Camerele în care distrugi calculatoare și vase sunt cea mai bună relaxare pentru corporatiști

Camerele antistres sunt ca Escape Room pentru sezonul 2016-2017. Un „fenomen cultural" despre care s-a scris în multe publicații, de la Wall Street Journal la the Guardian. O mostră a frustrărilor ce mocnesc la suprafața psihicului castrat al societății. O cameră în care, timp de zece până la 45 de minute, ai voie să distrugi tot ce-ți iese în cale. Accesoriile de protecție și bâta de baseball sunt incluse în preț.

„Catartic", ăsta e cuvântul folosit cel mai des pentru a descrie experiența. Până la urmă s-a dovedit a fi extrem de satisfăcător să distrugi o cameră. E în antiteză cu toate sfaturile clasice de a trece peste starea de nervozitate (yoga, meditație sau exerciții de respirație). În timp ce abordările astea sunt pasive, camera antistres e o modalitate activă de a te elibera de starea ta de rahat.

Am vrut să încerc și eu, să văd dacă e atât de eliberator pe cât se vehiculează. În plus, am avut o săptămâna destul de nasoală . Așa că am luat-o cu mine, probabil pe cea mai calmă persoană pe care o cunosc și am fost să vizităm the Break Room, prima cameră antistres din Australia.

Ed, proprietarul de la „the Break Room", ne-a povestit cum a pus bazele acestui concept într-o perioadă stresantă a vieții sale. „Munceam cam 13-14 ore pe zi și mereu aveam o fantezie cum dau cu telefonul de perete", ne-a explicat el.

Nu aș fi crezut, Ed pare destul de calm. El ne-a spus că stresul eliberat de clienții lui l-a făcut să se gândească la propriile stări de nervozitate. Cel mai fidel client e un avocat specializat în criminalistică, de care viețile oamenilor depind, la propriu.

„O companie a donat un Macbook Air vechi. Ei și-au recuperat banii de la asiguratori", spune Ed cu rămășițele laptopului în mână. „Nu știu cât de legală a fost treaba asta."

Ed ne prezintă camera: farfurii și pahare sparte adunate lângă peretele cel mai îndepărtat al camerei, rafturi pline de obiecte gata să fie distruse și bâte de baseball roz ca să ai cu ce să faci ravagii. De fapt, rozul e culoarea predominantă, o culoare pe care Ed a ales-o intenționat.

Nuanța se numește „Baker Miller" și a fost folosită în închisori pentru a atenua comportamentul violent al deținuților. Ed ne-a explicat că a vrut să separe distrugerea de violență. „Dacă arunci cu o farfurie într-un perete din camera asta, ăsta nu e un act de violență."

Asta e o idee pe care am mai auzit-o. Shawn Baker, care a înființat Tantrums LLC în Houston, mi-a spus că deseori e întrebat dacă aceste camere antistres amplifică agresivitatea oamenilor. „Răspunsul meu e nu. De fapt, eu consider că e fix opusul. Odată ce au terminat sesiunea, oamenii sunt obosiți, ușurați, relaxați și bine dispuși."

Desigur, toate ideile astea sunt subiective. Am fost curioasă să aud și părerea unor oameni de știință despre camerele antistres și dacă descărcarea nervilor în sesiuni scurte și controlate ar putea reprezenta o modalitate mai bună de a confrunta emoțiile puternice. Potrivit lui Christopher Groot, un lector asociat al Universității Melbourne, Școala de Științe Psihologice, este posibil să nu fie cea mai bună metodă.

Dr. Groot mi-a explicat că „emoțiile trebuie descărcate sau eliberate", dar ideea de a elibera frustrările prin distrugerea unor obiecte nu este susținută de știință. În schimb, el spune că toate dovezile sugerează faptul că o criză de nervi poate să te facă mai furios.

„Pe scurt, lucrurile abordate greșit pot avea un efect benefic pe moment, dar sunt mai dăunătoare pe termen lung", spune el. „Gândește-te la ciocolată, probabil plăcută pe moment dar tot ce face e să-ți distragă atenția."

Dr. Groot și directorul școlii, prof. Nick Haslam, mi-au sugerat o lucrare despre furie și stres, destul de populară, scrisă de profesorul Brad Bushman. În acest studiu, Bushman și colegii lui au explorat „teoria catartică", un tratament popular în secolul 19 printre psihologii freudieni, care practic poate fi rezumată cu replica: „Descarcă-te cât poți de mult".

„Pentru reducerea nervilor și agresivității, cel mai prost sfat pe care poți să-l dai cuiva e să vizualizeze persoana care l-a provocat într-o pernă sau un sac de box și să-și descarce nervii", a scris Bushman. „Acest sfat instigă oamenii la emoții mai puternice de furie și agresivitate."

L-am întrebat pe Bushman ce părere are despre camerele antistres, dacă i se pare că lucrarea lui fundamentală despre furie se poate aplica în cazul ăsta sau e doar o formă inocentă de a te distra. „Probabil că oamenii se simt bine în camerele antistres, dar nu există nicio dovadă științifică care să demonstreze faptul că ajută la reducerea stărilor de nervozitate și a impulsurilor agresive", mi-a scris el. „Într-adevăr, studiile demonstrează că descărcarea are un efect opus. E ca și cum folosești benzină ca să stingi un foc, nu face decât să amplifice flacăra."

Deci dovezile științifice nu sunt în favoarea camerelor antistres, dar dacă ai vizitat o cameră de genul, e greu să treci peste sentimentul ăla minunat de a distruge chestii. La the Break Room, Kat și eu am împărțit o cutie plină cu donații, rebuturi din fabrică, vase din lut și le-am proiectat pe toate într-un perete de cărămidă.

În timp ce mă uitam prin geamul armat la Kat cum spărgea veselă, l-am întrebat pe Ed ce fel de clienți are. „Cam 70% dintre clienții noștri sunt femei", mi-a explicat el. „Au joburi stresante și doar au nevoie de ceva care să le relaxeze."

Camerele antistres din toată lumea au raportat un procent asemănător de clientelă, adică mult mai multe femei decât bărbați. „Eu cred că e din cauza faptului că femeile sunt învățate să nu se piardă cu firea", mi-a spus Shawn Baker de la Tantrums. „Poți să fii cât vrei tu de agresiv. Cu cât ești mai nervos cu atât e mai distractiv. În plus, nu te judecă nimeni aici."

Există un sâmbure de adevăr în toate astea: e ideea de libertate de exprimare, exact așa cum te simți, fără să te judece lumea ca pe o persoană nebună și emoțională. Poate știința e împotriva acestor metode, dar când am spart sculptura dubioasa a unui copil, pe care Ed a luat-o de la un talcioc, chiar am uitat cât de nasol m-am simțit în ultimul timp. Cel puțin pe moment, până când mi-am dat seama, când mă întorceam acasă, că mi-am uitat cheile.

Urmărește-o pe Madison pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre stres:
Stresul vieții moderne ne înfometează
Stresul este singurul lucru care mă excită
Furia îngrozitoare pe care o simți când cineva mestecă lângă tine se cheamă misofonie