De ce încă te simți varză, deși te-ai lăsat de fumat iarbă

După patru ani de fumat iarbă zilnic, am renunțat fix acum 72 de zile – un pic peste două luni. Am reușit să trec de ziua internațională a canabisului fără să intru în sevraj și nici măcar nu mă mai gândesc cum ar fi să-mi rulez un cui. De obicei, sunt tentată să fac asta când mă uit la vreo emisiune stupidă la care știu sigur că aș râde mai mult dacă m-aș sparge. Dar în loc de fumat, m-am apucat să beau compulsiv ceaiuri (în prezent, beau vreo șapte prin rotație).

Dar în ultima vreme mi s-a întâmplat ceva ciudat: mă simt fumată deși n-am fumat. Când se întâmplă asta, mă simt defocusată, de parcă aș fi undeva departe, în capul meu. Uneori, îmi vine să chicotesc fără motiv. Alteori parcă halucinez și se mișcă podeaua. Nu prea e distractiv, mai ales că mi-a tot afectat viața de zi cu zi. Așa că am hotărât să încerc să aflu ce dracu' se petrece.

Pe forumul sub-Reddit pentru persoanele care au renunțat la iarbă există câteva postări despre cum e să te simți spart deși n-ai fumat. „Nu vă simțiți sparți și după ce v-ați lăsat?" întreabă un utilizator. „Un pic, și doar în prezența anumitor stimuli", îi răspunde altul.

Alții au recurs la forumuri ca să-și povestească experiențele despre cum au consumat iarbă și apoi au avut un „flashback", câteva zile mai târziu: „Am mâncat o prăjitură cu iarbă duminică noaptea și de atunci tot am niște flash-uri – mă sparg timp de câteva secunde și mă simt ciudat. Cum să scap de asta?"

M-am simțit bine să aflu că nu sunt singură, dar voiam să știu dacă există și dovezi științifice pentru acest fenomen.

Studiile au arătat că durează mult până când îți iese THC-ul din sistem, dacă ești fumător înrăit. Înr-un studiu despre abstinență efectuat pe 86 de bărbați și femei care fumau canabis zilnic, a durat cel puțin treizeci de zile până când urina a 32,7 procente dintre participanți n-a mai avut urme de THC. Unui procentaj mic de participanți le-a luat chiar 77 de zile. Un alt studiu a demonstrat că THC-ul poate fi detectat în corp și la peste o sută de zile după fumat.

Din cauza solubilității mari în lipide, există o concentrație puternică, pe termen lung, a drogului, în grăsime.
Există și dovezi care sugerează că regimul alimentar, stresul și exercițiile fizice – factori care contribuie la descompunerea rapidă a grăsimii – intensifică procesul de eliberare a THC-ului în fluxul de sânge. După ce a auzit povestea unui atlet care a zis că nu mai fumase canabis de luni de zile, dar îi ieșise pozitiv la test după ce slăbise, un cercetător de la Universitatea Australia, Jonathon Arnold, a efectuat un studiu ca să investigheze fenomenul.

Arnold a descoperit că atunci când expunea celulele de grăsime cu THC preluate de la șobolani la hormonul stresului ACTH, acesta creștea viteza de eliberare a THC-ului din celule. Apoi le-a injectat șobolanilor o doză mare de THC în fiecare zi timp de zece zile. La două zile după ultima injecție cu THC, a injectat o treime dintre șobolani cu hormonul stresului, a privat o altă treime de mâncare timp de 24 de ore și pe restul i-a lăsat în pace. A descoperit că testele de sânge arătau că șobolanii care nu primiseră mâncare își dublaseră nivelul de THC din sânge în comparație cu șobolanii care fuseseră lăsați în pace. Și șobolanii expuși la hormonul stresului prezentau o creștere a metabolitului THC.

În prezent, Arnold lucrează la un studiu care aplică aceste descoperiri la oameni. Pentru acest studiu, „pacienții care au renunțat la canabis vor fi supuși, timp de 24 de ore, unei diete, apoi li se va măsura nivelul THC-ului din sânge."

„Am demonstrat recent că la șobolanii tratați cu THC care n-au mâncat sau au fost stresați, celulele de grăsime eliberează THC-ul în sânge. Astfel, e posibil ca indivizii care au renunțat la canabis de ceva vreme și hotărăsc să înceapă o dietă, nivelul THC-ului să crească și aceștia să se simtă intoxicați spontan", a explicat el.

Asta ar putea explica multe și în cazul meu. Am început de curând un regim mai sănătos, cu mai puține grăsimi, și am fost foarte stresată pentru că, na, viața e un iad. Din păcate, se pare că nu există metode prin care să faci senzația asta să dispară prea repede. Trebuie doar să aștepți să treacă.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia