iar companiile municipale vor sorbi lacom din bugetul capitalei, mare și dulce precum o cafea vieneză.