Am întrebat români din Germania ce trebuie să știi dacă vrei să te muți acolo

Nu știu dacă viața e mai bună sau mai rea când pleci din România. Am avut și încă am gânduri să-mi iau tălpășița și totuși e ceva care încă mă ține aici. O prietenă care s-a mutat în Berlin mi-a spus că îi place, e liniște, dar că îi lipsesc toate chestiile alea pentru care să lupți, tot ce te scoate din casă aici. Cred că aș simți exact la fel, pentru că m-am învățat cu o normalitate în care haosul e omniprezent.

Cert e că suntem pe locul patru în Europa în ceea ce privește numărul de emigranți, iar Germania este una dintre cele mai populare țări în care românii aleg să plece.

Ca să văd cum e viața pentru românii din Germania, am vorbit cu mai mulți tineri, pe care i-am întrebat de ce au plecat și ce recomandări au pentru cei care simt că ar fi mai bine dacă ar pleca și ei.

VICE: Când și de ce ai plecat în Germania?
Mădălina: Am plecat în Germania în urmă cu trei ani. Urma să trec în al doilea an de master și voiam să experimentez altceva. Nu știam limba, nu-mi plăcea stilul de viață al oamenilor, nu voiam să mă mut acolo, nu mă atrăgea nimic. Mi-am dat seama ulterior că aveam mai multe stereotipuri decât argumente pro „imigrării" mele.

Cu o seară înaintea interviului pentru Erasmus Studiu am căutat pe Google Images orașul în care puteam să studiez, respectiv Münster și am spus „Au o grămadă de biciclete. Bun, aici mă duc". Acel an probabil mi-a schimbat radical mentalitatea de până atunci.

Cum e sistemul educațional de acolo?
Nu pot să spun că se învață mai bine, mai mult, ș.a.m.d decât în România. Într-adevăr au mai multe facilități decât noi. Biblioteci mai bune, mai mari, cursuri de orice limbă gratuite pentru toți studenții, cursuri de orice sport poți să-ți imaginezi la prețuri foarte mici însă, am învățat mai multe de la profesorii din România decât de la cei de aici.

Cum arată viața ta acum?
În al doilea an după ce am venit aici, am mers în Berlin cu Erasmus Placement. După ce am terminat internship-ul, am primit o ofertă de muncă la acel ONG ca manager de proiect. După un an am primit o altă ofertă la o ambasadă din America Latină, unde am lucrat pentru încă un alt an ca asistent executiv pentru ambasador. Am încheiat apoi cooperarea cu ambasada pentru că în acești doi ani nivelul meu de limbă germană nu a avansat atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, iar momentan urmez un curs intensiv de limbă. Consider că aceasta este cea mai importantă problemă a unui număr semnificativ al imigranților. Vrei nu vrei, însă, tot timpul se ivesc situații în care trebuie să folosești limba germană și asta te izolează și te face să devii dependent. Dependent de cei care o vorbesc, de timpul lor și de disponibilitatea de a te ajuta. Care sunt plusurile și minusurile atunci când trăiești în altă țară?
Viața aici nu e ușoară și nici grea. Ceea ce ți s-a părut la început cel mai greu lucru peste un an o să-l vezi ca pe cea mai puerilă problemă. Important este să vrei să progresezi. Ocazii ai destule: de la găsirea unei locuințe la găsirea unui job sau a sentimentului că te-ai „integrat" în societate. Am pus integrat între ghilimele pentru că, deși politica statului în ceea ce privește migrația este de a integra imigranții, mi se pare un termen destul de vag care nu poate să rezume doar în termeni de limbă, respect față de lege sau integrarea pe piața muncii apartenența ta la societate.

Te-ai vedea înapoi în România?
Nu știu, nu acum. Mai am multe de învățat aici. Mă bucur însă că am unde să mă întorc.

Ce recomandări ai pentru românii care ar vrea să se mute în Germania?
Nu consider că sunt în măsură să dau recomandări. Fiecare are motivele lui. Vor învăța din propriile experiențe ce este bine și ce nu. Poate doar să învețe limba și să respecte programările atunci când au de-a face cu birocrația germană.

Crezi că le e mai greu celor care pleacă singuri sau împreună cu familia?
Unii vin pentru reunificarea familiei, alții pentru educație, dar cred cei mai mulți vin aici din motive economice. Din punctul meu de vedere, le este mai greu celor care vin cu familia. Responsabilitatea și presiunea sunt mult mai mari decât atunci când vii singur.

VICE: Când ai plecat în Germania? De ce?
Florin: Am plecat de doi ani jumate pentru că au tras de mine de la o firmă de recrutare din Londra să trec de interviul cu o companie din Berlin și să-și ia și ei comisionul. S-a nimerit taman la momentul potrivit în viața mea.

Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai din România?
În București mi-a plăcut Controlul vechi și lumea și nopțile din jurul lui.

Dar cea mai trisă?
Am găsit dezgustător provincialismul românesc, senzația aia deosebită pe care o ai când vezi un negru pe stradă și tre să-ntorci capul după el pentru că se-ntamplă atât de rar.

Care e viața ta în Germania?
Sunt inginer software, fac aplicații web pentru tot felul de start-up-uri. Berlinul m-a învățat să apreciez muzica techno, pe care o ocoleam înainte, pentru că o asociam cu cocalarii minimali din cluburi de fițe. Aici lumea stă umilă, îmbracată în negru, la coada la club, nu zice nici pâs când își ia reject de la câte-un bouncer plătit să facă exces de zel și să-și domine clienții. Duminca beau latte și mă duc cu soția și băiatul de șapte luni pe Tempelhof, ditamai aeroportul dezafectat în mijlocul orașului. Lunea e „Kino Monday" și ma duc la filme indie, pentru că sunt pe-aici cinemauri de-astea cu filme de pe la Sundance și Berlinale.

Care crezi că sunt minusurile traiului într-o țară străină?
Minusul ar fi că nu poți să lași totul în urmă, dacă mai ai familie pe-acasă. Timpul trece, lucrurile se mai schimbă și poate vrei să fii mai aproape de ai tăi din când în când.

Dar plusurile?
Îmi place în Berlin. La plusuri aș menționa o chestie de care are toată lumea nevoie: să-ți vezi viața din exterior.

Te-ai vedea înapoi în România?
Văd două variante de-aici încolo: rămânem aici sau ne întoarcem în România într-un sătuc uitat de lume și lucrăm remote pe net.

Ce recomandări ai pentru românii care ar vrea să își găsească ceva de lucru și să se mute în Germania?
Să se ducă în Munchen sau Frankfurt, pentru că acolo vor găsi civilizația și banii pe care-i caută, nu în Berlin. În Berlin sunt salarii mai mici, haos, nu cred că vor aici, decât dacă vor, și atunci să vină și să dea un semn!

De ce crezi ca mulți români pleacă din România?
Nu vreau sa vorbesc despre cei care pleacă din motive ideologice gen „românul e inferior". Oamenii mei pleacă pentru că vor sa trăiască tot ce-i pe tavă, nu pentru că i-a pus viața la colț.

VICE: Când te-ai mutat în Germania și de ce?
Anca: Am plecat în Germania undeva prin februarie 2015. Înainte, am stat prin Cluj și prin alte părți, m-am întors în București și mi-am dat seama că sunt complet nefericită și că cel mai probabil nu o să reușesc să fiu ok în România, dacă n-am fost până acum.

Cum arată viața ta în acolo?
Viața mea aici e în toate cele multe feluri în care sunt și eu. Mult mai liniștită și mai simplificată. Sunt anumite reguli prestabilite și o mentalitate care îți ușurează munca legată de cunoașterea de sine. Implicit îți ușurează și pașii pe care vrei sa îi urmezi în viitor și la nivel de carieră. Sunt fashion stylist și art director, așadar un domeniu creativ într-un oraș creativ, sexy și sărac. Care crezi că sunt minusurile traiului într-o țară străină?
Hmmm… uneori mă întreb și eu asta. Nu am zis niciodată că voi rămâne pe veci în Berlin, însă asta nu a însemnat nici că mă întorc în țară. Am avut o perioadă lungă în care cea mai mare frica era cea de a mă întoarce în țară și cumva făceam tot posibilul să nu. De ceva timp m-am mai împăcat cu România și uneori cochetez cu această idee - de a mă întoarce de probă, șase luni, însă îmi amintesc motivul pentru care am plecat și ori mă calmez, ori intru într-o dilemă și mai mare. Ce recomandări ai pentru românii care ar vrea să își găsească ceva de lucru și să se mute în Germania?
Să o facă pur și simplu. Dacă îți dorești ceva îndeajuns de mult, totul e posibil. Eu am plecat în Germania brusc. M-am hotărât cu o lună înainte să mă mut că trebuie să mă mut.

Evident trebuie să aibă mult interes pentru ce vor să facă, muncă multă și optimism. Depinde mult și de nivelul cultural și ce life goals ai. Germania poate fi overwhelming la un moment dat. E o anumită independență la nivel afectiv și o ușoară distanțare și egocentrism chiar și în situații sentimentale. De ce crezi ca mulți români pleacă din România?
Cred că sunt destul de multe motive, însă mă refer acum la generația mea în mare parte, căci pe ea o știu cel mai bine, probabil este lipsa înțelegerii unei noi mentalități, a unui „bine" și „corect", al unui respect colectiv. Faptul că nu știm ce înseamnă o comunitate și că ignoranța depășește barierele într-un mod absurd și evident munca în zadar pentru o situație financiară precară și cu zero recunoștință pentru efortul depus.

VICE: Când și de ce de te-ai mutat în Germania?
Ionuț: M-am mutat în 2013. A fost o provocare legată de locul de muncă.

Care e viața ta acolo?
Lucrez în IT. Îmi place, Germania e ordonată, multiculturală, verde.

Care sunt plusurile și minusurile traiului într-o țară străină?
Eu nu consider că sunt minusuri comparat cu România (într-o țară UE), poate lipsa rudelor. Plusurile sunt multe, începând de la partea financiară până la relațiile sociale.

Te-ai vedea înapoi în România?
Nu, doar pentru un business.

Ce recomandări ai pentru românii care ar vrea să își găsească ceva de lucru si sa se mute în Germania?
Este foarte, foarte greu să intri pe piața forței de muncă, dacă nu ești calificat. Înainte să decidă să emigreze în Germania, le recomand să cumpere și să citescă de multe ori ghidul ăsta.

De ce crezi ca mulți români pleacă din România?
Majoritatea, din cauza situației politice și economice, iar o mică parte din scârbă față de guvernare.

VICE: Când și cum te-ai hotărât să pleci în Germania?
Diana: Pe 5 octombrie 2017 fac un an de când sunt în Berlin. M-am mutat împreună cu iubitul meu Ștefan, fără să avem un job, să vorbim germană, să cunoaștem pe cineva acolo sau să fi fost măcar o dată în Berlin. Decizia am luat-o împreună, undeva la începutul lui 2016, pe când eu eram în Londra la master, iar el rămăsese în Cluj.

De ce nu Londra atunci?
Lui Ștefan i-au trebuit câteva vizite ca să se convingă că Londra nu e pentru el, așa că am început să căutăm alternative. Nu mai țin minte exact de unde mi-a venit, însă într-o seară l-am sunat și i-am zis „babes, hai să ne mutăm în Berlin". El mi-a propus să vorbim când sunt mai trează (băusem puțin vin) și asta am și făcut. Am luat capitalele Europei la rând și după câteva ore de discuții serioase, am hotărât că Berlin e cea mai bună variantă pentru noi. Cu patru bagaje de 32 de kg și bani în buzunar să ne ajungă pentru 4, 5 luni, pe 5 octombrie 2016 am ajuns pentru prima dată în Berlin.

Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai din România?
Cele mai frumoase și surprinzătoare experiențe și interacțiuni mi le-a dat România, fie pe teritoriul ei, fie la distanță. Pe Ștefan l-am cunoscut în România, cei mai buni prieteni ai mei sunt români, tot ce e mai frumos în viața mea are legătură într-un fel sau altul cu România și cu oamenii pe care țara asta i-a dat.

Dar cea mai tristă?
Nu am în memorie un moment pe care să-l desemnez detașat ca fiind „cel mai trist", însă ce pot să-ți spun e că m-a marcat ultima vizită pe care am făcut-o acasă, când mergând pe tren de la București la Craiova, am observat că toate interacțiunile pe care oamenii le au unii cu alții sunt, într-o formă sau alta, ostilități.

Care e viața ta acum?
E bună și asta pentru că am libertate totală să fiu, să gândesc, să mă exprim și să acționez așa cum cred eu. De o lună am renunțat la job-ul pe care-l aveam din ianuarie, într-un start-up aflat la intersecția dintre tech și jurnalism, iar acum, împreună cu Ștefan, am pus pe picioare o platformă pentru arhitecți și designeri de interior, care se numește Bimarium și care oferă obiecte 3D pentru diferite softuri de proiectare și vizualizare. Altfel spus, suntem la început în ale antreprenoriatului, dar am pășit cu dreptul, zic eu.

Timpul meu însă mai e alocat într-o direcție, și anume Diaspora Civică Berlin. DCB, cum îi spunem noi, s-a format în timpul protestelor din februarie și este un grup de inițiativă, din 20 de membri activi, care se văd săptămânal și care și-au propus să crească implicarea civică a românilor din diasporă și să reunească resursele noastre individuale într-o rețea a diasporei. Are deja nouă evenimente la activ și o comunitate online de peste 300 de membri.

Te-ai vedea înapoi în România? În ce context?
Da, m-aș vedea, însă nu pot să-ți spun cu precizie când. Cred că pentru mine, plecatul din România e o formă de a-mi pune interesul propriu pe primul loc. Probabil când mă voi întoarce, o voi face cu un scop altruist, pentru că orice poți controla, mai puțin chemarea rădăcinilor.

Ce recomandări ai pentru românii care ar vrea să îsi găsească ceva de lucru în Germania?
Să fie perseverenți și să nu desconsidere puterea rețelelor sociale, dar nu cele online, ci cele offline. Job-ul în care am lucrat până acum o lună, l-am găsit cunoscând-o pe fosta mea șefă la o petrecere. Toate cele trei luni de aplicat la joburi nu au făcut cât o conversație avută la timpul potrivit, cu omul potrivit.

De ce crezi că mulți români pleacă din România?
E un amalgam de motive, care au stat și la baza deciziei mele personale de a pleca, precum: lipsa de deschidere la nivel de viziune și mentalitate, lipsa acută a oportunităților reale de dezvoltare profesională și personală, nepotismul exacerbat și omniprezent, lipsa de respect a politicienilor față de electorat și țară, nevoia de a cunoaște și altceva, alt narativ colectiv, alt mod de a trăi.