Dacă ești tratat de un doctor tânăr, ai șanse mai mici să mori

Doctorii sunt importanți, dar depinde și ce fel de doctori. De curând, s-au publicat studii care sugerează că pacienții tratați de doctori străini au mai puține șanse să moară; la fel și cei tratați de doctori de sex feminin. Și acum, un nou studio sugerează că și doctorii mai tineri cresc șansele de viață ale pacienților.

Autorii noului studiu, publicat în data de 17 mai în The BMJ, avertizează că descoperirile lor ar trebui considerate exploratorii – pentru că deocamdată nu există dovezi că mortalitatea e mai mare din cauza doctorilor bătrâni. Ar fi o relație de cauzalitate și, până acum, există o singură legătură între cele două.

În mod interesant, legătura dispare la doctorii care tratează un volum mare de pacienții; autorii sugerează că tratarea unui număr mai mare de persoane ar putea „proteja" talentele medicale.

Ca să observe diferențele între doctorii de diverse vârste, cercetătorii de la Școala de Sănătate Harvard T.H. au analizat informațiile mai multor pacienți Medicare cu vârste peste 65 de ani. Au analizat numărul de decese care au avut loc la spital în decurs de o lună, internările și costurile tratamentului pentru peste 730 000 de pacienți. Pacienții au fost tratați de aproape 19 000 de medici interniști din spitalele din Statele Unite între 2011 și 2014. Vârsta medie a doctorilor a fost de 41 de ani.

După ce au ajustat variabilele precum factorii de risc ai pacientului și momentul internării, rata mortalității la pacienții doctorilor cu vârste sub patruzeci de ani a fost de 10,8 procente; la pacienții doctorilor cu vârste peste șaizeci de ani a fost de 12,1 procente. Rata de mortalitate pentru celelalte grupuri de doctori, doctorii de patruzeci și ceva de ani și doctorii de cincizeci și ceva de ani, au fost de 11,1 procente și, respectiv, 11,3 procente. Chiar și în același spital, persoanele tratate de doctori mai în vârstă au avut o rată a mortalității mai mare decât cele tratate de doctori tineri. Reinternările nu au variat în funcție de vârsta doctorilor, dar costurile tratamentelor au fost mai mari la doctorii mai în vârstă.

O creștere a ratei de mortalitate cu 1,3 procente pare mică. Dar, în practică, dacă legătura se dovedește a fi cauzală, asta ar însemna că, la fiecare 77 de pacienți tratați de doctori cu vârste peste șaizeci de ani, ar muri un pacient mai puțin dacă pacienții ar fi fost tratați de un doctor cu vârsta sub patruzeci de ani. Totuși, această diferență dispare la doctorii care tratează un volum foarte mare de pacienți. Studiul n-a luat în calcul și diferențele de personal din spitale, cum ar fi numărul asistentelor, iar un studiu anterior a descoperit că rata mortalității din spitale depinde mult de numărul asistentelor.

Autorii studiului accentuează că e dificil să tragi concluzii despre cauză și efect din aceste informații observaționale. Iar fără aceste concluzii, e greu să sugerezi îmbunătățiri, la fel ca și în cazul studiilor care sugerează că doctorii străini și doctorii de sex feminin cresc șansele de viață ale pacienților.

Un articol scris ca reacție la studiu notează că doctorii mai tineri stau mai bine la capitolul mortalității pacienților pentru că tocmai au ieșit din training și au cunoștințe proaspete, dar doctorii mai în vârstă „s-ar putea să stea mai bine la comunicarea cu pacienții și luarea de decizii bazate pe experiență, ceea ce poate duce la mai puține proceduri medicale invazivie spre sfârșitul vieții pacientului." Totuși, e posibil să fie nevoie ca doctorii bătrâni să-și continue educația pe parcursul carierei, ca să-și reîmprospăteze cunoștințele și să rămână la curent cu progresele medicale.

Autorii au mai scris că acest gen de cercetări oferă dovezile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor din sistemul medical. Provocarea e cum alegi să reacționezi la aceste dovezi.