Am intrat în culisele celui mai cunoscut club de fetișuri din lume

Petrecerile cu sex există dintotdeauna. Dar puține evenimente evocă aceeași atmosferă hedonistă și excentrică precum cele din Torture Garden. Acest local este de treizeci de ani cel mai mare și mai șmecher club fetișist din lume. E cunoscut pe tot globul pentru reprezentațiile provocatoare, muzica mereu schimbătoare și imprevizibilă și dress code-ul foarte strict. 

„Cel mai tare mă enervează oamenii care vin îmbrăcați în tricou de bumbac și se uită în ochii tăi și îți spun că au un fetiș pentru bumbac”, a zis Charlotte Hellicar, fostă bodyguard și actuală directoare a clubului Torture Garden. În spatele ei, niște oglinzi aruncă lumini pe pereții vopsiți în roșu și negru.

Dress code-ul impus de Hellicar nu acceptă blugi, costume normale, tricouri de bumbac, rochii elegante sau colanți. Poți purta latex, piele, metal și costume fantasy sau fetiș. „Ideea e că nu te poți îmbrăca într-o ținută de mers la magazin. Iar dacă porți doar o ținută pe care ai purta-o într-un club normal, nu depui suficient efort să îți depășești limitele.”

Deschis în octombrie 1990, Torture Garden și-a propus să învioreze scena alternativă contemporană pe care fondatorii din vremea aceea, colegii de apartament Allen Pelling și David Wood, o considerau „cam plictisitoare”.

„Ieșeam în cluburile londoneze în fiecare noapte”, a zis Pelling. „David e cu cinci ani mai în vârstă decât mine, deci a prins unele dintre cele mai mișto cluburi fix când erau în floare. Eu le-am ratat, așa că îl întrebam des cum era atmosfera în cluburile respective. Într-o noapte, eram amândoi acasă și discutam despre cum ar arăta pentru noi clubul ideal. În conversația aceea a apărut numele Torture Garden.”

„Eu tocmai absolvisem facultatea de arte și voiam să fiu regizor de film, așa că nu aveam chef să deschid un club”, mi-a zis Wood. „Inițial, doar i-am zis lui Allen ce idei am avut de-a lungul anilor. Dar cu cât vorbeam mai mult despre asta, cu atât mi se părea mai palpitant.”

Cum v-a venit numele? „Tocmai cumpărasem o carte care se numea Torture Garden. Nici măcar nu o citisem, dar suna ca un loc misterios, exotic și îndepărtat”, a zis Wood.

Au găsit o locație la colțul străzii, l-au deschis într-o noapte de joi și au venit o sută de persoane. La următoarea au venit 250, apoi 350, apoi cinci sute. „Deja am apărut în presa tabloidă la a patra sau a cincea petrecere. Începusem ceva palpitant, dar și nou și cumva periculos”, a zis Wood.

Pelling a știut că a dat lovitura când a deschis ziarul de duminică și a văzut un articol cu titlul „Nopți obraznice în Grădina Torturilor”. Nu-i venea să creadă că au scris despre clubul lui! Bine, erau o grămadă de prostii și minciuni, dar măcar apăruse în ziar. I-a telefonat mamei lui să-i spună să cumpere ziarul.

„Eram în underground, dar cei mai tari din underground”, a explicat Wood. „Eram cu câțiva ani înaintea vremurilor noastre. Presa încă râdea sau batjocorea fetișurile și sexualitatea. Încă nu te simțeai safe să vorbești liber despre așa ceva.”

„Clubul exista într-o zonă gri. Simțeam mereu că facem ceva ilegal. În timp, a devenit mai acceptabil”, a zis Allen.

În ciuda atenției disprețuitoare a tabloidelor, Torture Garden a contribuit enorm la acceptarea culturii fetișurilor în deceniile care au urmat. A ajutat și faptul că clubul și-a dezvoltat reputația de cuib al celor mai buni și noi designeri fashion din Londra anilor '90.

„Începuturile anilor '90 au fost o perioadă foarte inovatoare pentru moda fetiș”, a zis Wood, îmbrăcat într-un costum Vivienne Westwood. „Erau designeri care creau cam în stilul lui Alexander McQueen sau Thierry Mugler, ei au fost pionierii.”

Allen a adăugat: „Și Jean Paul Gaultier a venit în club, s-a inspirat din ținutele clubberilor și a făcut o colecție.”

„Industria fashion a disprețuit mereu lumea fetișurilor, dar, de fapt, designerii s-au inspirat dintotdeauna din ea. Din păcate, lumea fetișurilor nu a primit aprecierea pe care o merită”, a zis Wood.

Hellicar, îmbrăcată într-un ham bleu din piele cu auriu, spune că i se pare amuzant când vedete precum Kim Kardashian apar îmbrăcate în latex din cap până în picioare sau costume BDSM.

„Mi se par scoase din context, pentru că sunt obișnuită să văd astfel de ținute la petreceri underground”, a zis ea.

Torture Garden îți oferă ocazia să te transformi în cineva total diferit, a adăugat ea. „Poți fi cel mai bazat om de afaceri pe timpul zilei, dar noaptea mergi la Torture Garden în pantaloni de latex și te eliberezi de personajul respectiv. Devii altcineva.”

Mediul clubului e un alt factor care inspiră la libertate și creativitate. „Odată, am avut ca decor niște mașini vechi pe care oamenii le puteau folosi cum doreau, sau am adus copaci ca să creăm contextul unei păduri, noaptea. Atunci zic eu că am ajuns la alt nivel cu producția”, a zis Hellicar.

„N-am fost în niciun club cu atâta încărcătură senzorială ca Torture Garden”, a zis Wood.

După pandemie, petrecerile cu sex au devenit foarte populare. Dar Torture Garden continuă să rămână inovator, chiar dacă a crescut concurența și au apărut multe evenimente cu tematică fetișistă. 

Wood a plecat de la TG în 2019, dar clubul își continuă activitatea sub oblăduirea lui Pelling și a lui Hellicar. „Niciun club din lume nu are show-uri atât de variate ca noi, de la performance-uri extreme la spectacole glamuroase precum cele ale Ditei von Teese, care a fost la noi de trei ori”, a explicat Wood.

„Conceptul cu care noi am venit cu peste treizeci de ani în urmă a devenit acum norma, chiar și în afara cluburilor fetiș.”

Fotografii de Jeremy Chaplin, care a documentat primele zile din Torture Garden. Film produs și regizat de Helen Meriel Thomas și montat de Miles Williams.