Am umblat prin București să văd cât de penibilă e scumpirea tarifelor de parcare

Recunosc. Sunt unul din cetățenii care poluează cu nesimțire frumoasa noastră capitală, de la volanul unei mașini. O mașină mică, pe care nu reușesc niciodată s-o găsesc din prima în parcare, fiindcă arată exact ca încă cel puțin alte douăzeci de mașini din jur. O mașină pe care refuz, de vreo șase ani încoace, s-o las să se odihnească în parcare, în favoarea unei biciclete. Din motive de necesitate – de multe ori am atât de multe drumuri de făcut în decursul unei zile, până la mama naibii și înapoi, că nu-mi permit să pierd timp cu transportul în comun. Oricâtă conștiința civică ai avea, între a transpira în RATB cu un rucsac de 6-7 kilograme în spate și a-ți folosi mașina, probabil că și tu ai alege mașina.

În același timp, însă, sunt unul din oamenii care, la capătul unei călătorii interminabile din Drumul Taberei până în centru, a preferat întotdeauna să-și lase mașina legal, într-o parcare cu plată, în loc să se urce pe trotuare sau pe trecerile de pietoni.

Parcarea mea preferată, pentru aproape toate problemele pe care le aveam de rezolvat în centru, a fost mereu cea de la Sala Palatului. O lăsam în fiecare zi acolo, când veneam la birou, deși mai aveam de mers vreo 15-20 de minute pe jos, numai pentru că mi se părea de bun simț să plătesc și să parchez liniștită, în loc să pierd o oră căutând un loc mai aproape.

Gabi Firea și alaiul ei au reușit însă să-mi spargă bula de civilizație, când au scumpit parcarea de la Sala Palatului de la 1,5 lei pe oră la 5 lei pe oră. Cu alte cuvinte, unde înainte plăteam 12 lei ca să-mi las mașina o zi întreagă, acum ar trebui să plătesc 40. Asta înseamnă un salt de la 240 de lei pe lună la 800 de lei pe lună. Ai zice că asta e o soluție bună, că lumea o să-și lase mașina acasă, și uite așa, pac-pac, Bucureștiul n-o să mai fie a patra cea mai poluată capitală europeană (după Budapesta, Varșovia și Istanbul). O să fie, subit, o grădină verde, un paradis idilic.

De fapt, tarifele s-au mărit de la 1 iulie și diferă în funcție de cele trei zone ale Capitalei. Zona 0 - 10 lei pe oră; Zona 1 - între 2,5 și 5 lei; Zona 2 - între 1,5 și 2,5 lei/oră. Există însă și posibilitatea unor abonamente care sunt, într-adevăr, mai convenabile.

Cu toate astea, uite câteva motive pentru care treaba asta e o tâmpenie care nu va funcționa, ba din contră, îi va încuraja și pe șoferii care plăteau înainte să-și lase mașinile pe borduri și trotuare.

Știi, genul ăla de șofer peste a cărui mașină trebuie să sari iarna, printre nămeți, sau pe care trebuie să o ocolești prin mijlocul străzii, pentru că omul și-a urcat-o cu botul pe trotuar și-a lipit-o de gard, că altfel, de, nu încăpea tocmai bine în cei doi metri pe care i-a găsit liberi.

Genul de șofer care nu se gândește că pe trotuare mai trec și cărucioare (Doamne ferește să ai gemeni!). Că mai trec și mame cu copii de mână. Oameni cu câini în lesă. La naiba, poate doar vreau să merg cu doi prieteni braț la braț.

E mitocanul ăla care-și urcă mașina pe un trotuar și așa îngust și-are impresia că parcarea cu plată e o jecmăneală. Și că dacă a scutit câteva zeci de lei, i-a făcut el fraierii ăia de la primărie.

Are cineva impresia că cineva care se zgârcea la 1,5 lei pe oră o să plătească acum 5 sau 10? Hai să fim serioși.

Pe de altă parte, Bucureștiul este un oraș cu aproape 2 milioane de mașini și 300 de mii de locuri de parcare. Fă tu calculele. O chestie care nu scuză în niciun fel nesimțirea, dar măcar îți dă o informație în plus, apropo de contextul în care ne învârtim.

Prin comparație, parcarea subterană de la Universitate are 425 de locuri. Cea de la Intercontinental 925. Și niciuna din parcările astea nu era plină, nici măcar la inaugurare, pe vremea când tariful era de 2,5 lei pe oră (acum câțiva ani). Mulți șoferi pur și simplu preferă să-și lase mașinile pe stradă, în loc să plătească pentru un loc civilizat, într-o parcare subterană (care până luni era 5 lei pe oră – acum e 10 lei pe oră, tariful sărind la 20 de lei pe oră după primele două ore).

Ieri, în jurul orei 14.00, parcarea de la Sala Palatului era jumătate goală. N-am văzut-o așa niciodată. I-am întrebat pe angajați dacă mai vine lumea de când s-a scumpit. S-au uitat la mine lung și puțin dezamăgiți: „E. Așa și-așa.”

Nici nu cred că e cazul să insist prea mult aici. Rinocerii cu 4x4 care parchează în gura parcului Grădina Icoanei, ca să nu le stea friptura de la cârciumă în gât, dacă merg pe jos mai mult de doi metri. Nesimțiții care își urcă mașinile pe trecerile de pietoni pe toate străduțele dintre Universitate și Romană, ca, de exemplu, colțul dintre Dionisie Lupu și Arthur Verona, ca să nu plătească parcarea (care, de la 1,5 lei pe oră, a sărit tot la 5). Mă rog, cam toată zona centrală, între Romană și Unirii.

Ai văzut vreodată o mașină de ridicări care să-și facă treaba pe aici? Sau, și mai bine – ai văzut vreo mașină de ridicări care să se ocupe de toate mașinile parcate pe prima bandă de pe Dorobanți, din cauza cărora rămâne o singură bandă liberă pe bulevard, ca să stai tu ca prostul în trafic?

Hai, nu toți. Dar măcar ăia de pe trecerile de pietoni.

Se tot face comparație cu prețurile parcărilor în alte capitale europene, care aparent au rezolvat problema aglomerației în centru. La care zic doar atât: ți-ai lăsat vreodată mașina aiurea, urcată pe trotuar, în centrul Londrei?

Și-ai mai găsit-o acolo?

„Boss, boss, bag-o aici! E mai ieftin!”

Dacă chestia asta te enerva până acum, să vezi ce bine o să intre când ai de ales între a da la negru 10 lei pe zi, în loc să plătești 40 sau mai mult parcând legal. Practic, dacă ești din branșă, acum trebuie să fii prost să nu faci afaceri pe străduțele din jurul Cișmigiului (unde oricum erau niște băieți întreprinzători), sau între Regina Elisabeta și Victoriei, pe lângă Energiea. Singura parcare cu plată din zonă, aia de la Petrom-ul de pe Splai, e acum 5 lei pe oră.

Practic, primăria încurajează antreprenoriatul local. Doar că nu ăla legal.

În 2016, se discuta de 6 parcări subterane noi în centru, alternative civilizate la urcatul mașinilor pe borduri și alte acrobații pe care trebuie să învețe, cu succes, să le practice orice șofer bucureștean. Niciuna nu există încă altundeva decât pe hârtie.

Și nu, oamenii n-or să sară deodată în autobuze, acum că s-a scumpit parcarea. Pentru că ghiolbanul care nu plătește parcarea, n-o să se urce prea curând în RATB, iar pentru plebea care vrea s-o ardă cinstit faptul că s-a scumpit parcarea nu înseamnă că autobuzele au dintr-o dată aer condiționat sau că sunt destule metrouri și autobuze încât să nu faci o oră jumate din Drumul Taberei în Pipera la 40 de grade, în timp ce te ia cu leșin, sau la minus 20, când îți antrenezi mușchii gambelor prin nămeții creați pe trotuare de mașinile care au dat la o parte zăpada de pe carosabil.

O glumă preferată a unui amic care locuiește în Londra e că acolo, din orice punct în orice punct ai merge cu transportul în comun, faci o oră.

În București, dacă nu stai fix lângă o gură de metrou, e tot o oră. Cel puțin.

Păi na, măcar la ceva să fim și noi comparabili.