Filmulețe cu violuri în grup se vând în India cu mai puțin de un dolar

Geeta, o asistentă medicală din Muzaffarnagar, un district din statul indian Uttar Pradesh, pleca din satul unde lucrează când a fost atacată și violată de patru bărbați. Anul trecut, Geeta, mamă a trei copii, s-a sinucis după ce videoclipul cu violul a circulat pe WhatsApp.

O săptămână mai târziu, Muzaffarnagar a apărut din nou la știri când un videoclip cu o tânără violată de mai mulți bărbați în 2013 a ajuns viral. Victima, al cărei soț a părăsit-o, a încercat să se sinucidă de mai multe ori. Șase luni mai târziu, o fată de 17 ani a fost răpită, violată în grup de mai mulți bărbați și șantajată cu un videoclip care a apărut până la urmă pe rețelele sociale.

Acestea sunt doar câteva exemple dintr-un fenomen în care majoritatea cazurilor nu sunt raportate la poliție. În toate aceste incidente, victimele acestor agresiuni oribile au fost intimidate, șantajate și umilite cu videoclipuri făcute cu telefonul care au circulat în comunitatea lor.

„Lucrăm mereu la astfel de cazuri", a zis Rehana Adib, o activistă pentru drepturile femeilor din Muzaffarnagar care s-a ocupat de cele trei cazuri de mai sus. Se poate întâmpla chiar și în cazuri în care femeia doar conversează la telefon cu un bărbat, lucru criticat în părțile rurale mai conservatoare ale Indiei. „Toată lumea are telefoane mobile, iar dacă o femeie vorbește cu un bărbat la telefon, acesta o poate înregistra și șantaja cu convorbirea. Asta pentru că aceste femei duc pe umerii lor toată povara onoarei familiei. Dacă onoarea e violată, nu mai există cale de întoarcere. Singurul mod prin care poate fi recuperată această onoare e prin eliminarea femeii din familie."

Adib a încercat s-o ajute pe femeia care a fost violată în 2013, dar spune că echipa ei n-a reușit s-o găsească, deși o caută de câteva luni. „Are telefonul închis, iar familia nu vrea să ne spună nimic. Nu știm dacă a fost exilată de ei sau dacă mai e în viață."

În luna august, Times of India a descoperit că sute, dacă nu mii, de videoclipuri cu violuri se vindeau pe tot teritoriul Uttar Pradesh. Videoclipurile se vindeau pe sub tejghea la prețuri între cincizeci și o sută de rupii (aproximativ un dolar). „Pornografia e demodată. Acum sunt la căutare videoclipurile cu violuri pe bune", a declarat un vânzător pentru The Times. O investigație Al Jazeera a descoperit că poliția locală ignoră comerțul ilegal care are loc sub nasul lor. Un ofițer chiar i-a întrebat mirat: „Videoclip cu viol? Ce e asta?"

După scandalul stârnit de cele două investigații, poliția a anunțat că va stârpi acest comerț cu videoclipuri. Purtătorul de cuvânt al poliției din Uttar Pradesh, Rahul Srivastava, a declarat pentru Broadly: „A trebuit să ne deghizăm în civil și să ne purtăm ca niște clienți și am confiscat sute de CD-uri și laptopuri. Am și arestat niște comercianți de videoclipuri cu violuri și filme porno."

Dar comercianții au ieșit rapid pe cauțiune, iar Srivastava recunoaște că e posibil să se fi apucat iar să vândă videoclipuri cu violuri. „E vorba despre niște patologii sociale, care nu pot fi oprite de niște simple raiduri ale poliției."

Frustrați de ineficiența reacției poliției, oamenii au recurs la rețelele sociale ca să-și facă dreptate. O activistă pentru drepturile femeilor din Hyderabad, Sunitha Krishnan, a început campania #ShametheRapist în 2015, după ce a fost marcată de două videoclipuri de pe rețelele sociale. A blurat fețele și corpurile victimelor și a postat filmarea cu atacatorii pe YouTube.

Campania a avut ca rezultat mai multe arestări, dar metodele lui Krishnan sunt controversate. Criticii argumentează că a încercat să facă dreptate fără să ceară înainte consimțământul victimelor din videoclipuri. Krishnan – care a supraviețuit și ea unui viol în grup – și-a apărat metoda în mai multe interviuri. A declarat pentru Indian Express: „Agresorii fac vieoclipuri și fotografii pentru a umili victimele și le folosesc pentru a le șantaja să tacă din gură. Eu am folosit aceeași strategie împotriva atacatorilor și am ascuns identitatea victimei. Sper că oamenii vor fi suficient de sensibili cât să ofere informații pentru identificarea violatorilor."

După ce un videoclip e făcut și circulă pe internet, victimele nu mai au liniște. Nu pot fi vreodată asigurate că videoclipul va fi distrus. Tocmai de aceea, în majoritatea acestor cazuri, femeile nu fac plângere, a zis Krishnan. Ne-a spus că a primit peste o sută de videoclipuri de la începutul campaniei. În cei patru ani de când violul în grup asupra unei studente din Delhi, Jyoti Singh, a stârnit proteste în toată țara și a atras atenția asupra violenței împotriva femeilor, numărul de violuri raportate la poliție a crescut. Mai multe femei au avut curajul să înfrunte stigmatul cu care se confruntă victimele și au raportat violul la poliție. Dar Krishnan a zis că foarte puține femei au curajul să facă asta dacă violul a fost înregistrat.

La scurt timp după lansarea campaniei, ONG-ul lui Krishnan, Prajwala, a înaintat Curții Supreme o petiție care cerea Biroului Central de Investigații să investigheze violurile. Krishnan a cerut și ajutorul guvernului și a rugat autoritățile să blocheze aceste videoclipuri. Printre recomandările făcute de Kirshnan Curții s-au numărat și crearea unui registru național al violatorilor și formarea unei agenții guvernamentale centralizate care să investigheze aceste cazuri. Cea mai importantă recomandare dintre toate, conform spuselor ei, e crearea unui mecanism care să le permită celor care primesc aceste videoclipuri să facă o plângere anonimă. Majoritatea oamenilor se tem să raporteze un astfel de conținut în mod deschis, pentru că se tem să nu creadă lumea că au fost implicați.

Activiștii spun că firmele de tehnologie care dețin motoare de căutare și rețele sociale sunt și ele implicate în acest comerț și ar trebui să-și asume responsabilitatea. „Nu e doar responsabilitatea guvernului, ci și a furnizorilor să identifice persoanele care încalcă drepturile omului, a argumentat Aparna Bhat, un avocat din Delhi care reprezintă organizația Prajwala. Autoritățile indiene sunt de acord: în luna decembrie, Curtea Supremă a făcut un apel la birourile locale Google, Microsoft, Yahoo și Facebook și le-a cerut să ia măsuri pentru stoparea răspândirii acestor videoclipuri. Companiile n-au făcut încă niciun comentariu.

Între timp, experții legali și poliția încearcă să găsească soluții practice pentru acest fenomen, dar e dificil: conținutul poate ajunge online prin nenumărate metode. Orice strategie pe care o adoptă trebuie să evolueze odată cu noile tehnologii, iar acesta e doar începutul. „E doar începutul procesului", a zis Bhat. „Vom afla mai multe pe parcurs, dar când unele dintre aceste idei vor fi implementate, vom ști care funcționează și care nu funcționează."

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia