10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui maestru Kung-Fu

„Călugării se antrenează din greu ca să poată tracta o mașină cu propriul penis.”

de Daniel Darmawan; translated by Irina Gache
|
aug. 30 2018, 4:00am

Fotografii de autorul articolului

Odi este un maestru de Kung-Fu modern. În ultimele două decenii, a manevrat toate armele posibile și a antrenat nenumărați studenți pentru competițiile wushu din Indonezia.

Indonezia a câștigat recent cinci medalii, inclusiv aurul, la competiția de wushu din Asian Games, așa că m-am gândit că e timpul să vorbesc cu Odi despre trecutul, prezentul și viitorul kung-fu-ului într-o lume obsedată de arte marțiale mixte.

VICE: De cât timp practici kung-fu?
Odi: Predau kung-fu din 1996. M-am specializat și în alte arte marțiale precum pencak silat și ju-jitsu brazilian, dar cel pe care l-am studiat cel mai mult este kung-fu.

Care este diferența dintre tradiționalul kung-fu și wushu? Este adevărat că kung-fu-ul a fost practic redus la dans și formele sale mai bombastice?
Părerea mea este că wushu prioritizează frumusețea deasupra funcției. Viteza wushu-ului este grozavă – dar sufletul artei marțiale este aproape inexistent pentru că miscările sunt țintite pe stil mai degrabă decât pe substanță. Pe de altă parte, kung-fu-ul tradițional păstrează aspectul marțial printr-o formă adecvată și condiționare. Wushu are două ramuri: taolu, care conține forme repetate, și sanda, care este un sport de luptă. Deci ai putea spune că sanda este răspunsul wushu-ului la taolu.

Care este lucrul cel mai neînțeles despre kung-fu?
O persoană obișnuită crede că wushu este doar „dans” și că kung-fu este alcătuit dintr-un singur stil. Kung-fu este doar un termen umbrelă; sunt multe școli care predau stiluri diferite.

Persoana la care se gândește majoritatea oamenilor când vine vorba de kung-fu este Bruce Lee, dar kung-fu nu arată doar ca ceea ce face Bruce Lee.

Sunt multe clipuri pe YouTube cu boxeri și luptători de MMA care provoacă la luptă „maeștri de kung-fu”. După tine, care este cel mai bun stil de kung-fu pentru o luptă într-un turneu MMA?
Pai, fiecare stil are punctele sale forte, cât și slăbiciunile aferente. Cred că cel mai bine este să înveți ce-i folositor și să dai la o parte ce nu merge pentru tine. Nu te limita doar la un singur stil. Pe aceeași notă, totuși, utilitatea unui stil depinde în final de persoana care îl practică. Dacă persoana care se luptă este un expert care s-a antrenat ani de zile, atunci kung-fu-ul lui poate fi mortal, dar dacă doar ce s-a apucat ieri de antrenament, bineînțeles că va ști doar învelișul artei, ca să zic așa.

După părerea mea, cel mai simplu și mai ușor de învățat kung-fu este wing chun. Este cel mai ușor de aplicat, de învățat și nu are prea multe forme de memorat. Formele nu au prea multe mișcări inutile și pozițiile sunt, cel puțin după mine, aplicabile în viața reală. Poate alți oameni nu vor fi de acord, dar mă bazez pe experiența mea personală.

Care este cel mai incredibil lucru pe care l-ai văzut să-l facă un maestru kung-fu?
Hmmm, cel mai comun lucru pe care îl văd oamenii este ruperea obiectelor grele... bare de metal, ciment și blocuri mari de gheață, astea sunt destul de standard. Dar cel mai nebun lucru pe care l-am văzut este meșteșugul „bluzei de fier”. Oamenii își canalizează energia chi în anumite părți ale corpului ca să reziste loviturilor cu mâinile goale sau cu arme. Maestrul meu a deprins această aptitudine.

Dar poți să-mi spui de aptitudini mai puțin cunoscute pe care un maestru kung-fu le-ar putea deprinde? Lucruri care ar putea părea de necrezut pentru o persoană normală?
Ceea ce ți-am povestit chiar este din acea categorie. Dacă vorbim despre ceva precum levitatul sau săritul foarte sus, aș spune că sunt lucruri ireale deprinse de la TV. Dacă aveam genul acela de cunoaștere, atunci atleții noștri ar fi câștigat până acum medaliile de la săriturile în lungime și-n înălțime de la Jocurile Olimpice.

Cum definești chi-ul? Cum îl cultivă cineva?
Cred că chi este un tip de energie din corpul uman. Există fie într-o stare pasivă fie într-una activă și poate fi cultivat prin metode specifice precum respirația sau meditația. Este ceva ce trebuie învățat sub ghidajul unui profesor, nu o aptitudine pe care o poți studia în siguranță de unul singur. Fără o îndrumare adecvată este posibil să-ți spargi o arteră sau să-ți lezezi un nerv.

Îmi poți povesti despre această „aptitudine a coiului de fier”? Cum poate cineva să fie lovit între picioare și să mai poată avea copii după aceea?
Ah, da! Asta este de fapt o aptitudine în care îți canalizezi chi-ul în testicule ca să devină îndeajuns de puternice să poată tracta o mașină. Dar asta este ceva de tip Shaolin – călugării se antrenează din greu ca să poată tracta o mașină cu propriul penis.

Știm că oamenii ca Ip Man (profesorul lui Bruce Lee) știau cum să o facă. A avut și copii, așa că aș zice că nu interferează prea mult cu capacitățile de reproducere.

Deci cum funcționează? Sunt anumite exerciții pe care trebuie să le faci înainte?
Există o versiune în care testiculele sunt trase în cavitatea scrotală folosind qigong. Nu m-am antrenat niciodată așa, dar am auzit că asta se poate face prin tragerea lor în abdomen.

Poți să dai foc la lucruri sau să levitezi folosind qigong-ul?
Omule, după părerea mea astea sunt de domeniul supranaturalului. Pentru oamenii normali asta ar fi imposibil fără ajutorul unor „entități” speciale.

Cum arată o zi obișnuită de antrenament pentru tine?
Programul meu de antrenament este împărțit între cel tehnic și fizic. Antrenamentul fizic susține tehnica. El include alergatul, flotările, genuflexiunile și condiționarea generală care vor forma un corp puternic. Tehnica trebuie de asemenea să prioritizeze forma și aplicarea ei – ce folos să ai un fizic puternic cu tehnică slabă, sau o tehnică bună cu un fizic slab?

Cum arată viitorul kung-fu-ului tradițional?
Kung-fu-ul tradițional trebuie să se adapteze cu vremurile de acum. Noi, ca antrenori, nu ne putem prinde prea tare în tradiție. Gândește-te la smartphone-uri – în fiecare an apar pe piață modele mai avansate care le demodează pe cele anterioare. Dacă ne forțăm să folosim modele sau tehnologii vechi, vom rămâne în urmă. Deci cheia aici este să continuăm să păstrăm tradiția în timp ce absorbim de asemenea elementele modernității.

Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate și a apărut inițial pe VICE ID.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE