Sunt un tip hetero, dar aș vrea să fac sex cu cel mai bun prieten al meu. Ce naiba mi se întâmplă?

În Ask VICE, îți răspundem la întrebările despre viață cu ajutorul psihologilor și al experților. Fie că sunt despre dragoste neîmpărtășită, colegi nesuferiți de apartament sau sentimentul de nesiguranță paralizantă care te copleșește după o noapte de beție.

Salut, VICE,

Mă gândesc din ce în ce mai des că mi-ar plăcea să fac sex cu cel mai bun prieten al meu. Doar că e foarte ciudat pentru mine: Nu am fost niciodată atras de bărbați în cei 23 de ani ai mei. Sigur, pot să spun dacă cineva arată bine, dar fără niciun fel de interes sexual. Partea aia a fost mereu îndreptată sută la sută către femei. 

Dar acum am gânduri sexuale când îmi văd prietenul, mă uit pe conturile lui de social media când mă masturbez. Aveam deja gândurile astea din când în când, dar cred că frecvența lor a crescut exponențial când, în urmă cu șase luni, el s-a despărțit de iubita lui - el e bisexual - și a început să iasă și cu bărbați. Și ca răspuns, fără să pot să evit, m-am întrebat: de ce nu cu mine?

Partea amuzantă e că m-am uitat și la filme porno gay ca să înțeleg mai multe, dar nu mi-au plăcut. Tot le prefer pe cele cu femei sau cu bărbat-femeie. Numai că mereu mi-a fost foarte bine cu el și momentele noastre de bromance mă fac să simt lipsit de apărare. În interiorul lui o știe și se joacă mult cu asta. De exemplu, cu o săptămână în urmă, cu scuza (?) că e beat, m-a sărutat și mi-a spus că mai bine am rămâne acasă amândoi în loc să ieșim să dansăm. Iar eu i-am răspuns de față cu toată lumea „dar ce naiba faci? Mișcă-te!”.

Ce naiba se întâmplă? Ce înseamnă dacă vreau să fac sex cu el? Se poate să fiu hetero și să vreau să fac sex cu un singur bărbat, frumos cum sunt mulți alții, dar pe care îl consider fascinant? Dacă aș spune oricui, m-ar crede? Dacă nu-mi place să fac sex cu el sau îmi place prea mult?

R.

Salut, R.,

Dacă spui că ești heterosexual, atunci ești. Să te definești e primul pas în a înțelege cine ești sau cum te simți și - deși s-ar putea să nu te gândești la asta prea des - heterosexualitatea este o etichetă ca oricare alta. Dar asta nu exclude că vrei să faci sex cu un singur tip sau că poți să-ți pui întrebări (sau, în cazul ăsta, să-ți pui întrebări despre orientarea ta sexuală).

„Etichetele sunt descriptive, nu prescriptive”, clarifică Stefano Verza, un psiholog clinician care se specializează în felul în care mediul social și psihosexualitatea unui individ se influențează reciproc. „Modul cum ne descriem ne ajută să ne prezentăm lumii, dar nu e o fortăreață în jurul nostru: putem intra și ieși din granițe.”

Potrivit lui Verza, sunt trei elemente pe care să le iei în considerare. În primul rând, identitatea sexuală, care este modul cum ne percepem și prezentăm și este partea subiectivă din mozaicul complex din care este făcută sexualitatea noastră (și tot ceea ce o înconjoară). Apoi, orientarea sexuală, care e parte din identitatea noastră și se referă la atracția fizică pe care o simțim la adresa altor persoane. În final, comportamentul sexual, adică ceea ce facem în practică, care poate fi o exprimarea totală, parțială sau nulă a orientării noastre sexuale. De exemplu, o persoană poate fi bisexuală și să nu fi făcut niciodată sex cu alții de același sex. Sau, o persoană poate fi heterosexuală și să vrea să facă sex cu cineva de același sex. 

Poate că aceste clarificări nu contează prea mult pentru tine, dar înseamnă că scurtcircuitul pe care îl simți ține de ce crezi că ar fi o discrepanță, chiar dacă într-un procent mic din experiența ta, între ceea ce spui că este orientarea ta (heterosexual) și atracția pe care o simți în prezent (față de o persoană de același sex). Dar chiar așa este?

„Orientarea sexuală este adesea înțeleasă ca o orientare sexuală predominantă”, explică Verza, dar poate că acel mic procentaj nu este niciodată exprimat din cauza contextului social, fiindcă nu avem oportunitatea sau poate că se dezvoltă într-o altă perioadă din viața noastră. „Sexualitatea, ca un întreg, este fluidă și se poate schimba în timp”, continuă el. 

Ei bine, probabil că acele ocazii au legătură cu prietenul tău. „În general, nu poate apărea niciodată în timpul vieții noastre o eroare de eșantionare în preferințele noastre pe baza oamenilor pe care îi cunoaștem: poate că nu există posibilitatea sau poate că nu am întâlnit niciodată pe cineva care ne-a pus sub semnul întrebării orientarea”, continuă Verza. „Cu toate astea, este un scenariu posibil și să se întâmple cu o anumită persoană.”

Numai tu îți poți da răspunsurile și poți chiar să te consulți cu un expert. Putem totuși să continuăm să-ți oferim sugestii aici, având în vedere că scrii că încerci totul ca să te înțelegi, chiar și cu o „abordare etologico-științifică de apreciat”, explică Verza. 

Ia de exemplu filmele porno: există dovezi că ceea ce le place oamenilor să vadă în filmele porno s-ar putea să nu se potrivească cu sexul care le place în viața reală. „Asta e frumusețea pornografiei, că în camera ta poți să-ți explorezi toate fanteziile, fără neapărat să le împlinești”, continuă Verza. Și poate fi și opusul: se poate sau nu să-ți placă să te uiți la ceea ce faci deja sau s-ar putea să-ți placă să explorezi în viața reală. Pornografia este adesea mai mult despre „estetica și aspectele vizuale”, continuă Verza. Poți vedea că, în cazul ăsta, nuanțele sunt multe. 

Când vine vorba despre sexualitatea individuală, silogismele nu funcționează neapărat: Dacă A este B, B este C, A nu va fi neapărat C. Din ce scrii, reiese că prietenii tăi s-ar putea să nu te înțeleagă. E ceva care se poate întâmpla și „se numește heterodefinire”, explică Verza. „Înseamnă că oferim mai multă atenție interpretării noastre (în cazul ăsta a orientării) decât experienței subiective ale celuilalt. Dar ce vedem din exterior este mereu o bucată parțială a ceea ce experimentează cu adevărat ceilalți.”

Verza e de părere că în cazul ăsta ar trebui să-ți pui următoarele întrebări: „Care sunt motivele care mă fac să cred că prietenii mei nu mă vor crede? De ce simt nevoia ca alții să mă creadă ca experiența mea să fie adevărată?”

N-ar trebui deci nici noi, nici prietenii tăi să-ți spunem: „Atunci încearcă și-ți vei da seama din încercarea asta care e verdictul definitiv.” Poate de asemenea rămâne și o fantezie pentru autoerotism, așa cum se întâmplă deja. Sau poate poți încerca să descoperi lucruri noi. 

În acest al doilea caz, se poate întâmpla să nu-ți placă și ar trebui să te întrebi: „Mi-a displăcut fiindcă mă gândeam prea mult la asta sau fiindcă am descoperit că pur și simplu chiar nu-mi place?” sugerează Verza. Sau din nou: poate că am confundat relația de prietenie, cea romantică sau atracția sexuală sau toate împreună cu atracția sexuală?

Sau s-ar putea să-ți placă sau, așa cum ai sugerat, să-ți „placă prea mult”. Și care e problema cu asta? 

„Așa cum ar spune Kinsey (care a inventat scara omonimă, denumită și Heterosexual-Homosexual Rating Scale, prima încercare de a defini o sexualitate mai sinceră și mai fluidă): lumea nu este împărțită în oi și capre, nu toate lucrurile sunt albe sau negre”, spune Verza. Iar tu, dragă R., ai tot dreptul să urci sau să cobori scările de câte ori vrei, să te oprești la treptele care îți plac sau să le schimbi dacă crezi că e cazul. Aici nimeni nu-ți numără pașii. Gândește-te și la faptul că în situația asta te poate ajuta și prietenul tău: ai încercat, fără să-l eviți, să vorbești cu el sincer?

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.