Pornografia din Berlin e mai plină de viață ca niciodată

Când am ajuns în studioul lui Mad Kate din cartierul Kreuzberg din Berlin, majoritatea producătorilor de filme porno pe care îi invitasem să stea de vorbă cu noi erau deja acolo. Discuțiile se încinseseră, printre umerașele cu costume, măștile din papier-mâché și un perete făcut din bucăți de oglinzi. „Ce planuri aveți pentru filmarea de mâine?”, „Mi-a plăcut scena pe care am tras-o săptămâna trecută, a fost super sexi…”

Grupul de actori porno, regizori, producători și artiști care se adunaseră pentru interviul nostru proveneau din toate colțurile lumii. Mad Kate, artistă de performance, lucrătoare sexuală și muziciană, vine din America, la fel ca și producătoarea de filme Harvey Rabbit, care face atât materiale video explicite, cât și non-explicite. Jurnalista și producătoarea Marit Őstberg e suedeză, iar lucrătoarea sexuală și regizoarea Emy Fem e austriacă. Există și câțiva germani în grup: Theo Meow, Candy Flip și Finn Peaxx, toți afiliați cu colectiva porno Meow Meow, care face filme porno psihedelice, scurtmetraje care au ca subiect, de exemplu, un ritual cu jeleu colorat sau o întâlnire suprarealistă dintre o fată și o caracatiță.

Berlinul e un loc primitor pentru perspectivele radicale în pornografie, care de obicei e dominată de o estetică foarte comercială. Filmele de aici au viziuni queer și/sau feministe, iar discuțiile despre muncă, privilegii și capitalism sunt importante pentru participanți. De-a lungul anilor, această comunitate a construit o cultură radicală și punk, una care are mai multe în comun cu filmele experimentale decât cu cele porno mainstream.

„Oamenii vin din medii diferite și sunt diverși ca gen și orientări”, a zis Emy Fem, performer și activistă transgender care se autodenumește „diesel femme”. „Dar se amestecă între ei, așa că vezi adesea aceeași persoană în filme diferite cu alți parteneri. După zece ani de filme porno, toată lumea a apucat să facă sex cu toată lumea!”

În cameră, oamenii schimbă priviri și zâmbete de cunoscători, dar Harvey Rabbit strigă: „Eu n-am făcut sex cu nimeni!”.

Artiștii internaționali constituie o secțiune puternică a mișcărilor creative din Berlin, unde chiriile mici au atras talente din Europa de Vest, Australia și Statele Unite. „Costul vieții e mai mic aici decât la New York, așa că am mai multă libertate să ies, să cunosc oameni și să lucrez de plăcere la proiectele lor”, mi-a explicat Sky Deep, muzician și producător de filme, în timp ce sorbea dintr-un ceai de plante.

Pe Lina Bembe, o actriță porno mexicancă, am cunoscut-o la sediul Ersties, un site porno concentrat pe sexul feminin și accesibil doar membrilor. Venise să discute despre ASMR într-un episod al podcastului Ersties, din a cărui echipă face parte.

„În termeni financiari, Berlinul e un oraș foarte prietenos, mult mai accesibil ca altee”, a zis ea. Pentru cei care lucrează în industria divertismentului, ca ea, există o legătură clară între lipsa de presiune financiară oferită de Berlin și libertatea de a lucra la proiecte creative. „Dacă aș fi locuit în Londra, nu cred că aș fi avut atât de mult timp liber să creez”, a adăugat ea.

Din echipa podcastului face parte și Paulita Pappel, o actriță care regizează și produce filme. S-a mutat aici din Spania în 2006 și mi-a descris Berlinul drept „orașul în care ți se adeveresc toate visele porno”. Dar nu e vorba doar de chiria ieftină: Orașul are o reputație veche de centru al eliberării sexuale, una care începe din 1920, când găzduia Institutul de Sexologie Magnus Hirschfeld, un centru de cercetare a iubirii între persoane de același sex și a persoanelor transgender. Deși Institutul a fost închis în 1933 de către naziști, spiritul de deschidere a revenit în oraș după încheierea războiului, iar Berlinul de Vest a reprezentat un loc de joacă pentru persoanele queer, chiar dacă homosexualitatea a fost, tehnic, ilegală până în 1969.

Astăzi, atmosfera asta e încă prezentă. Petrecerile și serile de filme porno queer au loc de obicei în locuri mainstream, cu un public mare, și sunt promovate deschis. În plus, spre deosebire de multe alte țări, Germania a legalizat prostituția.

„Berlin e un loc al experimentării și acceptării sexuale de mulți ani. Cred că toată cultura asta face parte din istorie”, a zis Pappel și a menționat că, deși ai nevoie de un permis ca să filmezi în public, poliția are o atitudine foarte relaxată. Mi-a dat ca exemplu o prietenă care filmase recent o scenă de sex într-o mașină în Treptower Park. „Evident, nu avea permis. Poliția a venit și le-a zis că nu-i interesează ce fac, dar n-au voie să parcheze acolo. Și atât!”, a râs ea.

Cu presiuni financiare și sociale minime, realizatorii de filme porno reușesc să facă pornografie experimentală fără scopul de a face bani. Participanții sunt liberi să fie cât de creativi vor, atâta timp cât nu lucrează stresați de ideea unei recompense financiare. După cum a zis Emy Fem în studio la Mad Kate, „e un privilegiu să ai posibilitatea să faci filme porno fără să fii plătit”.

Marit Őstberg e de aceeași părere. Filmele lui Őstberg se concentrează atât pe sex, cât și pe relații și limite emoționale. De exemplu, filmul ei When We Are Together – un scurtmetraj porno queer despre producerea unui film porno – vorbește despre propria ei dorință complicată și te duce într-o călătorie prin parcuri de rulote și cluburi de sex.

De multe ori, oamenii din comunitate se ajută între ei și fac troc de obiecte sau servicii. Tot grupul face filme cu aceleași două camere pe care le împrumută între ei. „E modul nostru de a ne pișa pe capitalism”, a zis Őstberg.

Cei care știu câtă muncă e în spatele unui film porno sau cât de stigmatizat e în continuare domeniul pot fi surprinși să audă că unii acceptă să lucreze pe un buget mic sau inexistent. Și totuși, mulți din lumea pornografiei fac filme ca pe o practică activistă, una lipsită de problemele etice ale capitalismului. „Majoritatea dintre noi facem filme porno din activism”, a zis Theo Meow. „Eu nu prea câștig bani din asta, ba chiar pierd de multe ori”, a adăugat.

Totuși, după cum a zis Mad Kate, nu toată lumea are libertatea să aleagă să facă filme porno gratis. De exemplu, Sky Deep e o regizoare de culoare și a zis că a ajutat-o mult să facă parte din comunitatea de expați și să își urmeze interesele creative înconjurată de alte persoane care făceau același lucru: „Eram într-o poziție privilegiată în perioada în care am făcut filmul, dar tot eram dezavantajată în alte feluri. Pentru comunitatea de culoare de aici nu e atât de ușor. Trebuie să lupți încontinuu pentru supraviețuire”.

Am cunoscut-o, în același grup, pe actrița Sadie Lune care, până de curând, închiria un studio în Altes Finanzamt în Neukȍlln. Împreună cu alți membri ai comunității porno, folosea subsolul unui fost birou de lângă Rathaus Neukȍlln U-Bahn ca spațiu multifuncțional, pentru filmări și ședințe. În zonă găsești în mare populație turcă și arabă, dar cu toate astea e în curs de gentrificare de către tinerii creativi care s-au mutat aici din alte părți ale Germaniei sau din Europa.

Când Lune a sosit prima oară în Berlin ca turistă, cu zece ani în urmă, lucra deja în pornografie, deși nu se considera producătoare de filme. Venise în turneu prin Europa cu alți creatori de filme porno și a rămas datorită Festivalului de Filme Porno din Berlin, care a început în 2006. „Am fost uimită de comunitate și de eveniment. Am hotărât să fac câte un film porno în fiecare an ca să pot primi acreditare”, își amintește ea.

N-a fost singura. Mulți dintre producătorii de filme porno au menționat cât de important este Festivalul de Film Porno de la Berlin pentru cariera lor, pe care Pappel îl co-organizează din 2015. Festivalul are loc la Moviemento, cel mai vechi cinematograf din Berlin, pe unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din oraș, Kottbusser Damm, și celebrează aceleași perspective feministe și queer, cât și proiectele DIY și experimentale. Și se pare că, în contrast cu publicul consumator de filme porno mainstream, peste jumătate din cel al festivalului sunt femei.

În orice caz, condițiile care au dat naștere acestei scene jucăușe și haotice sunt în schimbare. Chiriile din Berlin sunt în creștere, iar Lune și alții au observat că spațiile abandonate care serveau drept locații pentru multe dintre filmele comunității sunt cumpărate și renovate de dezvoltatori. În același timp, platformele porno independente, precum Xconfessions al Erikăi Lust, din Barcelona, au bugete mai mari pentru producțiile internaționale, ceea ce schimbă așteptările economice chiar și în domeniul independent.

„Cred că ne-am pierdut naivitatea asta exuberantă, ca scenă”, mi-a zis Lune și a menționat efectul tehnologiei mai ieftine și mai accesibile asupra producției de filme care arată profesionist. „Acum toată lumea s-a obișnuit cu filme care arată scump.”

În ciuda acestor circumstanțe în schimbare, membrii comunității au accentuat că scena se bazează pe respect reciproc și incluziune. Deocamdată, e în continuare un spațiu primitor pentru entuziaștii fără experiență.

„Toți ne ajutăm între noi. Ne place să fim implicați creativ, politic și sexual prin crearea de conținut sexual explicit. Asta e chestia specială la comunitatea noastră”, a zis Lune.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.