Săptămâna asta, Comisia de Agricultură din Camera Deputaților și-a dat acordul pentru legea care prevede ca magazinele să aibă la vânzare alimente românești (carne, fructe și legume) în proporție de 51% din marfa totală. Proiectul ăsta, propus încă de anul trecut de un senator PSD din Suceava, vizează hypermarketurile și supermarketurile care au cifră de afaceri de peste două milioane de euro. Cu alte cuvinte, dacă o să treacă și-n plenul Camerei Deputaților, o să se aplice marilor lanțuri de magazine, nu și prăvăliei din colțul blocului.

Dacă lași la o parte orgoliul ăla nejustificat, de meltean, cum că tot ce-i produs pe glia strămoșească e mai cu moț decât ce vine de afară, o să vezi că legea asta e una complet absurdă. În forma ei actuală, ai zice că e născocită într-o seară, la o bere și-o sămânță în scara blocului, cât să ia ochiul amărășteanului de rând. Mai cu seamă că-i an electoral, deci politicienii români trebuie să demonstreze populației că le pasă de treburile țării, ca să ciugulească niște voturi.

Uite, concret, de ce o asemenea inițiativă legislativă n-ar avea ce să caute într-o țară europeană normală, în anul 2016:

Cea mai evidentă obiecție față de legea asta heirupistă e că impune niște bariere comerciale, legate de zona de proveniență a alimentelor. Practic, hypermarketurile sunt obligate, printr-o decizie politică, să scoată la vânzare un anumit număr de produse etichetate ca românești, în detrimentul altora, care sunt mai căutate de consumatori. Oricum ai da-o, e o piedică pusă concurenței, iar treaba asta contravine cu legea europeană de circulație a mărfurilor, care garantează circulația liberă a bunurilor dintr-un stat membru în altul. Deci, proiectul ăsta încalcă, din start, reglementările UE.

Apoi, nu-i cazul s-o dai în paranoia naționalistă și să ai impresia că hypermarketurile sunt anti-românești sau că sabotează produsele locale. Până la urmă, e vorba numai de afaceri, deci oamenii ăia vor să vândă cât se poate de mult și chiar nu le pasă de unde vine produsul. Atâta vreme cât e convenabil la preț și lumea îl cumpără, ei o să-l bage la rafturi. În plus, realitatea e că găsești ceva alimente românești prin magazine, însă problema lor e că nu prea merg grozav la vânzare.

Momentan, sunt fix atâtea produse românești câtă cerere e în sensul ăsta. Nici mai multe, nici mai puține. Dac-ar avea succes și-ar ajunge mai des în sacoșele oamenilor, cu siguranță ar fi și mai numeroase pe la rafturi.

Dacă treci peste partea cu economia liberă și arunci un ochi peste lege, o să descoperi și alte amănunte la fel de stupide. În primul rând, faza asta cu procentul de 51% e aruncată la plesneală, la modul „hai să scriem și niște cifre acum". Pe bună dreptate, îți vine să te-ntrebi de ce 51 și nu 50% plus o unitate, de exemplu. Sau, în fine, orice alt procent. Dar, na, rămâi cu nedumerirea, pentru că în propunerea legislativă n-o să găsești vreo explicație în sensul ăsta.

După care, mai e și problema calculului propriu-zis. Ca magazin, să respecți permanent cota asta de haleală locală pare de domeniul fantasticului. Pentru că unele legume & fructe nu sunt produse deloc în România, în timp ce altele da, însă nu în cantități suficiente. Și chiar există riscul real ca producătorii autohtoni să nu fie-n stare să aprovizioneze la timp hypermarketurile cu îndeajuns de multă marfă, cât să acopere procentul ăla de 51%.

Iar termenul de „produs românesc" e mai vag decât substantivul „intelectual": nu se știe dacă e vorba de alimente făcute în România cu materie primă autohtonă sau produse aici, dar din materie primă venită de afară. Ori, cine știe, e de ajuns doar să fie ambalate pe teritoriul țării noastre.

Ideea de la baza legii, de stimulare a producției locale, nu e greșită, numai că inițiatorii proiectului n-au găsit ecuația câștigătoare. În forma actuală, e o lege abuzivă, care vrea să-ți bage pe gât, cu forța, niște produse pe care tu nu le vrei. Iar producătorul român, care teoretic primește o mână de ajutor prin inițiativa asta, e, de fapt, încurajat să lâncezească în continuare.

Practic, producătorul român e băgat cu japca pe rafturile magazinelor, deși până acum n-a demonstrat că e-n stare să intre-n competiție cu produsele de afară. Știi, e ca și cum ai fi băgat titular într-o echipă de fotbal pentru că ești băiatul patronului. Iar deocamdată, alimentele autohtone au pierdut la scor în fața ălora străine; n-au reușit să le concureze nici din punct de vedere al calității, nici din ăla al prețurilor.

Iar odată cu legea asta, poate să se culce și mai mult pe-o ureche. La adăpostul faptului că oricum își va livra marfa, că-s magazinele mari obligate să aibă-n stoc haleală mioritică, nu-și va da silința să se bată, la modul real, cu produsele de afară. Poți să dai la pariu c-o să apară, printre marii producători locali, reacția aia tipic românească, de „las' că merge și așa".

Pe de altă parte, e timpul și cazul să îngropăm adânc mitul ăla fals, care circulă din străbuni și ne face să ne simțim speciali, cum că produsele românești sunt mai mișto decât alea de import. Dacă ne referim la mâncarea românească din hypermarketuri, nu la roșia culeasă din grădină sau la brânza cumpărată din bătătura țăranului care abia subzistă, atunci produsele noastre locale sunt cam la fel, dacă nu mai nasoale, ca alea de afară. Legenda aia că fructele ori legumele crescute pe sol românesc sunt rodul divinității e doar o altă mostră de patriotism stupid.

Dar problema lor cea mai mare e că, deși sunt făcute aici, deci costurile cu transportul și logistica sunt mai mici, alimentele mioritice sunt mai scumpe decât alea importate. Ăsta e și motivul pentru care cumpărătorul nu le bagă-n seamă și nu se-nghesuie să le vâre-n coș. Pentru că, până una alta, principalele criterii de cumpărare ale românului rămân prețul și calitatea, în timp ce originea produsului este abia al patrulea în top, după distanța față de casă.

În fine, legea asta nu îl va face pe cumpărătorul român să realizeze subit ce mișto sunt produsele locale. Dacă chiar ar fi fost așa deosebite, oamenii le-ar fi cumpărat în draci până acum, că doar găsești carne, fructe & legume românești în supermarketuri. Doar că pe om nu-l interesează de unde vine haleala, ci doar să fie bună și rezonabilă ca preț. În plus, nu-i treaba lui, de consumator, să-i dea o mână de ajutor producătorului local, atâta vreme cât nu-l dă pe spate marfa lui.

Așa că, chit că legea asta va intra în vigoare, românul se va uita tot după produsele pe care le ia de obicei. Iar dacă nu le va mai găsi în marile magazine, o să se ducă la supermarketul din cartier, ăla care nu-i vizat de legea asta, că are cifra de afaceri mică. De acolo, își va lua haleala obișnuită, chiar dacă e posibil să plătească ceva mai mult pentru ea. De altfel, din toată chestia asta, cumpărătorul e fraierul care iese în pierdere. Pentru că va ajunge să scoată mai mulți bani din buzunar pentru aceleași produse, doar pentru că niște senatori scornesc și votează legi absurde.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre legile stupide din România:
Parlamentarii au votat legea securității cibernetice, fără să știe despre ce e vorba
Am vorbit c-un cioban român ca să aflu ce crede de faptul că parlamentarii vor să-i ia câinii
Premieră: Parlamentarii români au propus o lege care îi place și Noii Drepte