Cum e să faci sex cu o prostituată din Amsterdam?

Am dat recent de un site care se numește Jurnalele din Amsterdam. Părea inițial cronica vizitelor pe care le-a făcut un britanic în Cartierul Roșu al orașului, adică un alt monolog al vaginului redactat într-un stil vulgar de un „client fidel al prostituatelor", care e ciudat și scrie monosilabic. Dar am realizat repede că site-ul ăsta oferea mai mult decât altele de același tip. Prezintă o opinie demnă de luat în considerare despre politică, apar cercetări despre istoria, legile și cultura prostituției, iar poveștile, scrise cu finețe la persoana întâi, conțin urme aproape insesizabile de umor și umanitate.

Dacă e să ținem cont că autorul blogului este un specialist de profesie și bogat, care se bucură de cele mai fine lucruri în viață, asta amintește de American Psycho, dacă Bret Easton Elis nu i-ar fi dat lui Patrick Bateman topoare și i-ar fi diminuat oleacă psihopatia. De exemplu: „Acum m-am îmbrăcat, sunt gata. Mă simt atât de bine când port costum și pantofi. Dacă aș găsi o pizdă care să se potrivească la fel de bine ca pantofii mei, ar fi magic. Am un arsenal întreg care seamănă cu o fântână care nu poate seca niciodată. Sunt atletic. Dacă aș arăta și mai bine de atât, statul m-ar taxa pentru asta."

Blogul atrage acum în jur de o sută de mii de vizitatori pe lună și este, conform autorului, „probabil cea mai bine documentată cercetare despre tranzacția și relația dintre prostituată și client."

Cu detaliul ăsta în mine, l-am contactat pe autorul anonim, care, după câteva negocieri, a fost de acord să se întâlnească cu mine atât timp cât nu spun nimic despre identitatea lui sau despre locul în care stă. Se temea că „dacă vreun tabloid sau vreo jurnalistă feministă din Marea Britanie m-ar găsi, ei ar fi în stare să-mi facă viața extrem de mizerabilă." Așadar, pentru binele lui, să-i spunem Lange.

Faptul că e un scriitor decent, cu un interes profund pentru subiectul său, nu-l face un sfânt. Dar pentru mine îl face mai interesant decât majoritatea turiștilor britanici cu legături în Amsterdam. Vorbesc de rataţii ăia care ajung să-și cheltuiască toți banii pe iarbă, scrumiere ciudate și pe sex cu câte femei le permit penisurile lor semiconștiente și pline de bere.

Iată o versiune scurtată a conversației noastre.

VICE: Deci, ce-mi poți spune despre tine?
Lange: Am făcut parte din clasa muncitoare. Am studiat la universitate științele politice. Acu' am ocupație de specialitate. M-am căsătorit prea tânăr. Divorțat.

OK. De ce ai început să mergi la prostituate?
Nu am o explicație rațională, pentru că nu m-am gândit la asta, nu am planificat-o și nici n-am pofte sexuale de satisfăcut. Mi-am zis într-o noapte, pe o plajă: „Ce căcat cauți aici la ora opt în Ajunul Crăciunului?" Mă despărțisem și eram în toiul divorțului, deci nu-mi ardea de Crăciun. M-a dus la concluzia că mi-ar plăcea căldura unei femei, iar dacă ea ar avea în jur de 25 de ani, ar fi și frumoasă de să cazi pe spate și de preferat japoneză (asta presupun că mi se trage de la pornografie) ar fi şi mai bine. Mi-am dat seama că nu există vreo șansă să se întâmple de la sine, decât dacă plătesc pentru asta.

Așa că ai mers în Amsterdam.
Da. M-am distrat de minune într-un astfel de mediu, cum numai un bărbat care nu a mai făcut sex de aproape un an ar putea să o facă. M-am mai întors de câteva ori în următoarele șase săptămâni. Experiențele sexuale scurte, dar intense, erau tare plăcute, dar nu erau ceea ce eu căutam. Voiam o experiență mult mai intimă decât sexul în funcție de numere, pe care vitrinele îl ofereau. Am zis că m-am zbătut suficient pentru o zi, când deodată s-a întâmplat miracolul. Am mers într-o după-amiază la o nemțoaică și am avut parte de o experiență de tip iubită reală.

Ce e asta?
Sexul apare după o perioadă lungă de timp și presupune multe acte sexuale intime, iar, printre ele, cel mai important e sărutatul pentru mine. O experiență de genul ăsta cu o prostituată poate fi cu mult mai sexy decât cu niște iubite reale. Așa că am încercat să retrăiesc experiența respectivă cât mai des posibil. Nu poți apărea în De Wallen, să intri într-o vitrină și să te aștepți să primești ce tocmai ți-am descris. Dar se întâmplă. Uneori a trebuit să fac pe romanticul cu o fată la câteva întâlniri, înainte să facem legătura.

Deci întâlnirile astea nu sunt doar fizice?
Exact. Fetele pe care le vizitez regulat sunt unele care-mi plac. Mă bucur de prezența lor. Sunt interesat de ele ca persoane. Nu sunt ca membrii industriei de salvare a victimelor traficului uman care aruncă toate prostituatele într-o cutie pe care scrie „Stricate, trebuie reparate." Pentru ei, prostituatele sunt niște statistici și niște oameni care trebuie controlați. Pentru mine, sunt persoane reale care merită respect. Și din câte am observat, multe dintre ele sunt mai istețe decât criticii lor.

Ți-e greu vreodată să nu te implici emoţional prea tare?
Mi-a fost greu când am început să vizitez Cartierul Roșu, pentru că am făcut greșeala să cred că ele se gândeau la mine ca la un client special. Dar mi-am revenit. Nu mă atașez emoțional. Dar bunul-simț spune că în timp ce locul ăsta e bun pentru o experiență de tip iubită, nu e un mediu propice ca să întâlnești o iubită.

De ce ai început să scrii despre experiențele tale?
Am ținut un jurnal zilnic, detaliat, pentru câțiva ani înainte să ajung în Amsterdam. Era în perioada divorțului și mă foloseam de el ca să elimin noroiul emoțional din capul meu. Când am început să vizitez De Wallen, pur și simplu am continuat să scriu.

Cel care scrie pe site ești tu sau un personaj pe care l-ai inventat? Aduce cu Patrick Bateman în unele părți.
Păi, e o versiune a mea sau o altă personalitate a mea. Chiar mă folosesc intenţionat de umor cu orice ocazie. Iar o mare parte din el îmi este adresat, pentru că știu că pot fi un nemernic uneori. American Psycho e singura carte de care mi-a fost ruşine vreodată că am citit-o și că am avut-o. Am dus-o în fundul grădinii și i-am dat foc.

Serios? De ce?
A fost acum ceva timp, deci nu mai țin minte bine contextul, dar îmi amintesc destul de clar de coada de topor băgată în vaginul fetei. Dar se trage de la faptul că violența era atât de gratuită în carte încât nu voiam ca cineva să creadă că asta mă distrează în vreun fel. Iar capacitatea mea de a analiza cum lucrurile pot lua o turnură urâtă e imensă. Așa că cel mai bun lucru pe care-l puteam face era să-i dau foc. Apoi a fost problema cenușii și trebuia să dau explicații pentru gazonul care avea zone arse, enorme.

„AMERICAN PSYCHO E SINGURA CARTE DE CARE MI-A FOST RUȘINE VREODATĂ CĂ AM CITIT-O ȘI CĂ AM AVUT-O. AM DUS-O ÎN FUNDUL GRĂDINII ȘI I-AM DAT FOC."

Ce obții din experiențele astea și nu obții în întâlnirile cu oameni sau în relații?
Nu am ocazia să ies la întâlniri sau să am relații. Nu mă întâlnesc cu femeile de care sunt interesat. Nu mă interesează femeile de-o seamă cu mine. Se presupune că dacă un cuplu se află într-o relație, atunci sexul merge bine. Adevărul e că apar fel de fel de probleme sexuale într-o relație de lungă durată. Un factor normal în mersul la prostituate e că un tip îi poate cere uneia dintre ele lucruri care ar aduce nori de furtună într-o relație, dacă partenerul nu e pregătit pentru asta. O prostituată fie va spune da, fie nu, iar ăsta va fi sfârșitul problemei.

Te consideri dependent sexual?
Sigur că nu. E uimitor cât de des apare întrebarea asta când vine vorba de prostituție. Dacă un tip face sex cu soția lui în fiecare noapte, asta va fi universal privită ca un lucru normal și sănătos. Alt tip care face sex în fiecare noapte cu soția lui e considerat ca un soi de mașină sexuală, și totuși rămâne ceva normal. Alt tip merge la câteva prostituate o dată la câteva săptămână și gata, e un dependent de sex.

Cât de mult ai cheltuit pentru sex?
Când fac totalul, e de-a dreptul dureros. Cu timpul, ajunge la destul de mult, dar la o singură vizită atinge o sumă pe care mi-o pot permite, e exact venitul disponibil. Există o singură tipă pe care nu ezit să o plătesc cu 400 de euro pentru două ore, la care adaug încă două vizite la 100 de euro și 200 de euro.

Ești un client fidel. Ai avut până acum vreo experiență oribilă în Cartierul Roșu?
Nu şi nu prea am cum să fiu martor la ele cât timp au loc în spatele unei perdele trase. Le întreb din când în când pe fete același lucru, iar majoritatea îmi spun doar nu. Fetele au antrenament în materie de bărbați plini de hormoni, așa că majoritatea au grijă de incidente înainte să se întâmple.

Eu cred că un funcționar care lucrează în subteranul Londrei are o meserie mai riscantă decât o fată din vitrinele din Amsterdam. N-ai observat toate semnele alea din aeroporturi, bănci și centre cu „Comportamentul violent și violența împotriva membrilor noștri nu vor fi tolerate"? Lucruri urâte au loc și-n prostituție la fel cum se întâmplă peste tot. Din păcate, aici mereu sunt amplificate și folosite ca motive pentru oprirea prostituției.

Pari să fii un susținător înfocat al drepturilor și al unui tratament corect al prostituatelor. Poți să rezumi scurt filozofia și părerile tale despre legile europene care vizează prostituția?
Din punct de vedere istoric, s-a pus accentul pe prostituție ca o ofensă nerușinată, publică, și de-asta sunt înfierate și centuristele care primesc mai multă atenție din partea poliției. Până la acest punct, e o legislație care a suferit zeci de transformări și care se concentrează pe activitățile din jurul prostituției și transformă efectiv o activitate legală într-una ilegală. Altă problemă e cum prostituția, care e o activitate legală, este combinată cu activități ilegale, ca imigrarea ilegală sau chiar traficul de carne vie, o practică violentă, coercitivă și exploatatoare. E o inconsistență considerabilă în felul în care legea e aplicată, iar rezultatele modului în care e aplicată apar frecvent ca hărțuire și violarea drepturilor prostituatelor.

Deci cum ai rezolva asta?
Aș decriminaliza prostituția. Ar fi OK să fie gândit un model de afacere în care prostituatele să devină o parte normală a economiei, prin plătirea taxelor, etc. Vârsta pentru de la care pot lucra ar rămâne 18 ani. Dacă o femeie poate vota și să ia viața cuiva prin avort, ea poate decide și ce să facă cu propriul corp. Aș introduce, efectiv, fonduri de pensii pentru femeile care doresc să renunțe la munca asta. Lobby-ul împotriva prostituției ar fi făcut o infracţiune din ură. Ar trebui făcută o distincție clară între prostituție, migrația economică și traficul de carne vie, care să fie susținută de o analiză amănunțită asupra datelor reale despre traficul de carne vie și răspunsuri proporționate. Unde cauza prostituției e dependența de droguri, aș introduce fonduri pentru o reabilitare eficientă. Ideea ar fi cum să facem prostituția sigură și eficientă, fără stigmat, decât să fie o activitate abia tolerată care să sufere controale aspre.

Spui că „ideologia feministă subjugă bunul-simț și analiza obiectivă", și totuși în anumite părți ale site-ului tău menționezi respectul pentru „feminismul pozitiv." Poți să explici care e relația ta cu feminismul?
În ceea ce privește egalitatea de gen, le susțin în totalitate. Cu toate astea, feminismul modern e o vecernie de nemulțumiri, care e alimentată de o perspectivă feministă asupra lumii, iar cu asta nu sunt de acord. E de asemenea dominată de un elitism de clasă mijlocie în care un număr mic de femei devin obsedate de lucrurile care contează cel mai mult pentru un număr mic de femei elitiste. Ideologia cere ca femeile să fie portretizate ca victime cu fiecare ocazie. Ele sunt mereu forțate, aflate sunt presiune sau obligate. Femeile, conform feministelor, sunt incapabile să gândească rațional sau să ia decizii obiective. Iar unde femeile victime nu există, feministele le inventează.

„ÎN CEEA CE PRIVEȘTE EGALITATEA DE GEN, LE SUSȚIN ÎN TOTALITATE."

Nu pot să nu compar femei tinere, care sprijină cauze adevărate, cum ar fi Malala Yousafzai care a luptat pentru educația fetelor din Pakistan, sau Fahma Mohamed, care a pledat împotriva mutilării genitale la femei, cu feministele care fac campanii ca să pună fața unei femei pe o bancnotă sau să scoată țâțele din reviste. E destul de clar cine încearcă să facă lumea un loc mai bun. Și mai e de asemenea gruparea care mărșăluiește pentru idei ca, „Prostituția e violență împotriva femeilor" și „Prostituția e o expresie a urii pure față de femei." Treaba asta e un nonsens nebun și toxic. Pe lângă faptul că exprimă ce sentiment puternic le încearcă pe ele vizavi de prostituție, aceste afirmații nu au niciun sens.

Ce le spui celor care afirmă că nu poate exista prostituție fără trafic de persoane?
Mă întrebam când o să-mi pui întrebarea asta. Problema e cum prostituția, răpirile, traficul de persoane și traficul de carne vie sunt combinate în așa fel încât să sprijine mișcarea împotriva prostituției. Cel mai recent, Uniunea Europeană a votat să le recomande statelor membre să adopte modelul suedez, în care prostituția e recunoscută ca legală, iar sexul pe bani e ilegal, în ciuda faptului că, întâmplător, până și guvernul suedez nu poate demonstra că legile sale obțin cu adevărat rezultatele urmărite.

Ar trebui să-mi mușc limba aici, dar cred că voi face câteva analogii. În contextul prostituției au loc lucruri rele, dar asta nu face prostituția rea. Lucruri rele au loc în viață. Dacă nu ar fi automobile, nu ar mai exista morți din cauza accidentelor din trafic. Dacă n-ar exista cuțite în lume, nu ar mai fi înjunghieri. Prostituția e scoasă în evidență pentru un tratament special, nu neapărat pentru că e specială, dar pentru că există persoane care la nivel moral și personal au ceva cu ea. Problema ar trebui să aibă o rezolvare corespunzătoare, proporționată și concentrată.

Bine, Lange. Mulțumesc că ai vorbit cu mine.

@DanielDylanWray

Traducere: Dana Alecu