​Polaroide din culturile de marijuana din Papua Noua Guinee

Când fotograful australian Joel Bo​uchier a mers în Noua Guinee anul acesta, a ajuns să locuiască într-un sat muntos a cărui economie se bazează pe culturile de marijuana. În urma unei dispute de acum un deceniu, mai mulți dintre copiii satului au rămas orfani și au fost crescuți de tinerii adulți ai satului care i-au învățat să fumeze, să cultive și să vândă iarbă. Această practică a oferit un venit comunității sărace și fără prea multe opțiuni. Dar, din păcate, a crescut și problema abuzului de droguri în rândul copiilor. Cât timp a locuit cu ei, Joel a făcut o serie de fotografii polaroid pe care le-a expus în cadrul Festivalului de Fotografie Independentă din Melbourne.

VICE: De ce Papua Noua Guinee?
Joel Bouchier: A fost mereu pe radarul meu, se află aproape de Australia, dar nu se publica aproape nimic despre regiune. Am vrut să merg în ținuturile deluroase de acolo, să văd peste ce dau. M-am dus cu aparatul foto, fără să am vreo idee anume în cap.

Cum i-ai cunoscut pe băieții și bărbații care cultivă iarbă?
Frate, inițial am călătorit o săptămână, nu aveam fotografii și nu găsisem nimic interesant. Eram singur, deprimat și lefter, nu-mi permiteam să mai plătesc chirie pe nicăieri și mai aveam două săptămâni de stat. Așteptam să se lase seara când m-am întâlnit întâmplător cu un tip care a început să vorbească cu mine. L-am întrebat unde locuiește și mi-a zis că pot să vin cu el să-mi arate dacă vreau. Mi-am luat bagajele și m-am luat după el. Am trecut câteva râuri, am mers prin munți, am străbătut jungla și într-un final am ajuns în satul lui.

Tipul tocmai le adusese un alb în sat și toți se holbau cu gura căscată. Voiam să stau o oră, dar ei m-au convins să rămân peste noapte și atunci m-am și gândit: Cred că o să stau o lună. Nu am început să fac fotografii imediat. Le-am respectat intimitatea, am avut răbdare să mă cunoască mai bine. Când am făcut o fotografie, toată lumea a vrut s-o vadă și după asta toți voiau să-i fotografiez. Deci mi-a fost destul de ușor.

Zack Arias spune că Polaroidul e un instrument foarte social pentru că îi poți oferi subiectului fotografia instant.
Mereu am vrut să fac poze cu Polaroidul. Le-am dat fotografiile și nu le venea să creadă. Mi s-au deschis toate ușile.

A fost complicat să reprezinți o astfel de poveste – despre copii și droguri, dar totuși nu complet negativă?
Trebuie să pui lucrurile în context: chiar dacă e o zonă controlată de guvern, a rămas neatinsă sute de mii de ani. Abia în ultimii 50 de ani a fost guvernată oarecum de lege.

Am aflat că mulți dintre copiii ăștia nu aveau părinți. În urmă cu opt sau nouă ani, avusese loc în sat o bătălie pe plantația de cafea, așa că toți tinerii ăștia crescuseră orfani, își pierduseră părinții la vârsta de șase-șapte ani.

Câțiva băieți mai mari, de 20-30 de ani, îi crescuseră și îi învățaseră să fumeze iarbă. Sunt un produs al mediului lor – așa au crescut.

Folosesc marijuana altfel decât australienii?
Sunt foarte dependenți. Fumează de atâta vreme încât o consideră ca pe un fel de tutun. Fac asta de sute de ani. Cred că unii dintre noi interpretează greșit situația. E un drog care le poate face rău, mai ales la cantitatea pe care o fumează. Sunt copii de opt sau nouă ani care fumează de când se trezesc până se culcă. Fumează marijuana toată ziua. E destul de înfricoșător.

Am crescut în Noua Zeelandă și pot spune că am văzut lucruri similare. Sunt copii de șase ani care fumează iarbă și acolo.
E un mod de a-și petrece timpul. În multe dintre zonele astea, alcoolul e scump și greu de obținut – mai ales pentru comunitățile care nu au sistem monetar. Iarba e prima alegere și din cauză că e accesibilă. Plus că e moștenire de familie.

Ai simțit vreodată că nu ești în siguranță?
​Aș zice că Port Moresby e… dubios tare. Am văzut o mașină jefuită de niște oameni care au ieșit din tufișuri înarmați. Am văzut cum oamenii au alungat o femeie și pe familia ei din oraș pe motiv că se ocupă cu vrăjitoria. Aveau unele practici foarte medievale. Era un oraș periculos, dar l-am luat așa cum e. Dacă te întâlneai cu vreun alb, te avertiza să ai mare grijă și-ți spunea tot felul de povești îngrozitoare. Am încercat să le ignor pentru că oricum eram deja acolo și voiam să mă bucur cât pot.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre marijuana:
​E ​bine să fii regele canabisului​ ​Nu, nu există supradoză fatal​ă de marijuana​ ​Activiștii plantează marijuana în spațiul verde din toată Marea Britanie ​Imigranții sunt ținuți sclavi pe culturile de can​nabis din Marea Britanie și Irlanda