Am încercat să agăț pe mIRC în România, ca să văd cum era viața înainte de Facebook și Tinder

Am 20 de ani și, de fiecare dată când ies la o bere, se mai trezește câte-un nostalgic să povestească despre cât de tare era să cunoști persoane prin programe de chat gen mIRC, asta deși nu aveai nici poze, nici date despre ei, ci doar un nickname. Că ăștia tinerii care agățăm pe Facebook sau pe Tinder nu știm deloc cum era.

Păi cred și eu. Când încă era-n vogă miRC-ul, pe la sfârșitul anilor '90 și începutul lui 2000, grija mea era să rezolv ecuații cu o necunoscută, nu să agăț o necunoscută pe chat. În timp ce băieții și fetele stabileau ieșiri la cofetărie sau în parc pe chestia asta, eu încercam să stabilesc orele de joacă și de teme cu maică-mea.

Nu știu cum puteai să menții o conversație cu cineva fără să vă trimiteți poze, melodii sau clipulețe cretine. Ca să nu mai zic fără să faci o documentare de stalker înainte să te bagi în seamă cu omul.

Cum n-am prins vremurile în care opener-ul de bază era „asl pls", care are traducerea „age, sex, location, please" (pentru ăia ca mine care nu știau ce-nseamnă), mi se pare bizar că pe vremea aia oamenii chiar se duceau la întâlnire fără să aibă habar cum arată celălalt.

Totuși, am văzut că-i la modă să explorezi trecutul gadgeturilor noastre cele de toate zilele prin campanii precum Vodafone 20 de ani, așa că m-am gândit și eu să mă teleportez în lumea apusă a mIRC-ului, acest Tinder preistoric. Și, spre surprinderea mea, se teleportase deja și el în 2017.

Bine, prima întrebare firească a fost mai întâi: „Ok, ok, dar mai folosește cineva mIRC?". Mi-am instalat programul și-am văzut deșertul alb, toate canalele de genul #romania erau pustii demult. După puțină documentare am aflat că, deși lumea nu mai intră pe aplicație în sine, ei stau pe tot felul de canale românești asemănătoare de IRC. Unele mai populate, altele ținute-n cinci inși.

Odată intrat, am fost luat în primire de același sunet enervant de familiar pe care-l știam de pe Yahoo Messenger. Ăla care te anunță când cineva e online sau offline. La fel se-ntâmpla și aici când intra cineva nou sau primeai un mesaj.

Timp de câteva minute doar am stat și-am analizat modul în care trebuie să folosesc aplicația. M-am prins până la urmă, așa c-am început să atac prada.

Am fost train-uit de veterani în ale agățatului pe mIRC, așa că am folosit prima abordare ca la carte, cu „asl pls". Din păcate, cunoștințele veteranilor s-au cam răsuflat din 2000, așa că nu e o replică pe care vrei s-o încerci acum, așa c-am updatat comunicarea cu tehnici ceva mai tinderești.

Era clar că trebuia să încerc și altceva. Pentru început, m-am gândit să combin niște dume de pe Utopia cu niște harneală de anii 2000. Dar, na, a fost de încălzire, ca să zic așa.

Recunosc, mediul ăsta nu îmi era deloc prielnic. Nu tu un status de la care să pornesc, nu tu o poză, nu tu vreun cântăreț preferat de amândoi. Nada, boss. Inspirație zero.

Drept dovadă, așa-zisele conversații s-au terminat rapid, ori nu s-au întâmplat deloc, căci la zeci de mesaje nici măcar nu mi s-a răspuns.

Ok, hai să schimb iar tactica. Îmi spunea la un moment dat un coleg despre cum agăța pe baza jocului de cultură generală Trivia, din interiorul aplicației.

Gata, hai să mă bag în seamă și cu asta. Poate-poate o să am ocazia să mă felicit c-am inițiat conversația asta.

N-am reușit. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici nu-mi pare rău. Oricum, Cristinutza nu-mi place cum sună, parcă e mai atractiv Frumusika_sexy sau Fetitza_tha.

Până la urmă, de dragul vremurilor când mă jucam genul ăsta de jocuri, m-am băgat la câteva runde.

Ce-i drept, m-am descurcat stânjenitor, cu puține răspunsuri corecte. La naiba, habar n-am ce-a fost în mintea mea de l-am confundat pe pictorul Georges Seurat cu domnul George Soros. În fine.

Cu atâtea rejecturi la activ, chiar voiam să găsesc un unghi de abordare potrivit ca să pot să agăț o tipă.

În timp ce mă tot gândeam, am văzut un mesaj pe grupul general (acolo unde se vorbea la grămadă) că un tip cu nickname „Silviu_42" a postat așa: „caut doamnă între 37 și 45 pentru o relație serioasă".

Atunci m-am gândit să trec de partea cealaltă. Să-mi schimb numele în fată, că poate în felul ăsta mă prind care-i motivul pentru care nu-mi răspund mai deloc fetele, iar asta s-o folosesc în avantajul meu.

Păi, boss, m-am prins apoi imediat care-i șmenul.

După nici o jumătate de oră, aveam vreo 40 de tipi care-mi scriau. Cu câteva excepții, mai toate erau cu tentă erotică. Știi tu, cuvinte și propoziții ce erau transformate în invițații neortodoxe, d-alea care sunt interzise pe tv. Tipii ăștia chiar se gândeau c-o să agațe așa. Știu c-o să te gândești că mai sunt d-ăștia și pe Tinder, de exemplu, dar aici era habitatul lor. Raiul de agățat al Internetului 1.0.

Da, faptul că mi-am schimbat numele în fată chiar mi-a deschis ochii. Serios, eu eram atât de fraier încât să cred c-o să reușesc să agăț vreodată prin programul ăsta. Dar, practic, e imposibil pentru mine, care-s atât de blocat în mecanismele muuult mai simple de comunicare ale Facebook-ului. Așa c-am lăsat-o baltă fără resentimente.

În același timp, e fascinant să vezi persoane care încă mai folosesc asemenea aplicații și folosesc aceleași dume la care și tipele cu „Frumusika și Drăguțza" se uită strâmb, în 2017. Una peste alta, eu mă-ntorc la ale mele, că mIRC-ul e doar un experiment, cât să am ce să le răspund amicilor când devin nostalgici la următoarea ieșire în oraș.

Dacă vrei să-i dai un sfat lui Mădălin Istrate despre cum să cunoască tipe, să-l ameninți cu bătaia, ori pur și simplu să-l urmărești, îl găsești, aici, pe fb.