Care e faza cu obsesia filmelor horror pentru sexul în grup?

Un lungmetraj despre occidentali obscen de bogați care se răsfață cu excese, grație unor expediții criminale în stilul lui Manson, nu reprezintă un candidat evident pentru titlul de film al anului. Dar, pe lângă explorarea de coșmar a dorinței carnale, a halucinogenelor și a fetișurilor violente, Infinity Pool are un moment deosebit de umor întunecat.

James, romancierul îngâmfat jucat de Alexander Skarsgård, fuge de la o orgie care ia o turnură sinistră și, îngrozit de propria violență, se retrage în camera sa de hotel pentru a se ascunde. Gabi, jucată cu o intensitate maniacală de Mia Goth, bate la ușa lui și (spoiler) îi sugerează să facă sex în trei cu clona lui. „Puteți să mi-o trageți amândoi, sugerează ea indiferentă. Ai mai încercat asta vreodată?”

Insinuarea nu e tocmai discretă. Când vine vorba de filme de groază precum Infinity Pool, ideea de non-monogamie sau de sex cu mai mulți parteneri este folosită frecvent pentru a sublinia iar și iar capacitatea personajelor de a face rău. Asta spune publicului că apetitul unei persoane este scăpat de sub control. Persoana asta își dorește prea mult. Numai Dumnezeu știe ce va face pentru a fi satisfăcută. 

Filmul cu vampiri The Hunger (1983), cu un titlu deloc subtil, începe cu personajele jucate de David Bowie și Catherine Deneuve care agață un alt cuplu într-un club de noapte de tip Berghain. Se întorc acasă la ei pentru un schimb consensual de parteneri și pentru a suge sânge în mod consensual. Deneuve este un monstru strigoi care atrage bărbați și femei naive. N-are rost să-ți mai spun că astfel de acte de romantism non-monogam nu rămân nepedepsite.

În filmul din 1975 al lui David Cronenberg, Shivers, ideea de dorință incontrolabilă devine o forță care trebuie combătută când o clădire înaltă de apartamente este infestată cu un parazit sexual. În filmul cu zombie cu o abordare ușor diferită a foamei mistuitoare de carne umană, rezidenții se atacă unii pe alții, fac sex pe coridoare și, în cele din urmă, ajung să facă o orgie în masă în piscina de la subsol. Ceva asemănător are loc și la finalul filmului Perfume: The Story of a Murderer (2006), când un întreg oraș plin de presupuși călăi, copleșiți de senzualitatea unui parfum perfect, se urcă unii pe alții. 

Echivalența asta între pasiunile animalice și cele imorale datează încă de la formarea horror-ului ca gen. Figura liliacului vampir este cel mai longeviv simbol al acestei metafore, dar este prezentă și în Cat People (1942), în care dorința feminină este portretizată ca fiind atât de monstruoasă încât Simone Simon se transformă într-o panteră criminală atunci când este excitată.

În cinematografia modernă, în filme variate precum Eyes Wide Shut și Sexy Beast, orgiile și scenele de promiscuitate sexuală funcționează pentru a codifica o anumită teroare morală în antagoniștii lor.

„În filmele de groază, există o legătură directă între nedreptatea morală a ceea ce este reprezentat și nedreptatea morală a sexualității non-normale”, spune Daniel Cardoso, profesor asociat de științe ale comunicării la Universitatea Lusófona din Lisabona, subliniind că este doar un alt mod în care răufăcătorii au adesea identități sexuale neconvenționale. 

„Antropologul american Gayle Rubin a dezvoltat un concept numit cercul fermecat al sexualității”, explică el. „Tot ceea ce se află în afara cercului fermecat este considerat sexualitate rea, iar asta include sexul în grup, care este interpretat ca fiind deviant din punct de vedere cultural, cel puțin din două motive.

În primul rând, încalcă ideea monogamiei ca parte a modului în care tindem să moralizăm relațiile intime și sexuale. Al doilea motiv este că sexul în grup a fost adesea asociat cu animalitatea și hedonismul. Iar acest ideal hedonist al plăcerii de dragul plăcerii, într-o lume religioasă, este văzut ca fiind păcătos, deoarece plăcerea nu ar trebui să fie un scop în sine.”

Chiar și atunci când sexul în grup este prezentat pe ecran într-o lumină pozitivă, o partidă de sex în trei riscantă (rareori o partidă în patru) ca să ofere un strop de erotism fără reproșuri, tinde să fie portretizată în mare măsură ca fiind deplasată în felul ei. Prezentarea subliniază în general impulsivitatea unor astfel de întâlniri care, deși au loc fără îndoială în viața reală, probabil că sună puțin fals pentru veteranii unui stil de viață mai aventuros, mai ales când vine vorba despre cupluri care decid să-și deschidă relația.

Experții în sex și relații insistă, în general, asupra necesității de a stabili reguli și acorduri reciproce înainte de a avea genul ăsta de aventuri, pentru a vedea cu ce se simt confortabil toți cei implicați. În egală măsură, în cluburile de sex pe care mulți oameni le vizitează ca prim pas în explorarea sexului în grup, regulile stricte ale casei (și măsurile de securitate generale) sunt o parte esențială a modului în care acestea funcționează pentru a se asigura că oamenii se simt bine. Filmele rareori arată asta. Nu au tendința să arate cum trec cuplurile prin liste de verificare sau cum poartă discuții preliminare. 

Genul horror, în căutare de sperieturi ieftine, încearcă cu disperare să sugereze ceva nebunesc sau excesiv în ceea ce privește modul în care funcționează sexul în grup, când în realitate limbajul consimțământului și al considerației este o parte integrantă a modului în care majoritatea oamenilor participă la acesta.

Nimeni nu este de fapt mai predispus să se implice și să ia în considerare etica și limitele extrem de importante ale exprimării sexuale decât persoanele care iau plăcerea în serios. Poate că e timpul să le urăm un bun venit eroic celor care știu cum să-și exprime apetitul, în loc să stigmatizăm anumite tipuri de dorințe.