Fotografii cu jucători de baschet îmbrăcați în rochii

Articolul a apărut inițial pe i-D.

„Când oamenii îmi văd lucrările, majoritatea presupun că sunt bărbat”, spunea meditativ Esmaa Mohamoud când ne-am întâlnit la târgul de artă NADA din Miami, unde ea a prezentat lucrările ei, pentru prima oară în Statele Unite. „Perspectiva mea se trage din propria masculinitate. Deși sunt femeie și eu sunt masculină.”

La doar 25 de ani, artista din Toronto a ajuns rapid în atenția scenei de artă contemporană din Canada, prin instalațiile ei multimedia evocative, la intersecția dintre rasă, sex și atletism. Sculpturile ei din beton cu mingi de baschet, în dialog cu fotografia ei sofisticată, a atras narative ambivalente în jurul rasei, provocând iconografia din mass-media. „Sunt interesată de felul în care reprezentăm sexul prin rasă”, spune artista, care a fost inspirată de David Hammons și Richard Serra, „și m-am folosit de atletism ca modalitate de a pătrunde în zona asta.”

Care este cel mai nașpa cadou pe care l-ai primit vreodată?

Cultura sportului a jucat un rol important în copilăria ei. Esmaa descrie sportul ca un „factor al comunității”. Dar cu cât a înaintat în vârstă și a văzut cum prietenii ei (majoritatea băieți) au primit burse la facultate pentru baschet sau fotbal, ea a devenit conștientă de felul în care operează politicile atletismului în America: „Fără aceste oportunități legate de sport, ei nu ar reuși să urmeze o educație post-liceală”, explică ea. „Asta a fost o realitate înfricoșătoare pentru mulți tineri de culoare.”

Pentru seria ei multimedia, One of the Boys, Esmaa a recrutat două muze care să poarte vestimentații hibrid (concepute în colaborare cu artistul Qendrim Hoti), confecționate din tricouri de baschet care se transformă în rochii de bal de la bust în jos. Două din fotografii (care au fost expuse în Miami) prezintă un model de culoare capturat de la spate.

Esmaa îmi spune că subiectul din rochia violet este o femeie, după ce eu am presupus că ambele subiecte erau bărbați. „De aceea sunt fotografiați din această postură”, explică artista, „pentru a te juca cu ambiguitatea sexului și prezumția celor care acționează în aceste domenii.”

Când am întrebat-o cine erau modele, ea a zâmbit: „A fost destul de greu să găsesc un bărbat de culoare dispus să se îmbrace într-o rochie”, recunoaște ea. După ce am întrebat o grămadă de oameni, inclusiv tovarăși artiști, fratele mai mic al prietenei sale a acceptat provocarea. „În momentul de față mi se pare importantă munca asta, deoarece masculinitatea bărbaților de culoare este atât de fragilă, încât aceștia se alarmează doar de la o ținută”, spune ea, explicând că a fost la fel de interesată în aceste dialoguri, ca și de lucrările finale.

Esmaa a înțeles fluiditatea la o vârstă fragedă. Dar ca singura fată din cinci copii ai unor părinți emigranți cu viziuni tradiționaliste, percepția ei asupra sexului nu s-a potrivit mereu cu așteptările din partea familiei. De fapt, titlul seriei ei fotografice face referință la o amintire din copilărie: când mama ei o obliga să se îmbrace în rochie înainte să iasă afară la joacă, iar reacția naturală a lui Esmaa era să tragă un tricou pe deasupra rochiei. Mama ei deloc impresionată îi spunea mustrător că „nu e băiat.”

„Aici în America de Nord, am descoperit că sexele sunt mult mai fluide”, spune artista, care a crescut în Londra, Ontario. „Niciodată nu m-am simțit presată să mă prezint ca femeie sau ca bărbat.”

Întrucât Canada își sărbătorește aniversarea a 150 de ani în acest an, discursul în jurul identității culturale, în special în contextul reconcilierii, continuă să genereze dezbateri naționale. De-a lungul verii, în timp ce prințul Charles a fost plimbat în jurul Gatineau într-o căruță trasă de cai în timpul unei ceremonii oficiale, un grup de protestatari indigeni au montat un cort în fața Parliament Hill din Ottawa, în ceea ce au descris drept o reocupare.

Au existat tensiuni și în sectorul cultural. În septembrie 2016, curatorul Galeriei de Artă din Ontario, Andrew Hunter și-a dat demisia în semn de protest împotriva a ceea ce el descrie ca „o istorie profund problematică și divizivă definită prin excludere și ștergere”, care el a spus că îngreuna instituția.

Declarația a fost ca o bombă, imediat după ce AGO a lansat Every. Now. Then: Reframing Nationhood, un fel de spectacol anti-aniversarea de 150 de ani care scoate în evidență istoriile naționale alternative ale Canadei, în care lucrările lui Esmaa au fost incluse. (La scurt timp după ce Hunter a părăsit postul, muzeul a anunțat numirea primului curator de artă indigen.)

„Ai nevoie de mai multe voci, chiar și să discuți experiențe împărtășite colectiv între grupuri culturale” afirmă Esmaa, în privința reprezentărilor grupurilor minoritare din cadrul instituțiilor. Anul acesta, ea va participa la expoziția colectivă de la Royal Ontario Museum, Here We Are Here, care sărbătorește munca a șapte artiști african-canadieni contemporani. „Eu consider că diversitatea de culoare din cadrul expoziției este înălțătoare”, spune ea descriind munca pe care o produce ca o piesă inspirată de fotbal african și o sculptură performativă, referindu-se la gestul jucătorilor NFL de a „lua una în genunchi".

În Miami, lucrările ei au fost prezentate în colaborare cu fotografiile lui John Edmonds, care portretizează tineri de culoare în plase de nylon. La rândul lui, face parte din generația mai tânără de artiști, care sunt interesați să prezinte semnificația iconografică a corpului de culoare, alături de alți artiști precum Tschabalala Self și Diamond Stingily.

Esmaa e precaută în privința felului în care decurge vizibilitatea instituțiilor: „Câteodată, mi se pare că devine o obiectivizare a artiștilor de culoare contemporani”, spune ea în ideea de a promova conștientizarea din partea artiștilor în privința felului în care funcționează instituțiile. „Ce mi se pare fascinant la rasa de culoare este multiplicitatea, nu monolitul. Responsabilitatea aparține atât instituției care dorește să reprezinte o viziune monolitară, cât și artistului, nu este vorba doar de unul sau altul."

‘Here We Are Here: Black Canadian Contemporary Art’ se deschide pe 28 ianuarie, la Royal Ontario Museum, Toronto. Expoziția solo a lui Esmaa Mohamoud „three-peat’ se va lansa pe 16 februarie în Los Angeles.