Ce fac oamenii în orașul distrus de tsunami și cutremur săptămâna trecută

Polițistul stătea acolo, cu pulanul în mână, și se uita la haosul care se desfășura în fața lui.

Sute de persoane, toate obosite, însetate și zguduite de tsunami și de cutremurul letal care le distrusese viețile, jefuiau un supermarket local. Mulțimea ieșea din magazinul Bumi Niur cu plase întregi de alimente și băuturi, ba chiar și televizoare. Polițistul chiar nu avea ce să facă să-i oprească.

„Nimeni nu are voie să ia bani și alte bunuri”, striga el. „Luați doar mâncarea și băuturile de care aveți nevoie.”

Am fost în Palu în weekend ca să văd cum arată orașul după dezastru. Opt sute de persoane au murit după ce orașul a fost lovit atât de un cutremur de 7,4 grade, cât și de un tsunami înalt de șase metri. Autoritățile cred că cifra finală a deceselor va fi de câteva mii.

Duminică, echipajele de urgență nu sosiseră încă să caute supraviețuitori. Cei care locuiau suficient de departe de coastă cât să scape de furia tsunamiului, scormoneau printre dărâmături ca să-și găsească rudele dispărute.

Cei norocoși, care supraviețuiseră dezastrului, nu primiseră încă niciun fel de ajutoare, după cum mi-a zis Reski, un bărbat care jefuia supermarketul.

„Am rămas fără mâncare și fără apă”, mi-a zis el. „A sosit un camion cu ajutoare, dar abia au ajuns pentru două familii din tabăra mea.”

În taberele de evacuați din Palu erau 50 000 de persoane duminică. Taberele le ofereau localnicilor un sentiment de siguranță relativă, dar nimic altceva. Lipsiți de ajutor, oamenii au fost nevoiți să recurgă la magazinele și farmaciile locale, pe care le-au jefuit.

Poliția s-a declarat depășită de situație, dar armata indoneziană a zis că nu recomandă astfel de acțiuni.

„Dacă oamenii au nevoie de alimente de bază, pot merge să le cumpere din magazinele care au rămas deschise, precum Alfamidi”, a zis colonelul Muhammad Tohir, purtător de cuvânt al armatei din Palu.

Luni dimineață, echipajele guvernamentale au adus alimente și medicamante. Drumul care lega districtele afectate de dezastru cu provincia Gorontalo a fost redeschis. S-au deschis și benzinăriile, dar resursele erau limitate și oamenii, sătui să aștepte, s-au servit singuri cum au putut.

În oraș, echipele de salvare săpau un mormânt comun pentru cei decedați. Spitalele erau pline de cadavre acoperite cu cearșafuri pe care familiile cu rude dispărute le dezveleau ca să le recunoască. Cei răniți, speriați de posibilitatea prăbușirii clădirii, cereau să fie tratați afară.

Reski s-a îndepărtat cu proviziile furate la subraț și mi-a zis:

„N-avem ce face, jefuim ca să supraviețuim.”

Articolul a apărut inițial pe VICE ID.