Uite ce se-ntâmplă de fapt când ejaculează femeile

A fost și rămâne unul dintre cele mai spectaculoase lucruri pe care le-am văzut. O duzină de femei, printre care și partenera mea de atunci, au tras la unison în aer arcuri de lichid din organele genitale. Ce începuse cu 90 de minute mai devreme ca o lecție de anatomie într-o casă din Brooklyn s-a transformat în ceva asemănător cu spectacolul fântânilor de la Bellagio. 

Deși eram intens concentrat pe abilitatea aparent bruscă a partenerei mele să facă „squirt” – așa cum este cunoscută ejacularea feminină – eram foarte conștient că celelalte noi ejaculatoare din cameră păreau să exprime aceleași două lucruri ca ea: o eliberare nestăpânită de emoție ținută în frâu și o neîncredere totală față de capacitatea corpului lor de a face ceva complet nou și aproape magic. 

Până în acel moment, aveam dubii serioase că bărbatul musculos în chiloți colorați și cu freză de războinic Lenape ar putea ghida acest grup divers de femei și pe partenerii lor să deschidă porțile potopului pentru prima oară, cu atât mai puțin în același timp. Într-adevăr, am ajuns acolo destul de sigur că există persoane care pot face squirt și altele care nu și că se împart în procente similare cu cele care sunt dreptace sau stângace. 

Mai mult, în cariera mea de peste 15 ani de scris mai mult despre sex și sexualitate, am citit destule lucrări științifice care au concluzionat că ejacularea feminină e clar un lucru real și altele care insistau că lucrurile stau exact pe dos. Altele spuneau că există, dar nu în modul în care te-ai gândi dacă îți iei informația de pe PornHub. Erau și mai multe cercetări care analizau de unde vine acel lichid, din ce e format și cât de răspândit de fenomenul. Pe atunci eram neimpresionat și neconvins.

Am ieșit din gândirea aia în urmă cu doi ani și am ajuns să susțin cu tărie că majoritatea femeilor au capacitatea de a ejacula. Am observat asta de multe ori de atunci. Dar în timp ce ejacularea feminină a devenit un subgen foarte popular în pornografie și există o tonă de lucruri disponibile pe Amazon care să faciliteze și să ajute joaca sexuală care să le permită să facă asta, literatura științifică, la prima vedere, e la fel de neconcludentă ca întotdeauna. 

Principala problemă are legătură cu modul cum e definită ejacularea feminină, despre care s-a scris la greu și în lumea Estică și Occidentală. Unele lucrări concluzionează că acea cantitate imensă de lichid transparent pe care o vezi în pornografie și care necesită schimbarea așternuturilor e clar urină. Termenul de ejaculare feminină, spun ele, ar trebui să se refere numai la cantitățile mult mai mici de lichid alb care ar ieși tot din uretră. 

Înainte să devină sexoloagă, consilieră și educatoare sexuală, Anita Hoffer a fost profesoară de urologie la Brigham and Women's Hospital. Confirmă că toată ejacularea pe care am văzut-o cum zbura prin aer fusese conținută în vezică și mi-a explicat că nu există alt loc din care să fi ieșit. 

Studiile au sugerat că ceea ce e considerat a fi „adevărata” ejaculare feminină provine din glandele Skene. Aceste glande, care sunt poziționate de-a lungul uretrei, sunt adesea numite prostata feminină fiindcă, la fel ca versiunea masculină, produce antigen specific prostatei (PSA) și fosfatază acidă prostatică (PAP). „E important să realizezi că glandele Skene sunt foarte mici și nu pot genera singure 150, și nici măcar 30 de mililitri de lichid de ejaculare feminină”, spune Hoffer. 

Un studiu francez și-a propus să afle de unde vin cantitățile imense de lichid pe care s-ar putea să le vezi în filmele pentru adulți cum ar fi „Squirt Squad”, „Liquid Lesbians” și „White Water Shafting”. Cercetătorii au recrutat șapte femei a căror ejaculare masivă coincide cu orgasmul și le-a cerut să le furnizeze și o probă de urină. Apoi, femeile au făcut o ecografie ca să confirme că vezicile lor erau golite. După asta, cele șapte femei au făcut tot ce le-a stat în putință ca să ejaculeze. Unele au reușit singure, altele cu ajutorul partenerilor lor. 

Înainte ca femeile să experimenteze la petite mort, li s-a făcut o a doua ecografie, iar când au avut orgasm, fluidul ejaculat a fost colectat într-o pungă, apoi s-a efectuat o a treia și ultimă examinare. Al doilea lucru pe care l-au descoperit cercetătorii a fost că vezicile femeilor s-au umplut la loc complet înainte să-și dea drumul. Al treilea lucru pe care le-au descoperit a fost că deși mostrele de urină a două dintre cele șapte femei au fost identice cu fluidul ejaculat la orgasm, celelalte cinci femei au avut o cantitate mică de PSA prezentă în lichidul de ejaculare, care nu a fost prezentă în mostra lor inițială de urină. Prima concluzie a oamenilor de știință a fost că nu fac nimic să spulbere ideile americanilor despre cum e să fii un academician francez în viața de zi cu zi. 

Hoffer explică că în timp ce urina trece prin uretră în timpul stimulării sexuale, prinde secrețiile din glandele Skene alăturate pe drumul spre ieșire. Play spune că în timp ce multe persoane de la cursurile sale elimină o cantitate mică de fluid alb, majoritatea ejaculează un volum mult mai mare de lichid transparent. E de părere că, în timp ce puține dintre miile de persoane consiliate de el elimină numai lichid de ejaculare „adevărat” sau numai urină, majoritatea squirterilor produc un cocktail din ambele: puțin din coloana A și mult din coloana B. 

„Am descoperit că indiferent din ce e făcut acest lichid nu e prea important pentru persoanele care îl experimentează”, spune Play și adaugă că e destul de comun pentru începătoare să plângă, să râdă sau să urle când ejaculează. E de părere că rușinea sau faptul că-și fac griji dacă sunt normale sau teama să nu facă o baltă sub ele le fac să se încordeze atunci când simt un impuls involuntar să urineze în timpul jocului sexual. „Deși e important ca partenerul să învețe tehnicia și modurile de a facilita o ejaculare, e și mai important să ajuți persoana care ejaculează să se deschidă fizic și emoțional atunci când începe să simtă nevoia de a urina.”

„Femeile spun că ejacularea poate acompania excitația sexuală, dar că se poate întâmpla și în timpul activității sexuale fără să fie simultană cu orgasmul”, spune Hoffer. A realizat la un moment dat un sondaj „informal” despre modul cum percep 160 de femei stimularea punctului G, care este adesea asociat cu ejacularea feminină. A descoperit că jumătate dintre ele nu erau deloc interesate de el. „Fiecare e diferit.”

Hoffer remarcă că s-a dezvoltat o întreagă industrie în jurul punctului G și a faptului că ejacularea feminină poate fi provocată, referindu-se la jucării, cărți și alte echipamente. Plus workshop-urile de squirting precum cele oferite de Play în persoană sau online. Ea spune că abilitatea de a ejacula a devenit un marker al succesului sexual pentru unele femei și că și bărbații „ajung să se laude de puterea lor sexuală în funcție de cât de mare e pata de lichid de pe așternuturi după activitatea sexuală.”

„Este o situație nefericită și se bazează pe modelul masculin în care ejacularea este asociată cu plăcerea”, spune ea, „iar partenerii pot să se simtă dezamăgiți dacă femeia nu răspunde astfel.”

Bineînțeles, chiar dacă o femeie nu ejaculează sau nu poate să o facă nu înseamnă că nu e bună la sex sau că nu îi face plăcere actul sexual. 

Un sondaj publicat în „British Journal of Urology” a arătat că 78,8 la sută dintre femeile care ejaculează consideră că asta le îmbogățește viața sexuală. Partenerii lor erau chiar și mai entuziasmați când lucrurile deveneau ude și sălbatice – 90 la sută dintre ei erau mari fani. Dacă partenerele mele sunt entuziasmate și ele să facă inundații, atunci sunt și eu.