Insula asta tropicală mănâncă la fel ca America și acum au diabet cu toții

Cam așa arată o criză de boală non-transmisibilă: E miercuri la ora prânzului pe o insulă mică din oceanul Pacific, republica Palau, cu o populație de două zeci de mii de locuitori. Atmosfera e răcoroasă și deodată auzi din nou sirenele. O bunică diabetică se ridică din scaunul de pe verandă, se uită la drum și apoi de așează la loc. „Încă o ambulanță", murmură ea. Destinația: spitalul național Palau, epicentrul unei crize de diabet neobișnuite, dintre cele mai groaznice din lume.

„Neobișnuită", deoarece Palau e un rai tropical la care visează turiștii atunci când văd fotografii cu locațiile de scufundări și Stâncile Emerald ale insulei. Legi echitabile privind turismul au condus la cel mai mare BIP per cap de locuitor dintre țările insulare ale Pacificului. Ca rezultat, localnicii sunt generoși cu timpul și banii lor și dornici să împartă moștenirea lor naturală. Dacă stai aici mai mult de o săptămână, ai șanse mari să fii invitat pe o plajă privată sau în drumeții la cascade necunoscute.

Dar indiferent cât de discretă este epidemia de diabet, acele sirene și statisticile nu mint. Conform Băncii Naționale, 20,9% din adulții palauani au diabet. E pe locul patru dintre cele mai ridicate rate de lume. Majoritatea palauanilor au o variantă de diabet tip II. Această formă de rezistență la insulină în general se dezvoltă după copilărie și este însoțită de supraponderabilitate, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. Fără un tratament adecvat diabetul poate cauza insuficiență renală, pierderea membrelor și o moarte timpurie.

Toate lucrurile astea sunt foarte comune în Palau. „Porecla spitalului este morga", spune Kris Kitalong, un botanist farmaceutic și un activist local pentru sănătate. O încăpere hiper-barică de la spital, instalată inițial pentru a trata scufundătorii, a fost rechiziționată pentru a trata diabeticii în pericol de pierdere a membrelor prin amputare. (Lipsa de insulină care să descompună excesul de glucoză îngreunează sângele diabeticilor de a circula până în extremități). Unitatea de ambulatoriu din spital găzduiește pacienți cu debut precoce, chiar și de la vârsta de 15 ani. Medicii spun că secțiile chirurgicale văd mult mai mulți pacienți cu complicații de diabet decât cu traumatisme de urgență.

Ester*, de 63 de ani, stă într-o sală de recuperare chirurgicală, împreună cu alți trei pacienți. Atunci când a fost întrebată dacă are diabet, ea a spus: „Da, desigur." Hipertensiune arterială? „Desigur." Ea stă în spital de trei zile pentru a vindeca un picior infectat. La fel ca mulți alți pacienți diabetici cu extremități amorțite, ea nu a observat tăietura de pe călcâi. Câteva zile mai târziu, s-a infectat și inflamat. Prin urmare, ea a avut nevoie de intervenție chirurgicală și antibiotice.

Cauzele diabetului sunt complexe, dar cea mai sigură modalitate de a evita diabetul e prin efort fizic și o dietă sănătoasă. Ester a crescut în zona rurală din Palau și a consumat numai mâncare locală: „Breadfruit, portocale, taro, pește", își aduce ea aminte. După o vârstă, ea s-a mutat în Koror, orașul principal al țării. Ea a început să mănânce feluri de mâncare importate, precum carne de vită la conserve și să bea suc acidulat. Pe parcursul perioadei ăsteia, metabolismul ei a cedat. Rudele din partea tatălui au urmat o soartă similară, iar acum mulți dintre ei sunt morți, spune ea.

Bolile non-transmisibile precum diabetul zaharat și hipertensiunea arterială sunt deseori numite „boli de stil de viață". E tentant să dăm vina pentru situația din Palau pe un presupus stil de viață. Dar dacă faci asta, e ca și cum ai da vina pe un canar pentru că s-a înecat într-o mină de cărbuni. Eșecul din Palau, de a controla diabetul, e practic problema tuturor.

Deși s-a îmbunătățit tratamentul pentru unele aspecte ale diabetului datorită terapiilor cu insulină injectabilă dezvoltate în ultimul deceniu, totuși cu abundența dietei globale și sedentarismul populației, mulți oameni au dezvoltat diabet. Față de cei 108 de milioane de diabetici din 1980, în 2014 a crescut rata globală la 422 de milioane, conform jurnalului de medicină New England, „cu siguranță este mai agravată situația acum", decât în anii 1800.

Dacă întrebi prin Palau, localnicii o să-ți spună varianta personală, despre cum dezvoltarea orașului și diabetul au crescut mână în mână, dar înainte de asta, ei trebuie să înțeleagă cum afectează genetic diabetul.

Studiile au sugerat că palauanii, împreună cu alți insulari din Pacific, au așa numita „genă înfloritoare", care îi determină să se îngrașe rapid. Asta poate i-a ajutat să îndure foametea din voiajele pe mare, iar pe uscat, în vremurile grele. „Acum, într-o perioadă de abundență, am ajuns să explodăm", spune Stevenson Kuartei, un medic și senator din Congresul Palau.

„De aceea au o problemă cu termenul de boli de stil de viață, atunci când vine vorba de populația asta tradiționalistă. Indirect, practic înseamnă că nu știu din ce motiv, ca rasă, nu suntem în stare să ne controlăm stilul de viață."

Situația se complică și mai mult, spune Kuartei, din cauza unui istoric de colonizare, care a băgat pe gât mâncare nesănătoasă în magazinele palauane. Palau a fost „descoperit" de un echipaj englez de naufragiați în 1783. Dar locația izolată a arhipelagului și recifele exterioare ascuțite au păstrat departe timp de un secol și jumătate interferențele străine și o viață tradițională intactă. Asta a însemnat o dietă de plante și fructe de mare și un stil de viață de genul „cel mai puternic supraviețuiește", spune Emais Robert, ministrul de sănătate al Republicii Palau.

Japonia a controlat Palau după Primul Război Mondial, iar America l-a preluat ca pe un „teritoriu de încredere", după cel de-Al Doilea Război Mondial. Pe lângă tancuri și colibe quonset, yankeii au aprovizionat rafturile magazinelor cu produse din dieta militară americană: carne de vită la conservă Spam, suc acidulat și ciocolată. Majoritatea palauanilor nu își permiteau astfel de luxuri, dar micile contacte cu chestiile astea, la ocazii speciale sau parte din rațiile militare distribuite după intemperii, i-au făcut dependenți.

Prin 1980, Palau se apropia de independență și localnicii beneficiază din turism și comerț. „Ne-am infectat cu tutun, carne la conservă și dulciuri după război. Dar prin '80 ne permiteau astea", spune Kitalong. În același deceniu, palauanii au început să se restabilească în orașul central Koror, să se angajeze în turism și în noul stat guvernamental. Activitățile fizice au fost refuzate.

„Atunci am început să dezvoltăm diabet", spune Robert. „Odată ce oamenii au început să lucreze la birou, să conducă mașini, nu mai lucrează în agricultură și nu mai pescuiesc, practic s-a dezvoltat în ce avem acum." Conform ministrului sănătății, diabetul a ajuns în punctul culminant cu câțiva ani înapoi, pe la începutul anilor 2000.

Lupta cu o boală non-transmisibilă precum diabetul, în Palau sau în Statele Unite, e în mare parte o luptă de prevenire. În Palau, pereții clinicii de diabetici al spitalului național sunt tapetați cu postere despre alimente interzise și alimente sănătoase, inclusiv breadfruit, taro, morcovi, castraveți de mare, orez brun și pește, „Stop" scrie pe un poster cu carne Spam, cârnați, dulciuri, biscuiți, bere și orice alte vicii.

Pare simplu, însă o trezire la realitate cu adevărat e doar la câțiva metri depărtare. Magazinul din spital se numește „West Mantekang". Aparent, mantekang înseamnă „grăsime" în palauană. Înăuntru găsești toate alimentele interzise: supă ramen, hot dogi, ciocolată americană și japoneză, cârnați vienezi, fritos, spam (usturoi cu șuncă, rețeta originală). Alimentele permise sunt tapioca și câteva mere și portocale obosite. La fel ca în America, în Palau e destul de greu să mănânci sănătos, mai ales când ești pe fugă.

Guvernul știe asta și face multe eforturi pentru a combate diabetul și obezitatea. A mărit taxa pentru tutun, pentru a plăti inițiative de diete sănătoase și trotuare mari. Testează studenții pentru probleme de sănătate și recent a interzis hot dogi în școlile publice. Transmite mesaje la radio în care recomandă cetățenilor să mănânce mai puțin și să facă mai multe exerciții și a deschis săli de fitness prin toată țara. Toate astea sunt inițiative bune, dar nu suficient de bune.

Dacă iei în considerare obezitatea infantilă, care reprezintă un factor de risc pentru un diabet timpuriu și multe alte complicații de sănătate, afectează cam o treime din copii palauani. „Generația mea nu a pornit cu un procentaj de 33 la sută de obezitate", spune Kuaratei, doctor și parlamentar. „Noi eram foarte slabi. Iar când am ajuns adulți, aproape 65% din noi am devenit obezi și mulți dintre noi am dezvoltat diabet. Însă tinerii, ei pornesc cu 33% rată de obezitate. Am început să observăm diabet de tip II în tineri de 15 ani, cu nivele de colesterol și zaharuri extreme.

Kuartei și Robert sunt în primul an de serviciu guvernamental. Ei vor să vadă cum Palau ia măsuri mai drastice. Ei au o viziune de un sistem bazat pe comunitate care scot doctorii, asistenții și consilieri de sănătate din spitale și pe străzi. Profesioniști în sănătate ar trebui să se ducă din ușă în ușă și în puncte vitale din oraș, să răspundă la întrebări și să învețe oamenii cum să trăiască o viață mai sănătoasă. Dacă există vreo țară care ar putea să aibă un sistem de genul, doctorii dezbat faptul că doar un micro-stat strâns ca Palau ar putea.

Robert spune că a fost la prea multe înmormântări și a făcut prea multe amputări pacienților diabetici. Iar deși alții din guvern deja se agită în privința costurilor, Robert subliniază că un program bazat pe comunitate ar putea să salveze vieți și bani pe termen lung. „Avem nevoie de cineva din comunitate care să iasă zilnic , spune Robert. „La început o să pară enervant. Astăzi dacă un asistent bate la ușa ta, te baricadezi de parcă e de la martorii lui Iehova, dar va deveni parte din rutină."

*Sursa a preferat să folosească un pseudonim.