Fotografia cu cea mai lungă expunere din lume a fost făcută cu o doză de bere

La o săptămână după ceremonia de închidere a Olimpiadei din Londra din 2012, o studentă la Master de la Universitatea Hertfordshire a pus o doză de bere căptușită cu film foto pe o latură a observatorului din campus și, după o vreme, a uitat de ea. Opt ani mai târziu, în septembrie 2020, în interiorul dozei de bere se afla una dintre fotografiile cu cea mai lungă expunere făcută vreodată.

Când a creat proiectul, Regina Valkenborgh experimenta cu stenopa sau pinhole, conform unei declarații a Universității Hertfordshire. A hotărât să construiască o cameră improvizată care să surprindă răsăritul și apusul soarelui pe o perioadă de timp nedeterminată. A ajuns să lase camera acolo opt ani – conform universității, 2 953 de arcuri lăsate pe cer de astrul luminos au fost surprinse de filmul din doza de bere. Fotografia e considerată imaginea cu cea mai lungă expunere din lume.

„Cel mai palpitant mi se pare că această tehnologie învechită pe care am folosit-o încă are valoare în era tehnologică”, a zis Valkenborgh într-un schimb de e-mail-uri cu Motherboard. „Totuși, în simplitatea ei, are capacitatea de a capta o fotografie mai specială decât cel mai performant aparat foto, setat pe expunerea cea mai lungă. Imaginile sunt unice, fotonii de lumină intră în doza de bere și ating hârtia din interiorul ei. E ca o urmă de talpă în nisip, față de un desen făcut cu bățul. Talpa atinge nisipul așa cum razele soarelui chiar au atins hârtia.”

Intitulată oficial „Zile însorite”, imaginea documentează traiectoria soarelui pe cerul emisferei nordice. Cele mai înalte arcuri coincid cu solstițiul de vară (cea mai lungă zi din an) și, pe măsură ce trece timpul, cele mai joase și mai scurte indică solstițiul de iarnă (cea mai scurtă zi din an). Pauzele din arcurile de lumină indică zile înnorate, iar punctele suprasaturate sunt zile însorite.

„A fost un mare noroc că fotografia a rămas neatinsă. Am mai încercat tehnica asta de câteva ori la Observator, dar fotografiile erau mereu distruse de umiditate, hârtia fotografică se îndoia și se mototolea. N-am intenționat să fie o expunere atât de lungă și am fost surprinsă că a supraviețuit. Cred că e una dintre fotografiile cu cea mai lungă expunere din lume”, a zis Valkenborgh.

Camera improvizată a rezistat atât condițiilor meteo, cât și oamenilor băgăcioși sau animalelor curioase. A fost dată jos de directorul tehnic al facultății, David Campbell, cu care Valkenborgh stabilise asta anterior.

După cum apare într-un tutorial online pentru acest tip de fotografie, „în lumea de azi, oamenii sunt alarmați ușor când văd obiecte cilindrice lipite pe clădiri sau pe stâlpii de iluminare stradală”. Totuși, camera a supraviețuit în timp.

„Fotografia a fost dezvăluită la a cincizecea aniversare a Observatorului – practic, a prins 16 procente din existența Observatorului, 12 procente din domnia Reginei Elisabeta a II-a și patru procente din existența fotografiei în sine”, a declarat Universitatea din Hertfordshire pe Twitter.

Acest gen de imagine, în care soarele e captat printr-o fotografie cu expunere lungă, se numește solargraf. Ca s-o facă, Valkenborgh a plasat hârtia fotografică în interiorul dozei de bere, în care a făcut o gaură minusculă (creată cu un ac de cusut), care a funcționat ca o lentilă de aparat foto. Lumina soarelui, concentrată prin gaură, a ars o urmă pe hârtia fotografică din cutia de bere.

„Acum încerc s-o protejez cumva, eventual în spatele unei sticle speciale, ca lumina să nu continue să atingă hârtia”, a zis Valkenborgh. „Dacă aș găsi un mod de afișare sigur, aș putea face o expoziție retroactivă cu toate fotografiile pe care le-am făcut cu stenopa, până am ajuns să o fac pe asta. Sunt conectate toate și spun o poveste mai mare. Mi-ar plăcea ca imaginile originale să fie expuse cu tot cu camerele improvizate din doze de bere.”

Înainte ca fotografia lui Valkenborgh să fie descoperită în Marea Britanie, fotografia anterioară cu cea mai lungă expunere din lume era făcută de fotograful german Michael Wesely, care e faimos pentru peisajele urbane făcute cu expuneri de câte trei ani.