Românii care au cucerit lumea cu un canal de YouTube dedicat copiilor

Copilăria poate fi privită ca o grămadă de lucruri, depinde doar cu cine vorbești despre asta. Pentru mine, perioada aia în care puteam să stau nestingherit în fața desenelor animate a fost una foarte bună. Am avut oarecum norocul de-a mă naște la începutul anilor ’90, iar asta a însemnat că m-am ales și cu o limbă nouă, învățată, cât stăteam practic degeaba. Dacă ai copilărit în perioada aia, știi la ce mă refer.

Cât te lăsai vrăjit de lumea desenelor de pe Cartoon Network puteai să înveți engleză. Ba chiar te lăudai și altor copii cu cunoștințele fulger, dobândite cât ar spune Dexter „omelette du fromage”. Chestia asta mișto a încetat cumva prin 2000. Știu asta fiindcă am avut veri mai mici decât mine și țin minte cât de scârbit eram când îi observam pe ei cu desenele lor dublate în română. Nu aveau niciun sens traducerile, de cele mai multe ori, iar în noua generație de animații pentru TV acțiunea era concentrată în momente de shock value și n-aveau nimic educativ.

Desenele animate, oricât de neînțelese ar fi de către părinți, au fost o parte importantă în dezvoltarea mea ca individ – și în dezvoltarea altora ca mine, copiii 90ilor. Când vine vorba de copiii de acum, însă, întreaga situație mă depășește cu mult, pentru că ai putea crede că trăim vremuri confuze și pe partea asta de parenting. Situația nu e chiar atât de nașpa și am aflat asta după o discuție cu Alexandru Badan. Alături de Cristina, soția lui, a pus pe picioare și-a crescut proiectul în limba engleză LooLoo Kids. N-aveau nicio treabă cu animațiile, dar și-au dorit desene animate ceva mai de calitate pentru toți copiii, nu doar ai lor.

Așa ajungem în ianuarie 2019, când YouTube le-a acordat butonul de diamant. E un premiu acordat când ajungi la 10 milioane de abonați. Canalul mai are puțin și face 14 milioane, iar alt premium mai mare deocamdată nu există. Am vorbit cu Alexandru ca să-ți arăt că și în România se fac lucruri frumoase.

VICE: Cum au ajuns câțiva ieșeni să îi învețe și bucure pe copiii din toată lumea?
Alexandru Badan: E o poveste frumoasă în spatele acestor canale care au devenit acum și business. Totul a început în urmă cu aproape șapte ani, după ce s-a născut al doilea dintre cei trei copii ai noștri. Soția mea voia să-i învețe cântecelele cu care a crecut, dar a realizat că nu mai știe bine nici linia melodică, nici versurile. Așa că am început să căutăm pe CD-uri, pe internet. Cum nu le găseam, Cristina a venit cu ideea: hai să facem noi animații și cântece pentru copii, pentru că părinții le caută, iar copiii au nevoie.

Eu, inginer mecanic, soția, tehnician dentar. Ne-a fost foarte greu la început, așa că momentul în care am văzut primele animații și cântece publicate pe canalul TraLaLa (similar LooLoo Kids, dar în română – n.r.) a fost o imensă victorie pentru noi. Încurajările părinților și comentariile pozitive primite din toate direcțiile ne-au determinat să continuăm. Ne-au dat putere să depășim refuzurile muzicienilor care nu înțelegeau modelul de business pe care voiam să-l creștem și ne-au încurajat să strângem bani pentru animații din ce în ce mai bune.

Locuiam în chirie, conduceam o Dacia 1300, ca Donald Tusk, munceam și noaptea și investeam toți banii pe care-i câștigam în conținut pentru canalul nostru de YouTube. Nici prietenii și niciunul dintre părinții noștri nu înțelegeau ce facem, oricât de mult încercam noi să le explicăm. Începutul a fost foarte greu, dar acum TraLaLa este canalul numărul unu pe YouTube din România (canalul nu are numărul afișat de abonați, dar în cei șapte ani de activitate a înregistrat peste 2,7 miliarde de afișări; LooLoo are peste 5,6 mld. afișări – n.r.).

Când ați știut că e un proiect care va da lovitura?
Nu ne-am gândit nicio secundă că o să dăm lovitura, nu îndrăzneam să visăm că va ieși un business de succes. Însă, cam în două săptămâni după ce am publicat primele animații pe TraLaLa, au început să vină comentarii pozitive, aprecieri și încurajări. Noi asta așteptam și căutam în acel moment: o validare. Prin aceleași emoții am trecut și când am lansat canalul internațional, însă aveam deja anumite așteptări.

Ce ați învățat din experiența de-a întreține un canal în română și altul în engleză? Cum sunt publicurile?
TraLaLa ne-a pregătit pentru proiectul internațional. Am învățat YouTube și ne-am pregătit fluxul de producție. În ciuda profilului canalelor noastre, nu e o joacă de copii. Publicurile au specificitatea lor, ce este valabil ca user behaviour pe canalul românesc, se poate să nu funcționeze pe LooLoo pentru că aici avem o altă dispersie culturală, alte obiceiuri de consum media. Ce este valabil pentru ambele canale, și cred că pentru tot ce înseamnă YouTube, e că primează calitatea și originalitatea conținutului. Astea asigură succesul.

O parte din presă susține că ați pornit dintr-un garaj. Dar nu-i chiar povestea standard de startup vest-american. Deci, care-i povestea garajului?
Într-adevăr, e „american dream cliche”. Însă, la început, nu aveam nici garajul, el a fost o bună perioadă un vis! Povestea e următoarea. În 2014, ne-am mutat cu chirie într-o casă care avea și garaj, un garaj plin de cutii, pentru că era folosit ca spațiu de depozitare. Noi aveam joburile noastre de zi cu zi, iar seara ne refugiam în garaj, singurul loc din casă unde puteam lucra câteva ore bune în liniște.

Am râs când am realizat că fugeam de copiii noștri ca să facem animații și cântecele pentru copiii din toată lumea. Însă acum mă gândesc că unul din motivele pentru care am reușit să lansăm LooLoo Kids e chiar garajul. Dar nu ne plângem, nu am suferit ca Bill Gates, era un garaj încâlzit, izolat, avea și geamuri termopan. Lux!

E o chestiune care pare Sfântul Graal pentru toate generațiile: cum înțelegi generația mai tânără? Voi cum reușiți, cum creați conținutul care să fie pe placul copiilor de acum și de mâine?
Ne-a ajutat că TraLaLa nu a pornit ca un business, a fost un proiect educativ personal. Am plecat de la nevoia explicită a copiilor noștri de a dansa și cânta pe cantece de calitate. Noi am avut focus group-ul în casă, primeam feedback instant, la noi în sufragerie. Până să mai crească un pic, copiii noștri au fost primii cenzori, primii inspectori de calitate. Dar suntem și bine conectați la comunitatile de părinți. Discutăm foarte mult cu educatori și învățători pentru că ne interesează feedbackul lor și impactul pe care cântecelele noastre îl produc.

Ați atins un nivel extraordinar pentru România și regiunea noastră. Credeți că altfel stăteau lucrurile dacă începeați din altă țară?
Aici intervine magia YouTube. E o platformă fantastică și e un exponent foarte bun pentru noul val de business și noul val de oportunități globale. Acest business se poate face de oriunde din lume. Și echipa noastră are acum componență internațională și am învățat să lucrăm cât mai eficient de la distanță. Dispare conceptul de localizare, acum totul e despre idee, despre conceptul creativ și despre calitatea implementării.

Cum credeți că s-a schimbat conținutul consumat de copii odată cu internetul? (Dat fiind că în anii '90 - 2000 singurul conținut de divertisment era la TV, prin desene animate, și acum e întregul univers online la îndemână.)
S-a schimbat totul. Nu doar conținutul consumat de copii. S-a schimbat, în primul rând, modul în care consumăm informația și divertismentul. În plus, e shiftul de putere, de la broadcaster la consumator. Iar consumatorul nostru, chiar dacă are doi ani, cu un smartphone în mânuțele lui mici, are foarte multă putere și este foarte exigent, de aceea suntem foarte stricți când vine vorba de calitatea animațiilor noastre sau a liniei muzicale. Noi avem o vorbă: ‚content is king, distribution is King Kong, but consumer is God”.

Pe măsură ce generația care a devorat desenele animate de la TV a crescut, a căutat să-și înțeleagă desenele. Așa au apărut articole de analiză (cum a avut și VICE). Sigur, multe au o grămadă de subtilități. Câtă greutate credeți că au, în educația unui copil, astfel de subtilități în conținutul de divertisment pentru copii?
Chiar m-am bucurat când am văzut analiza din VICE. Sunt subtilități pe care nu le percepeam atunci și pe care le intuim acum, fiind la rândul nostru producători de continut. Credem foarte mult în aportul pe care un detaliu mic îl aduce în animație. Face diferența și se capitalizează. Mai ales când animațiile și melodiile ajung la cei mici, foarte sensibili și foarte ușor de influențat. Mesajul și atmosfera animațiilor noastre sunt pozitive pentru că îi vrem veseli, îi vrem fericiți.

Ce vă nemulțumește la conținutul la care au acces acum copiii?
S-a vorbit mult despre conținutul junk din online și e frustrant să găsești o animație sau un content care are un singur scop: să genereze trafic. Fără niciun substrat educativ, fără un concept constructiv. Nu e OK, însă soluția nu este la cei care generează acest gen de content sau la platformele digitale. Eu cred că soluția imediată o reprezintă părinții. Noi credem cu fermitate că cei mici trebuie să aibă acces controlat la dispozitive. Atât ca durată, cât și ca tip de conținut accesat.

Ce v-ați dori de la generația pe care acum o creșteți prin serialele voastre difuzate pe YouTube?
Să crească sănătoși, să fie oameni echilibrați, să aibă un sistem de valori în care educația să ocupe o poziție fruntașă. Dar, mai important ca orice, ni-i dorim veseli și fericiți. De aceea inistăm pe muzică și pe dans. Sper să se capitalizeze în viitorii adulți.

Ce ați vrea să știe lumea despre munca voastră?
Eu și Cristina ne simțim oarecum vinovați față de prietenii noștri cu business-uri și cu ocupații „normale”. La noi e o muncă senzațional de frumoasă, care ne aduce satisfacții cu fiecare refresh. Ne place foarte mult să realizăm cântece și animații pentru copii și, având un scop nobil și sincer, fiecare zi de muncă ne garantează bucurii. Chiar dacă în spatele fiecărei animații de două minute este un proces complex de peste 30 de zile, care implică super profesioniști din mai multe domenii, textieri, muzicologi, scenariști, animatori, designeri, manageri de canal. Dar să știi că aceste două minute de muzică și animație, atât de muncite, dacă bucură câteva secunde un copil, justifică pe deplin efortul.