Ce reacții au oamenii de pe Tinder când le spun că sunt prostituată

Articolul ăsta a apărut inițial în VICE SUA.

Am început munca în industria sexului acum un an, cam în aceeași perioadă în care am început să mă văd cu actualul meu iubit. Am stabilit să nu avem o relație monogamă şi, într-o noapte, mi s-a pus pata să intru pe un site de sugar daddies. După ce ieșisem dintr-o relație în care sexul nu existase, m-am simțit stăpână pe sine, satisfăcută sexual, liberă să fac sex cu cine vreau şi să fiu eu însămi (am încetat să mă epilez şi nimeni nu m-a refuzat). Voiam să aflu dacă bărbații ar petrece timp cu noua mea versiune, cineva care nu arată ca un model, care nu se epilează şi pe care nu o interesează dacă bărbaților le place asta sau nu. A fost cel mai mişto moment din viată mea când am început să ies cu bărbații de pe site-ul ăla. Nu doar că m-au tratat mai bine decât toți tipii cu care ieşisem până atunci, dar am fost și plătită să încerc lucruri pe care nu le mai experimentasem până atunci, cum ar fi partidele de sex în trei sau să merg în cluburi de noapte.

Chiar dacă eram fericită, simțeam foarte multă anxietate pentru că îi ascundeam iubitului meu adevărul în legătură cu munca mea. Din moment ce trăiam dintr-o indemnizație pe care o primeam pentru dizabilitatea mea — dispraxie, era greu să-i ascund faptul că dintr-odată aveam mai mulți bani.

Simțeam că am o viață dublă pe care i-o ascund. Mi-a spus că nu îl interesează cu cine mai fac sex, dar am realizat de repede că sunt genul de persoană care are nevoie de transparență într-o relație. Aş fi vrut să-i pot spune despre aventurile mele. Oricum, una era să mă văd cu alte persoane şi altă să fiu plătită pentru asta. Cum ar reacționa dacă ar ști că sunt o lucrătoare sexuală? Când m-a întrebat cum a fost ziua mea, m-am simțit nevoită să-l mint în loc să-i spun că un bărbat mi-a dat câteva sute de dolari ca să-mi gătească prânzul. N-ar vrea să audă asta, nu? Cum să mai vrea cineva să se întâlnească cu mine după asta?

Într-o dimineață, când eu şi iubitul meu luam micul dejun, n-am mai putut să rezist. Am încercat să-i dau indicii ca să-i văd reacțiile, cum ar fi să ne uităm la documentare despre escorte. Dar chiar dacă are o gândire liberală, nu aveam de unde să știu până nu o făceam. La un moment dat i-am spus că m-am văzut cu bărbați de pe un site de sugar daddies şi i-am spus câți bani am făcut în săptămâna aceea.

Chiar dacă m-am aşteptat să fie tăcut şi protectiv, am fost surprinsă când s-a ridicat de la masă şi m-a îmbrățişat lung şi entuziast. Mi-a spus că e mândru de mine că fac bani şi cât de încântat e ca eu să fac asta în continuare. Din momentul ăla am devenit mult mai apropiați şi chiar am putut să-mi exprim bucuria care urma după întâlnirea cu un client nou sau teama de a nu-i fi verificat destul. Știam cât de stigmatizat şi singuratic poate fi cineva care lucrează în industria sexului, așa că m-am considerat extrem de norocoasă să am un partener care nu doar că mă susține, ci cu care pot şi discuta despre această parte a vieții mele.

Într-o noapte, după o întâlnire mişto cu un client, mă simțeam de parcă eram drogată din pricina endorfinei şi eram și un pic amețită de la şampanie şi am început sa dau swipe pe Tinder și să-i întreb pe bărbați dacă ar ieși la o întâlnire cu o lucrătoare sexuală. Dacă eu şi partenerul meu ne-am despărți, mi-ar fi greu să-mi găsesc pe cineva care să-mi accepte munca? Am avut câteva întâlniri cu bărbați care mi-au spus că se simt OK cu munca pe care o prestez. Dar din moment ce eu sunt poliamoroasă, bărbații cu care mă văd s-ar putea să se priceapă mai bine la controlarea geloziei decât cei care sunt monogami. Totuși, nu este oare posibil să se fi schimbat vremurile și stigmatizarea asta față de lucrătoarele sexuale să nu mai fie așa de mare? Sigur că, în 2017, când merg în cluburi de striptease sau se uită la pornografie în mod regulat, nu le-ar trece prin cap că femeile care le oferă tipul ăsta de divertisment merită să fie scoase la întâlniri?

„Nu o să plătesc pentru asta”, mi-a spus unul dintre match-urile mele de pe Tinder. Am dat swipe dreapta la cât mai mulți bărbați posibil, şi după un val de notificări, m-am apucat să-i întreb pe toți „te-ai întâlni cu o prostituată?”. Am vrut să ajung la punctul ăla înainte să devină interesați de mine. Am preferat să fac asta în loc să-i chem la un pahar, timp în care ei ar încerca să mă convingă să mi-o trag cu ei. Am primit o grămadă de mesaje, dar rezultatele au fost contradictorii. În timp ce apăreau pe ecran, mă descurajau şi mă făceau să-mi recapăt speranța în bărbați în acelaşi timp.

„Aș fi ok cu asta.”
„LOL.”
„Sigur, vreau doar să mă distrez.”
„Cât de mult ceri?”

Mulți bărbați au crezut fie că glumesc, că îmi caut clienți fie n-au răspuns deloc. Un tip mi-a zis că și el e lucrător sexual. Mulți aveau întrebări de tipul „ce fel de chestii faci?” și „te protejezi?”. Un tip a vrut să mă angajeze, și când i-am spus cât de mult trebuie să scoată din buzunar ca să petreacă timp cu mine, m-a întrebat dacă n-aș putea să mai scad din preț și dacă ar putea să mi-o tragă fără prezervativ. Când l-am refuzat, mi-a zis că ar fi dispus să iasă cu mine la o întâlnire.

Un răspuns care a tot continuat să apară în diverse forme e că eram fie „prea simpatică”, „prea drăguță” sau o „fată prea bună” ca să fiu prostituată. Chiar dacă bărbații ăștia aveau intenții bune, chestia asta mă înfuria. Cum își imaginau tipii că sunt lucrătoarele sexuale? Nu s-au gândit că suntem oameni reali care poartă haine banale și cu activități normale? Ar trebui să existăm numai pe camera web sau pe site-uri porno sau în clubul de striptease sau la hotline și să nu avem relații romantice, să ne mărităm și să avem copii?

Ăsta este din păcate motivul pentru care multe lucrătoare sexuale nu le spun despre asta tipilor cu care se văd decât după ce ajung să-i cunoască mai bine. Am întâlnit recent o femeie care era într-o relație monogamă și se gândea să încerce să facă parte din comunitatea Suicide Girls. Era extaziată de luni de zile că avea să fie fotografiată în stil boudoir pentru prima dată, ca să vadă dacă i-ar plăcea. Cu o zi înainte, mi-a dat mesaj că s-a certat cu noul ei prieten pentru că nu voia ca ea să pozeze. El a spus că are magneți cu stripperițe pe frigider, dar că nu le respectă pe acele femei. El n-a vrut ca ea să se dezbrace. I-a spus că dacă vrea să se simtă stăpână pe sine ar trebui să facă voluntariat sau să învețe o chestie nouă, nu să-și expună corpul. Ea a decis să facă ședința foto, în ciuda părerii prietenului ei.

Din experiența mea, se pare că mulți bărbați se chinuie când vine vorba de complexul Madonna și au dificultăți în a vedea femeile ca pe ființe sexuale care pot fi respectate. Când partenerul prietenei mele a aflat că sunt escortă, a spus că nu ar fi ghicit niciodată pentru că păream o fată atât de drăguță. Într-o încercare de a-l înțelege și proteja pe prietenul lui de ceea ce el vedea ca pe o amenințare, l-a întrebat dacă o făceam pentru că eram pe droguri. „O faci din necesitate?”, a întrebat el. De parcă nu mergi la orice job din necesitate. După ce eu și partenerul meu l-am liniștit, a spus că tot nu înțelege cum partenerul meu poate să fie OK cu faptul că eu mă văd și cu alți oameni, atât personal, cât și profesional. „Sunt prea nesigur pe mine”, a recunoscut el. „M-am întrebat mereu dacă cineva este mai bun decât mine în pat. Dar se pare că ai o relație mai sănătoasă decât mine”, a adăugat el.

Poate că bărbaților le este mai ușor să se întâlnească cu o lucrătoare sexuală atunci când nu sunt monogami. Mi-am dat match cu un tip pe Tinder care se mai văzuse înainte cu o escortă. Și chiar daca relația lor a fost normală și n-a durat mult, a spus că a funcționat pentru că el e poliamoros. Și eu am prieteni lucrători sexuali care sunt poli, dar și fericiți în relații de lungă durată. În cazul relației mele de aproape un an, faptul că trecem împreună peste probleme ca posesivitatea ne îmbunătățeşte comunicarea în cuplu şi ne întăreşte relația. Asta se aplică și în cazul relațiilor monogame. Dar oamenii care sunt în relații poli sunt mai dispuşi să comunice ca să rezolve astfel de probleme pentru că se văd cu mai multe persoane.

În timp ce mulți dintre tipii cu care am stat de vorbă păreau OK inițial cu faptul că sunt o lucrătoare sexuală, simțeau totuşi nevoia să-și justifice chestia asta mai mult pentru ei înșiși. „Pentru cât timp ai de gând s-o faci?”, întrebau ei. „Frumusețea e trecătoare”, insistau ei. Deși unii erau OK cu anumite forme de muncă, ca striptease-ul de exemplu, nu puteau să fie într-o relație cu o escortă. Se pare că trebuiau să știe dacă la un moment dat aveam să fac parte doar din fantezia lor, nu și din a altora, ca să se hotărască dacă să mă scoată în oraș sau nu. Dar nu prea am înțeles poziția lor în ceea ce privește mersul în cluburile de striptease, privitul la videochatiste, masturbatul la staturile porno sau căutatul unor escorte după douăzeci de ani de căsnicie.