Povestea monumentului care a adus ploaia într-un sat din Cluj

Dacă nu le ai cu arta, sigur știi toate meme-urile despre ploile nesfârșite de la Electric Castle. Vinovat pentru potopuri ar fi un straniu ansamblu monumental, ridicat pe un deal întreg din Tăușeni, sat vecin cu Bonțida și parte din aceeași comună. Așa s-ar explica descărcările electrice care au ajuns cu nemiluita în această zonă, după 30 de ani de secetă și de ploi sporadice.

Alexandru Chira, artist român și un maestru al utopiei, așa cum se autodefinea, a scos zona din anonimat mult înainte să o facă celebru festival, în urmă cu 20 de ani, când a început să ridice pe dealurile din Tăuşeni, satul lui natal, această lucrare-gigant de artă contemporană. Creația, gândită ca un urcuș inițiatic, poartă numele „De-semne spre cer, pentru ploaie și curcubeu”.

„La baza dealului care a devenit «soclu» pentru Ansamblul meu, se afla, pe deoparte, casa părintească, iar pe de alta triunghiul spiritual al satului: școala, biserica și căminul cultural, repere ce alimentează conceptual proiectul lucrării. Denumit «Pe coaste», acest deal care înjumătățește satul mi-a marcat copilăria.”

Oamenii din sat cred că e o instalaţie magică, ei îi spun „La Monoment”. E cumva stindardul lor, cel mai important lucru care li s-a întâmplat în ultimii 50 de ani. Țin la el, îl apără, îl descifrează zi de zi și îl slăvesc, căci în satul lor nu mai plouase de zeci de ani. Chira a găsit o cale să aducă apa înapoi în sat, cu o instalaţie poetică, aproape magică.

Când avea 8 ani, Alexandru Chira visa să zboare în spațiu. A construit o rachetă cu care și-a luat avânt de pe dealul din Tăușeni și a sfârșit prin a-și rupe o mână. Poate că era prea legat de pământul ăla, și-a spus, iar Gagarin luase toată porția de celebritate.

Tot Chira a inventat trotineta. Avea să afle, ceva mai târziu, că era deja de mult inventată. Mai apoi s-a autointitulat, cu autoironie, un maestru al utopiei. Spunea că „paradigma și opera vieții lui” stau acolo, pe un deal din satul său natal.

Am dat peste toate poveștile astea despre Chira pentru că am pus mâna pe un scurtmetraj inspirat de instalația lui, The Fool, un proiect al dracu’ de interesant, un film experimental, aproape SF, cu decoruri și costume stranii și cu un vibe cum rar găsesc prin filmele românești.

Ideea din spatele The Fool a pornit când Andrada Moruțan, absolventă de design vestimentar la Cluj, pregătea prima ei instalație contemporană, parte din expoziția colectivă „Cădere liberă”, la galeria Le 6B din Paris, în 2019. Conceptul s-a concretizat după descoperirea instalației artistice a lui Alexandru Chira și a început să ia formă de film după întâlnirea cu Sebastian Văcăriuc, director de imagine și producător la studioul Chamaeleo. Lor li s-a alăturat și producătorul Ștefan Aganencei.

Filmul m-a intrigat atât de tare încât am ajuns să-l iau la întrebări pe Sebastian, despre toată munca din spatele producției și despre simbolismul ascuns printre cadre și lumini. De aici am intrat din SF direct în magie și am săpat un pic mai adânc.

VICE: Cine-s oamenii din spatele proiectului?
Sebastian Văcăriuc: La filmări am avut noroc, ne-au ajutat mai mulți prieteni. Pe partea de editare am lucrat cu Radu Ungureanu. De sound design s-a ocupat Călin Nahaiciuc, iar Răzvan Dit a creat efectele speciale. Eu m-am ocupat de partea de cinematografie, adică producție, concept cinematografic, organizarea și filmarea propriu-zisă.

Și ansamblul lui Chira s-a potrivit cu o idee, cu un proiect deja existent, sau ați pornit de la ansamblu și ideea a venit după?
Andrada a creat un costum al cărui concept l-a corelat cu instalația de la Tăușeni, având în comun tema apei. Mersul apei prin individ simbolizează cunoaștere, vitalitate, dezvoltare. Odată ce apa a pătruns în the fool, acesta absoarbe toate conștiinta colectivă acumulată în „Casa Pastorului sau a Îngerului”.

Prin intermediul personajului întruchipat de Ala am parcurs monumentul, el având deja un traseu predefinit. Primul element, Casa Semănătorului, înfățișează conturul decupat al unui om într-o poziție tip cruce, asemenea cu una dintre pozițiile în care e desenat subiectul în lucrarea Omul Vitruvian de Leonardo Da Vinci. Omul e în cadrul unui hexagon, ce poate reprezenta celula, iar deconectarea simbolizează începutul vieții.

Deci l-ai studiat cu atenție. Ți se pare că, dincolo de estetică, ansamblul lui Chira mai are ceva? Ceva misticism?
Cred că sunt multe layere de interpretat. Am citit și din cartea lui Alexandru Chira, Cuvinte pentru ochi, și nu a dezvăluit prea multe despre semnificația monumentului, mai degrabă a lăsat deschis pentru interpretare. Iar interpretarea depinde de cel care privește, în funcție de experiențele și cunoștințele sale. Monumentul de la Tăușeni e un punct de plecare pentru gânduri. De exemplu, scările sunt 66, simbolismul numărului e destul de complex, una dintre interpretări e „numărul îngerului”, care aduce optimism și creativitate în viața ta. Și în numerologie e asociat, de asemenea, cu creativitatea.

Hexagonul e o formă reluată de multe ori în Ansamblul Monumental. Acesta are o încărcătură simbolică puternică, fiind asociat adesea cu geometria sacră. În cazul clipului nostru, îmi place să interpretez hexagonul ca Fructului Vieții, o formă din geometria sacră, rezultată din Floarea Vieții prin păstrarea celor 13 cercuri care nu se intersectează. Tot Fructul Vieții stă la baza Cubului lui Metatron, formă care conține informații despre cum e structurat totul în Univers, de la cristale la ADN sau alte forme fractale, precum plantele. Recomand un search pe YouTube, unde poți vedea tot felul de ilustrări și explicații despre geometria sacră.

Filmul vostru valorizează și face cunoscut ansamblul acesta. Poate funcționa și ca un film de îndemn spre turism la Tăușeni?
Andrada a vrut să facem un fashion video, dar am văzut locul și am fost convins că vreau să filmez ceva de dragul artei, să zic așa. Pe parcursul filmărilor l-am cunoscut pe Ștefan Chira, fratele lui Alexandru Chira, care ne-a tot povestit despre el. Așa mi-am dat seama că aș vrea să fac, în viitor, un documentar biografic, căci pe lângă acest monument sculptural, omul a fost și un pictor deosebit. Eu nu știam nimic despre el și am zis că ar trebui să afle toată lumea despre arta lui și despre locul ăsta, care e o sursă de inspirație nemaipomenită.

Am început deja să filmez interviuri, primele chiar în Tăușeni, cu fratele lui Alexandru, Ștefan Chira, și cu profesorul satului, domnul Tuluc, prieten bun al acestuia. Am adunat informații și am început să iau interviuri și apropiaților lui Chira din București și am intrat deja în legătură cu o galerie din Köln, care se ocupă de comercializarea lucrărilor lui. Momentan, n-am nicio finanțare pentru acest proiect și filmez cum apuc, în corelație cu alte proiecte, deci dacă ajung prin București sau în Germania cu vreun job, încerc să filmez ceva și pentru documentarul despre Alexandru Chira.

De ce documentar? De ce nu un SF sau un experimental?
Fac documentar pentru că momentan îmi e cel mai accesibil și am găsit subiecte care să să mă fascineze. Mai lucrez la un documentar despre civilizația Geto-Dacică, subiect destul de sensibil deoarece mulți s-au dus într-o direcție mai „fantasy” cu interpretările.

Încerc să-l țin cât se poate de obiectiv și vreau să construiesc o imagine a acestei civilizații din punct de vedere al unor repere definitorii ce încă pot fi încă citite: relieful/natura, contextul în care s-a dezvoltat, resursele naturale pe care le exploatau (fier, aur, lemn, piatră, etc), ruinele lăsate în urmă, artefacte, tezaure și toată simbolistica prezentă pe ele. Toate acestea îți spun câte ceva și, să-l citez pe un mare domn pe care l-am întâlnit când filmam cariera antică de la Călan (de unde se zice că au fost luată piatră pentru cetățile din Munții Orăștiei): „Istoria e ca matematica, trebuie să facă sens”.

Îmi place și elementul de descoperire prin intermediul documentării/filmării pentru un anumit subiect. Ca producție, zic că e mai facil, lucrezi cu locuri și cu personaje care există, pentru un film de ficțiune trebuie să le creezi.

În cazul filmului The Fool, fix aspectul ăsta a facilitat producția, setul era acolo. Am integrat elementele create de artist în filmul nostru, cele 66 de scări au devenit, în clipul nostru, un element ce sugerează parcurgerea vieții, Oglinda Semănătorului, elementul din capătul scărilor, ajunge sa prevestească intrarea pe un nou teritoriu. Celor 12 hexagoane sau icoane, cum mai sunt numite, au o funcție revelatoare prin care personajul Alei experimentează un moment de autocunoaștere profundă, devenind una cu Universul, simbolizat prin infinit.

Practic generația veche (Chira) și generația nouă (voi) interacționează într-un câmp al artelor lărgit dinspre mistic monumental înspre film experimental. E un dialog acolo? O chestionare sau o confirmare din partea ta apropo de Chira?
Un dialog aș zicea că e, am interpretat ce-a lăsat el și am „remixat”, să zic așa, spațiul. Mi se pare tare că artistul declara în cartea lui că ansamblul monumental e un loc de plecare pentru proiecte noi. Cumva asta a fost și pentru noi, întâmplarea face că am citit asta abia după ce clipul nostru era finalizat.