gunoi
Știri

Am încercat să strâng gunoiul ca-n țări civilizate şi mi-am amintit brutal că-s în România

Bucureștiul e încă în Evul Mediu la capitolul colectării separate a gunoiului.
30 Martie 2018, 7:52am

Relația mea cu gunoiul a fost una destul de distantă. Chiar rece, aș zice. Atât timp cât dispărea din coșul meu de gunoi, nu-mi păsa de soarta lui. Asta s-a schimbat într-o zi de toamnă din septembrie 2009, când am adunat deșeuri de pe plaja sălbatică din Vadu, într-o acțiune de ecologizare organizată de un club de off-road.

Cu fiecare pungă de plastic, tampon, pampers, baterie și doză de bere ridicată din nisip, umanitatea scădea puțin câte puțin în ochii mei. Din ziua aia, în care 20 de voluntari am strâns o sută de saci de gunoi de pe plaja preferată de boemi, am rămas cu o mică pată pe creier. Brusc, nimic nu mai era ca înainte. Uneori, acasă, când dădeam drumul la sac pe ghenă, mă întrebam unde o să ajungă tot plasticul ăla, ce câmp o să polueze vreo sută de ani. Iar la supermarket aveam flashuri cu pungi de plastic înșirate pe o plajă pustie. Practic, de atunci a început să-mi pese. Un sentiment teribil de enervant, pe care însă am reușit să-l ignor cu succes încă mult timp.

Până săptămâna trecută, când, după una dintre puținele dăți când am dus eu gunoiul, m-a lovit simțul civic: „Gata, colectez selectiv”.

1522396024663-poza-gunoi-pe-hol

Nu chiar toate ambalajele au ajuns aici, că nu am reflexul format să nu le arunc la coșul menajer.

Așa că am început un experiment: timp de o săptămână, nu am mai aruncat la ghenă hârtie, pungi, ambalaje din carton și plastic, PET-uri, doze de aluminiu, sticle și borcane. Le-am strâns pe toate în pungi d-alea mari de supermarket și le-am depozitat pe hol. A ieșit cu haos, că n-aveam niciodată timp să le așez cum trebuie. N-au fost de ajutor nici cele două pisici și cei doi copii mereu interesați de maldărul ăla de ambalaje, spre disperarea soțului meu, care mă tot bătea la cap să scap „odată de astea!”.

Separat, dar tot la un loc

După mai bine de o săptămână, s-a strâns cam un sac și am început demersurile să scap de el în mod ecologic, responsabil. Primii pe care i-am întrebat au fost gunoierii care golesc dimineața tomberoanele blocului. Dialogul cu unul din ei a fost scurt, dar relevant:

-Îmi luați, vă rog, un sac cu deșeuri reciclabile? Hârtie, carton, PET-uri…
-Da, sigur, dați-l încoace, îl băgăm aici.
-Unde aici?
-În cuvă.
-Păi… la un loc cu gunoiul menajer? Nu separat?
-Nu, nu facem noi separat.

Și asta a fost. Așa că am căutat pe net să văd unde în sectorul 6, în care stau eu, sunt amplasate tomberoanele alea mari, galbene, unde poți să arunci gunoi reciclabil, dar am aflat că nu mai sunt, că le-a eliminat primăria că erau insalubre și deseori distruse.

Am căutat apoi o soluție la administratorul blocului meu, nea Ion Kopandy, care cred se apropie cu pași înceți, dar siguri, de 70 de ani. Mi-a zis că s-a încercat și la noi la bloc (deși eu nu am văzut niciodată vreun tomberon sau sac separat), dar n-a mers, că lumea nu punea separat deșeurile reciclabile și că oamenii străzii răscoleau prin ele și făceau mizerie.

„Noi am strâns și separat, dar fiecare a aruncat cum vrea și când vrea, și colo, și colo, și ăștia când vin cu mașina de le ia, le aruncă la grămadă. Și ce selecție să fac?”, mi-a spus nea Kopandy despre contractul încheiat cu o firmă numită Sal Prest.

1522396408100-poza-cantar

Sacii sunt cântăriți ca să se calculeze câți bani revin asociațiilor responsabile.

Obligații legale, dar nicio sancțiune

Directorul general de la Sal Prest, Florin Aprodu, mi-a spus că au încercat - dar nu cu asociația noastră, ci în alt sector - și n-a mers treaba cu colectatul selectiv:

„Nu am avut ce să luăm, ne plimbam cu mașina goală printre blocuri. Foarte, foarte puțini strângeau separat. Femeia de serviciu de la blocuri le vinde la oamenii străzii care le duc la centre de colectare ca să ia bani pe ele. Noi ducem la Glina, că ei au stație de sortare”, mi-a explicat Aprodu.

1522396046128-poza-ambalaje

Asta am văzut în stația de sortare a Urban SA. Care e al tău?

Asta nu mi-a sunat foarte bine și aveam să aflu curând de ce:

„Sal Prest nu este una dintre cele patru firme autorizate de Primăria Generală la nivelul Bucureștiului: Rosal, Urban, Romprest și Supercom. Dar există și agenți economici care încheie contracte, deși nu sunt autorizați. Și nu numai Sal Prest, mai sunt 10, 15, 17 firme care nu sunt autorizate și noi nu valorificăm deșeurile pe care le ridică ei. Și nici nu îi putem controla, nefiind autorizați. Sancțiunile contravenționale sunt menționate într-o Hotărâre a Consiliului General din 2010, iar amenzile pot fi de până la 3000 de lei pentru Asociațiile de proprietari sau agenții economici care dețin contracte de salubrizare, încheiate cu societăți neautorizate la nivelul Primăriei Municipiului București”, mi-a explicat Olivia Margan, șefa Direcției de Comunicare și Relații Publice de la Sectorul 6.

Am aflat că există un regulament votat la finalul anului trecut de Consiliului Local din Sectorul 6, care obligă fiecare asociație de proprietari să selecteze gunoiul și să nu-l mai arunce la grămadă. Rațiunea din spatele lui e asta: plătești pentru gunoiul menajer și primești bani pentru cel reciclabil colectat.

Fiecare bucureștean plătește 7,11 lei pe lună pentru că firma de salubritate vine și îi ia gunoiul de la bloc. Regulamentul primăriei spune că, la rândul ei, firma îi plătește asociației 0,54 lei pe kilogramul de reciclabile puse separat. În concluzie: cu cât colectezi separat mai mult, cu atât plătești mai puțin.

Doar că regulamentul ăsta nu conține și sancțiuni, așa că noul program merge încet. Primarii se tem de amenzile prevăzute de lege ca dracul de tămâie, asta deși educația cetățenilor n-a mers niciodată cu vorba bună.

„Cum să dea primarul amenzi, cine îl mai votează?”, a surprins esența Adrian Moraru, directorul Institutului pentru Politici Publice, organizație non-guvernamentală care a gândit, de-a lungul anilor, mai multe soluții pentru colectarea selectivă. Printre ele, și cea adoptată de Timișoara acum câțiva ani.

„Au închis ghenele de pe palier. Nu mai poate omul să arunce de sus, trebuie să coboare ca să le arunce”, mi-a spus Moraru. Și jos îl așteaptă pubele separate, pentru menajer și reciclabil.

1522396086878-poza-peturi

Imaginează-ți cum ar arăta pungile astea înșirate pe un câmp și nu unde sunt acum, în baloți în stația de sortare.

La blocul din sectorul 1 unde stă Adrian Moraru, firma Romprest a pus pubele separate. O perioadă, firma a preluat gunoiul separat, dar apoi cetățenii au început să arunce și resturi de mâncare peste PET-uri:

„Așa că nu a mai fost rentabil să dea banii pe benzină ca să vină de două ori și acum le preiau pe toate odată, la un loc.”

În concluzie, fără să aplice amenzi, România rămâne la cifrele rușinoase de sub 5% din resturile menajere reciclate, asta deși a promis oficialilor UE o cifră de 50% până în 2020. Adică în mai puțin de doi ani. N-aș crede, sincer. De exemplu, în sectorul 6 sunt 2 300 de asociații de locatari, dintre care 1 700 au contract cu firma Urban SA. Dintre astea, doar 400 selectează gunoiul separat.

Tu generezi 28 kg de gunoi pe lună. Înmulțește cu 19 milioane de români și vezi câți munți de mizerie înseamnă asta

Am găsit o astfel de asociație, la doar câteva străzi mai departe de blocul meu. Aici mi-am dat întâlnire cu directorul de marketing al Urban SA, Dan Ceaușescu. I-am zis că am sac de deșeuri reciclabile în portbagaj și i s-a făcut milă de mine: „Aduceți-l la noi”.

1522396122117-poza-incarcare

Firma de salubritate vine să ridice sacii după ce e anunțată de administrator sau de femeia de serviciu.

Reprezentantul firmei de salubritate mi-a explicat ce ar trebui să faci dacă intri în programul de colectare selectivă:

„Veți primi de la noi niște saci în asociație, care ajung la femeia de serviciu. Dumneavoastră, în apartament, aveți obligația să puneți gunoiul pe două categorii: coșul de sub chiuvetă, umed, cu resturi de mâncare și altele, și coșul sau sacul cu ambalaje: sticlă de PET, sticlă de sticlă, hârtii, cartoane, doze de aluminiu, conserve, toate tuburile din casă de genul șampon, detergent, balsam, trebuie reciclate. Nu trebuie să le spălați lună, doar puțin clătite.

1522396137588-poza-banda-baloti

Directorul de marketing al Urban SA, Dan Ceaușescu. îmi arată cum sunt compactate ambalajele noastre în baloți.

Cel de sub chiuvetă ajunge în pubela de gunoi, iar celălalt îl lăsați fie la etaj, la ghenă, fie jos, depinde cum aveți spațiu la scară și cum hotărâți la nivel de asociație, e libertatea dumneavoastră. Dar, atenție, nu e nevoie să puneți separat hârtie la hârtie, plastic la plastic, ci toate la un loc, toate într-un sac, că noi le sortăm la noi la stație. Femeia de serviciu le ia și le pune în acești saci galbeni, pe care i-am lăsat noi, sau vă lasă sacul galben pe etaj. Cum vreți, am văzut că asociațiile se organizează diferit. Și noi venim de trei ori pe săptămână să luăm gunoiul umed și mai venim separat, când se adună mai mulți saci sau ne sună administratorul sau femeia de serviciu, și îi luăm, cu altă mașină, pe ceilalalți, pe care îi și cântărim”, a spus Ceaușescu.

1522396155172-poza-banda-sortare

Selectarea hârtiei de plastic și de carton se face manual, pe o bandă de sortare.

Doar un sfert dintre asociațiile care au contract cu Urban își separă gunoiul pentru că restul nu au înțeles că ar face bine nu numai mediului, dar și propriului buzunar.

Bucureşti, gunoiul meu iubit

„Un bucureștean generează cam 28 kilograme de gunoi în fiecare lună, din care peste jumătate este reciclabil. Dacă le-ar sorta așa cum trebuie 14 kilograme fracție umedă (gunoi menajer) și 14 kilograme fracție uscată (reciclabile de genul hârtie, plastic, sticlă etc.), ar ieși pe zero”, a explicat reprezentantul firmei.

Codurile sacilor se scanează, apoi se cântăresc și se încarcă în mașini. Am vrut să aflu unde ajunge gunoiul selectat de mine, așa că am vizitat stația lor de sortare. Am văzut cum deșeurile reciclabile sunt urcate pe o bandă, de unde angajații sortează manual, în containere diferite plasate sub bandă, hârtia, cartonul, PET-urile etc. De acolo, sunt făcute baloți și trimise la reciclare, unde ajung din nou hârtie, PET-uri, ambalalaje, ligheane sau fibre de plastic pentru textile.

Dacă stai, ca mine, într-un bloc unde nu se face separarea gunoiului, mai ai o șansă. Marile lanțuri de hypermarketuri îți pun la dispoziție, de obicei în parcări sau în interiorul magazinelor, containere sau cutii în care poți să lași PET-uri, hârtie, doze de aluminiu, sticle, borcane, baterii. În schimb, primești niște reduceri modice la cumpărarea unor produse.

1522396211514-poza-kaufland

În spatele meu scrie „Să reciclezi e mai ușor decât crezi”. Nu și dacă ești în România, din păcate.

De exemplu, după ce am reciclat cinci PET-uri în containerul din Kaufland din Valea Cascadelor, am avut o reducere de 40 de bani la o cutie de bere. Puțin, dar nu asta e important, ci faptul că, în lipsa unei soluții din partea aleșilor tăi, ai unde să-ți duci reciclabilele. Doar că trebuie să te plimbi cu gunoiul în portbagaj până găsești un container d-ăsta. Mai ai și varianta centrelor de colectare, de obicei plasate mai pe la periferie, dar aici așteaptă-te să stai la coadă cu oameni ai străzii care trăiesc din strânsul PET-urilor.

1522396234070-poza-centru-colectare

Aici ai mai putea duce deșeurile reciclabile, la centre de colectare care primesc de toate. Iei și bani pe ele.

Unii mai responsabili decât mine reciclează și uleiul alimentar folosit. Dacă vrei să faci asta, sunt mai mulți privați care îl preiau, cum e uleiosul.com.

„Din 66 de apartamente, câte credeți că or să facă ca dumitale?”

Cam așa stau lucrurile la nivelul sectorului 6, dar, dacă stai în alt oraș sau sector și te lovește pasiunea colectării, te sfătuiesc să te înarmezi cu răbdare și să întrebi la primărie cum poți face ceea ce țările civilizate fac de zeci de ani.

După ce am aflat cum se descurcă alte blocuri, am zis să îi explic și administratorului meu, poate rezolvăm ceva și nu trebuie să mai merg la alte asociații sau hypermarketuri ca să îmi las gunoiul selectat. Dar ceea ce părea simplu, a devenit, brusc, foarte complicat:

„Doamnă, nu le fac eu educație la oameni! E prea democratică educația asta. Da, da, da, lăsați, m-am săturat de teoriile astea. Din 66 de apartamente, câte credeți că or să facă ca dumitale?”.