Publicitate
feminism

Instagram este următorul nivel al puterii femeilor

Ai putea spune că rețeaua asta socială reprezintă o finalitate logică a evoluției scrisorilor din secolul al 16-lea și până la revistele DIY.

de Freya Marshall Payne; translated by Irina Gache
04 Martie 2019, 5:00am

Stanga via/Dreapta via

Digitalizarea a schimbat în profunzime modul în care îți trăiești viața. Poți să-ți împărtășești concluziile în fiecare moment și să-ți arăți lumii fața printr-un filtru cu urechi de câine, totul cu doar câteva atingeri de ecran. Deși toate lucrurile astea sunt relativ noi, social media - în special Instagram-ul, rețeaua cu cea mai rapidă creștere - se adaugă istoriei lungi de oameni care se exprimă pentru un public.

Cum ești internaut, știi deja că utilizatorii de Instagram (în special tinerele și persoanele feminine) atrag un anumit fel de miștouri din cauza selfie-urilor care par vanitoase și false, a story-urillor și a aplicației Huji. Nu știu dacă mai e necesar să-ți spun: asta este o perspectivă îngustă. Feed-ul de Instagram îți documentează viața de zi cu zi, iar faptul că îl tot actualizezi e ca și cum te-ai întreba constant: „Cine sunt acum?”.

Este o întrebare la care femeile au tot răspuns încă dinainte de apariția social media, în special prin faptul că scriau despre ele însele și-și documentau propriile experiențe și amintiri. Genul ăsta de „descriere a vieții” a avut mereu un potențial puternic pentru femei. Faptul că scriau despre emoții și viața de zi cu zi, când până și ficțiunea scrisă de femei a fost respinsă ca fiind frivolă și domestică, scoate la iveală două lucruri: o modalitate subversivă prin care găseau un spațiu de negociere în patriarhat și o metodă radicală de revendicare a stimei de sine.

Dacă te uiți la modul în care femeile își scriau viața de-a lungul secolelor, vei vedea multe similarități între ce au făcut ele și Instagram. Dacă privești Instagram-ul ca fiind cel mai nou mediu autobiografic pentru femei, sensul apare într-un context cu totul nou, unul care te face să-ți examinezi prejudecățile asupra curatoriatului și comunicării în viața digitală.

Autobiografiile timpurii ale femeilor

Înainte să comunice prin intermediul telefoanelor, oamenii redactau scrisori. Ele au ajuns să fie la modă în rândul bărbaților bogați încă din secolul al 14-lea, dar femeile britanice au putut să facă asta abia odată cu apariția serviciului poștal și creșterea alfabetizării. În secolul al 16-lea, femeile puteau în sfârșit să redacteze scrisori.

Curatorierea a fost cu siguranță un lucru important pe atunci. Academicienii au descoperit că autobiografiile timpurii ale femeilor împrumutau stilul romanelor de dragoste și al celor istorice, care le permitea să-și povestească viețile cu drama și intrigile de care aveau nevoie. Și nu s-au oprit la scrisori și jurnale: femeile scriau despre ele și una alteia prin intermediul cărților de bucate, de rugăciuni și chiar prin poezie.

Timp de secole, femeile și-au prezentat viețile în cea mai bună lumină și au scris despre ele pentru public, devenind personajele principale în propriile povești. Deci, ai putea spune că expunerea în fața lumii a fost mereu mai mult un mod prin care puteai să-ți revendici propria puterea și valoare, și nu o dorință vanitoasă de a-ți falsifica perfecțiunea.

Albumele femeilor din secolul al 19-lea

1550078648995-womens-suffrage
Imagine din domeniul public via British Library

Similare cu social media, albumele erau creații democratice la care puteau participa cu toții. În secolele 18 și 19, decupajele din ziare și comentariile le-au ajutat pe femei să se confrunte cu puterea. Pe atunci, femeile care vorbeau în public erau ridiculizate, iar albumele cu notițe arătau cât de conștiente erau de locul lor în fața publicului.

Activistele sufragete din SUA și Marea Britanie au ieșit în evidență prin albumele unde-și expuneau amintirile și gândurile personale vizavi de acțiunile pe care le întreprindeau, pe lângă „povestea oficială”, așa cum erau reprezentate de decupaje din ziare și fotografii. Pe lângă asta, în albume își venerau eroinele, ca o versiune prototip a culturii fanilor: de exemplu, duoul format din mamă și fiică, Elizabeth Smith Miller și Anne Fitzhugh Miller, o celebra pe eroina aboliționistă, Harriet Tubman, cu o fotografie din 1911.

Deci să scrii pentru public și să-i idolatrizezi pe alții nu e ceva unic Instagram-ului: încă dinainte ca femeile (unele) să aibă drept de vot, cele care luptau pentru drepturile lor foloseau aceste practici ca pe o modalitate de a-și revendica spațiul în lumea publică.

Publicații DIY ale femeilor moderne

1550078084703-Spare-rib-manifesto
Imagine via WIkimedia Commons

Acest articol era despre cum lucrurile „personale sunt politice”, slogan care a servit mișcării feministe încă din 1960. Înseamnă că problemele personale sunt de fapt rezultate comune ale inegalității dintre sexe, iar Mișcarea Feministă a început să-și publice propriile scrieri ca să „trezească conștiința oamenilor” și ca să împărtășească lucrurile „personale”, în scopul descoperirii unor experiențe comune care să susțină rezistența. Din anii 1970, odată cu dezvoltarea mediilor academice și a publicațiilor, femeile au putut scrie despre ele nu doar în jurnale și scrisori, iar asta le-a permis salvarea și redobândirea propriei valori.

În anii 1990, lucrurile au devenit mai puternice și mai asertive când mișcarea underground feministă Riot Grrrl a profitat revistele punk făcute de amatori și a început să-și publice propriile povești. Au documentat inegalitățile din scena punk dominată de bărbați, dar au și scris despre și au pus sub semnul întrebării feminismul lor DIY și contradicțiile care veneau odată cu el.

1550078026881-Girl_Power_zine
Imagine via Wikimedia Commons

Cele care făceau revistele Riot Grrrl au fost câteodată ignorate fiindcă păreau doar niște fane și atât, dar faptul că venerau o eroină era și o dovadă de solidaritate în fața scenei punk, care punea pe un piedestal nenumărate trupe identice, formate numai din bărbați. La fel ca în cazul Instagram-ului, scrierile lor pavau granița dintre privat și public în timp ce ieșeau din sfera concertelor și ajungeau peste Atlantic.

*

Această istorie a scrierilor femeilor arată modul în care femeile și-au împărtășit mereu gândurile și sentimentele cu lumea și puterea din spatele acestor strategii. Mai mult de atât, a adus o perspectivă nouă asupra prejudecăților care spun că Instagram-ul este o platformă a vanității și a falsului.

Curatoriatul există de mult timp, la fel și selfie-urile - iar femeile le-au folosit ca strategii pentru a prelua controlul asupra propriilor povești. Și deși scrierile despre viață au oferit multor femei capacitatea de a-și revendica propriile povești, toate astea au fost - și continuă să fie - afectate de structurile de putere care conduc societatea, cele care închid gura oamenilor, oferind privilegii celor albi sau celor cu un statut financiar cel puțin mediu.

În concluzie, social media cu toată democrația ei, pare o urmare logică a scrierilor despre viață, unde toată lumea se poate prezenta așa cum vrea să fie văzută.

Articolul a apărut inițial pe EN UK.