Publicitate
Tech by VICE

Serialul „Cernobîl” îți arată incompetența și groaza din jurul celui mai mare dezastru nuclear

Noua mini-serie HBO explorează ororile energiei nucleare și a incompetenței birocratice.

de Matthew Gault; translated by Miriam Cihodariu
11 Mai 2019, 3:45pm

HBO

Articolul a apărut inițial în VICE US

De la distanță, arată frumos. O coloană de lumină albastră, nepământeană, iese din mijlocul centralei nucleare V.I. Lenin din Prîpeat, Ucraina, înspre cer. Oamenii din cartierele din jur, treziți de zgomot și de zguduitura unei explozii, ies din case și se adună ca să privească spre strălucirea din mijlocul cerului. În timp ce ninge cu cenușă radioactivă, oamenii urmăresc infernul și vorbesc despre ce ar fi putut oare să meargă prost la centrala nucleară locală.

Asta e doar una dintre scenele care te bântuie din Cernobîl, o nouă mini-serie HBO. Documentarul durează în total cinci ore și povestește desfășurarea unuia dintre cele mai mari dezastre nucleare de pe planetă – explozia centralei nucleare de la Cernobîl, pe 26 aprilie 1986. A fost un dezastru atât de îngrozitor și de controversat, încât experții încă nu se pot pune de acord asupra numărului total de victime, cu estimări care variază între 4 000 și 985 000.

Cernobîl este o poveste de groază, care împrumută clișee și teme tipice pentru ficțiunile horror pentru a spune povestea unui coșmar nuclear create de aroganța umană și minciunile birocrației. Poveștile de groază funcționează pentru că apelează la fricile reale și subconștiente (premonitorii) ale audienței, iar centralele nucleare sunt o realitate pentru miliarde de oameni. Mai mult de 400 de centrale nucleare produc energie, iar 60 dintre ele sunt în Statele Unite. Experții spun că sunt sigure și că nu poate avea loc un nou Cernobîl. Însă noi ne facem griji și așteptăm.

Cernobîl folosește un limbaj vizual de film horror pentru că niciun alt limbaj vizual nu s-ar potrivi. Explozia a fost un dezastru, dar Cernobîl nu este o poveste de dezastru natural, pentru că aceste povești cu dezastre naturale au o intrigă care duce spre triumf. The Rock poate să scape din clădirea în flăcări din Skyscaper, Ben Affleck va reuși să supraviețuiască în Armageddon, iar Marion Cotillard va găsi un leac pentru virus în Contagion. Comunitatea, condusă de un erou carismatic, se poate uni și supraviețui. Dar aici nu e niciun triumf. Doar oameni răi care neagă ce le spun simțurile în timp ce carnea li se topește de pe oase.

Protagonistul din Cernobîl – actorul Jared Harris interpretându-l pe Valeri Legasov, un expert nuclear care a ajutat la formularea unui răspuns în fața dezastrului – se sinucide în primele cinci minute ale primului episod. Legasov va fi persoana cea mai inteligentă din cameră, singurul dispus să spună adevărul celor aflați la putere, dar în Uniunea Sovietică a anului 1986, asta nu va conta. Cernobîl tot va omorî oameni, într-un mod lent și dureros.

Cernobîl oferă prin mai multe perspective pe măsură ce evenimentele își urmează cursul. Se concentrează pe cei care au răspuns inițial la incident, pe birocrați și pe locuitorii din Prîpeat pentru a-și spune povestea. Legasov este perspectiva folosită pentru punerea în context și singurul actor rațional pe care audiența și-l poate însuși. Distribuția constă aproape în întregime din actori britanici, mergând pe firul bizar al vechii prejudecăți a televiziunii vestice conform căreia accentele britanice merg ca înlocuitor pentru toate accentele străine. Dar actorii, de la Harris la Paul Ritter, joacă toți excelent și nu e niciunul care să imite un accent rusesc afectat.

Cernobîl a fost un dezastru atât de teribil și plin de dezinformare, încât singura poveste pe care o putem spune este una de horror pur.

După sinuciderea lui Legasov în data celei de-a doua aniversări a exploziei, Cernobîl sare din nou la acel moment. Se aude un huruit și se vede o lumină puternică, pentru un moment, dinspre centrala energetică. Inginerii dinăuntru sunt în stare de șoc, dar Anatoli Diatlov – inginerul șef de pe tura de atunci – refuză să creadă ceea ce e evident, anume că reactorul centralei a explodat. „Te înșeli”, îi spune unui inginer speriat. „Reactoarele noastre nu explodează.”

Elementul horror din Cernobîl nu e dat doar de ororile radiației nucleare, dar și din oroarea birocrației scăpată de sub control. Când funcționarii din guvern se adună ca să decidă cum să se ocupe de un dezastru care – deși ei nu conștientizează încă – va distruge Prîpeat pentru câteva generații, un birocrat fără nume, în vârstă, se ridică de parcă urmează să țină o predică înălțătoare. „Izolăm orașul”, spune el, condamnând câteva mii de oameni. „Nimeni nu pleacă. Tăiem liniile telefonice. Nu lăsăm dezinformarea să se răspândească. Așa vor împiedica oamenii să saboteze roadele propriei munci.”

Primii pompieri vin atunci când sunt chemați. Li s-a spus doar că trebuie să stingă un foc care a izbucnit pe acoperișul centralei. Pe măsură ce toarnă apă în infernul arzător, camera se retrage mai în spate, iar pompierii sunt evidențiați într-o strălucire galbenă bolnăvicioasă, de radiație. Un bărbat care luase o bucată de cărbune cu mâinile învelite în mănuși urlă în timp ce carnea îi fierbe și i se desprinde de pe mâini. Culorile închise, reacțiile lente la momente ale groazei legată de corp și lumina radioactivă, ca de boală, sunt toate niște trucuri împrumutate de la filmele horror și folosite deseori în ele pentru a tulbura audiența.

„Care este prețul minciunilor?”, Legasov întreabă audiența înainte să se sinucidă, în momentele de început din Cernobîl. „Nu e riscul că le vom confunda cu adevărul. Adevăratul pericol este că dacă auzim suficient de multe minciuni, nu vom mai recunoaște adevărul deloc atunci când îl întâlnim. Ce putem face atunci? Ce mai rămâne decât să abandonăm și speranța de a avea acces la adevăr și să ne mulțumim în loc de asta cu povești.”

Cernobîl a fost un dezastru atât de teribil și plin de dezinformare, încât singura poveste pe care o putem spune este una de horror pur. Este o poveste care contează acum pentru că încă există centrale nucleare și s-ar putea să mai urmeze și altele. Schimbarea de climă va avea consecințe dure asupra stilului nostru de viață, iar centralele nucleare, cu amprenta lor de carbon scăzută, reprezintă o sursă de energie eficientă și poate mai puțin dezastruoasă pentru mediu. Dar energia nucleară vine cu propriile ei orori. Dacă este prost gestionată, cum a fost în Cernobîl, omoară rapid și feroce. Radiația e un asasin invizibil, care poate topi corpul dinspre interior spre exterior. E o oroare pe care s-ar putea să trebuiască s-o exploatăm dacă vrem să evităm un dezastru climatic.

Tagged:
HBO
serial
Cernobil
documentar