Sănătate

Meditația nu e doar pentru oamenii bogați

Au apărut tot felul de aplicații și mișcări de mindfulness care par să discrimineze.
IG
translated by Irina Gache
4.7.18
Fotografie de Martin Dimitrov / Getty  

În nebuloasa de spiritualitate americană, poate fi greu de urmărit o practică înapoi la originile sale. Multe tradiții și ritualuri – yoga, sufismul, Kabbalah – au făcut înconjurul lumii, transformându-se și schimbându-se pe parcurs înainte să aterizeze în cele din urmă în aplicațiile noastre digitale.

Conceptul de mindfulness este, probabil, cel mai nou și atotcuprinzător exemplu. Acesta a fost în mare parte dezbrăcat de originile sale, care în mare se îndreaptă către satipatthana sutta, o temă budistă care subliniază practica fizică și mentală a meditației mindfulness. Termenul răsună în clasele de yoga, clinicile de sănătate mentală, în clase la școală, în revistele din Whole Foods și aplicații – mai multe aplicații precum Headspace și Calm au fost descărcate de milioane de ori – fără nicio menționare a tradiției sau o descriere a acesteia.

Publicitate

Aici se află una dintre dilemele noastre fundamentale din lumea asta a îmbunătățirilor. Vrem să absorbim învățăturile care ne pot face mai puternici, sănătoși și mai în formă pentru o lume din ce în ce mai nebună. Dar ca să se potrivească bine în lumea aplicațiilor de wellness, au fost scoase din contextul lor cultural și discriminate dincolo de punctul de recunoștere. Asta ne mai oferă încă o formă de comoditate spirituală care are toate șansele, ca și yoga, să alieneze oamenii de culoare.

„Cred că sunt foarte multe discuții zilele astea despre comercializarea practicilor ca yoga sau mindfullness”, spune Elaine Yuen, o profesoară de religie care cercetează și budismul și mindfullness-ul la Universitatea Naropa din Boulder, Colorado. „Încă mai trebuie să ne întrebăm ce e practica budistă în Vest.” Yuen, care a predat de asemenea mindfullness în cadrul clinic, spune că aplicațiile de mindfulness pot servi ca punct de intrare în practica meditației, dar nu sunt adesea create cu gândul la spiritualitate. În schimb, multe din ele sunt centrate pe ideile vestice de eficiență: să meditezi ca să-ți mărești atenția, productivitatea sau să-ți menții sănătatea fizică.

Aplicațiile, la suprafață, par toate perfecte în interfață, și oferă multiple tipuri de meditație. Calm – cofondată de antreprenorul Acton Smith și evaluată la 250 de milioane de dolari – îndeamnă oamenii să-și aleagă motivația: să-și micșoreze anxietatea sau să doarmă mai bine. Headspace, cofondată de odinioară călugărul budist Andy Puddicombe, are aproximativ 30 de milioane de utilizatori și oferă de asemenea utilizatorilor opțiunea să-și urmărească „Minutele lor de Atenție Sporită” prin aplicația de sănătate a celor de la Apple.



Kevin Rose, antreprenorul care a cofondat companii precum Digg și Milk, a lansat aplicația sa de meditație, Oak, anul trecut. S-a consultat cu câțiva practicanți de meditație pe care îi cunoștea și un psiholog clinician de la Universitatea Princeton, Patricia Carrington, ca să creeze programul. Apoi, echipa lui a adunat diverse cursuri în jurul diferitelor tipuri de meditație, cum ar fi mindfulness, bunătate iubitoare (altă meditație derivată din budism), și meditație axată pe mantră (care își are rădăcinile în hinduism), prin testarea lor pe o comunitate de utilizatori și incorporându-le părerile pe parcurs. „Ne tot întoarceam să bifăm și să facem sute de schimbări”, spune el.

Rose însuși a studiat diverse practici spirituale europene ca vipassana și meditația zen. Când locuia în Hayes Valley – un cartier din San Francisco cu centre de yoga și meditație – spune el că a îmbrățișat culturile care au dat naștere acestor practici. Dar când a trebuit să-și facă aplicația, a vrut să evite religia. „Vom intra mai mult în limbajul tradițional cu cât înaintăm”, spune el. „Dar nu vreau să sperii oamenii.”

Publicitate

Ăsta este, cu siguranță, un risc potențial când incluzi spiritualitatea și terminologia religioasă într-un produs. În SUA, generația tânără nu mai e atât de religioasă, cu numai 50 la sută dintre ei declarând că mai cred în Dumnezeu, și 23 la sută spun că nu aparțin niciunei religii sau practici în mod special, după cum reiese dintr-un sondaj Pew.

Să separi practicile mindfulness de originile lor poate fi o formă de însușire culturală, de exemplu, adoptarea elementelor dintr-o cultură minoritară de una dominantă, spune Kendra Surmitis, profesoară pe consiliere la facultatea de la Prescott College. Ea adaugă că majoritatea indivizilor probabil știu că este o conexiune între budism și mindfulness, dar cunoașterea poate fi adesea insuficientă și asta poate crea o gaură în conștientizare.

În practica sa de consiliere, o recunoaște pe cea spirituală personală a clientului (sau lipsa ei), dar educă de asemenea oamenii în legătură cu rădăcinile a ceea ce adoptă ea. „Aș încuraja practicanții să ceară mentorat sau susținere de la cineva care este familiar cu trecutul practicii, cum ar fi un budist monahal”, spune ea, „ca să-i asiste în a înțelege cu adevărat istoria practicii, relevanța sa spirituală, și cum ar trebuie comunicată către mai mulți oameni”.

Recunoașterea contextului cultural sau tradiției spirituale a unei practici de meditație nu este doar despre a da credit locului său de origine. Silicon Valey, de unde majoritatea aplicațiilor se duc mai departe, este notorie pentru crearea de tehnologie de și pentru americani. Nu este nevoie de o revizuire sistematică să concluzionezi că cele mai populare aplicații de meditație din magazin sunt făcute de bărbați albi, și unele femei albe, de obicei cu un fel de cunoștiințe în tehnologie.

Deși unele dintre aplicații sunt gratuite, identitatea creatorilor poate avea un impact asupra celor care au acces la practica meditației mindfulness. Totul de la vocile și limbile disponibile la modele și marketing îi afectează pe cei care sunt atrași de produs. Nu avem foarte multe date demografice despre cine folosește aplicația de meditație, dar dacă industria yoga ar putea fi folosită ca un mandat – având în vedere traiectoria sa similară de la Est la Vest – majoritatea practicanților sunt albi și cu studii superioare, cu un venit mai mare decât media națională. „Sunt câțiva profesori afro-americani care predau meditația, sunt câteva persoane de culoare profesori”, spune Yuen. „Simt că dezvoltarea mai are mult de parcurs.”

Publicitate

Responsabilitatea cade pe umerii oamenilor care furnizează mindfulness ca să-și îndeplinească propriile privilegii, spune Surmitis. Și asta este adevărat și pentru modul cum este predată în cercurile sănătății mentale, de asemenea. „Este critic pentru psihoterapeuți să înțeleagă că distribuirea de putere socială la un nivel mai larg va arăta împărțirea puterii… între client și terapeut”, adaugă ea. Recomandă terapeuților să se consulte cu experți din tradiția respectivă și să-și informeze în mod explicit clienții asupra originii meditației.

Pentru aplicațiile de meditație și mindfulness, nu trebuie să fie un joc cu suma zero. Christopher Plowman a cofondat Insight Timer, o aplicație de meditație cu 4,7 milioane de utilizatori, făcută cu ajutorul internetului. Pe această aplicație, oricine poate încărca o meditație, și oamenii pot crea grupuri sau să se conecteze cu alți utilizatori pentru a se bucura de experiențele lor cu meditația. Ca rezultat, sunt meditații din diferite tradiții (inclusiv creștinismul, islamul și alte tipuri de misticism), 55 de limbi și 7 000 de grupuri de discuție, inclusiv unele create de și pentru femei de culoare care vor să mediteze împreună. „Ceea ce fac Calm și Headspace este să se debaraseze în mod intenționat de religie și originea învățăturilor lor, mai mult pentru scopuri comerciale”, spune Plowman. „Dar pentru noi, să separi spiritualitatea, cred, distruge meditația.” (Când au fost contactați pentru un interviu, cei de la Calm au refuzat, iar Headspace nu au răspuns.)

Publicitate

Genul ăsta de model nu permite prea mult control al calității – sunetul și structura nu sunt întotdeauna fluente și modificate ca în alte aplicații, și este posibil pentru orice meditator amator să-și creeze propriile meditații ghidate. Face totuși loc pentru schimbare și comunitate, iar asta în sine ar putea ajuta să unească o parte dintre problemele de putere și acces care afectează spiritualitatea vestică. „Nu propovăduim, nu guvernăm, nu vorbim de fapt”, spune Ploman. „O lansăm, iar oamenii cumva se ciocnesc de genul ăsta de lucruri.”

Într-un final, totuși, Yuen spune că de fapt întrebarea nu este despre dacă e ok sau nu să folosești o aplicație de mindfulness, dar mai degrabă cât de departe te va duce în practica ta și la cine poate ajunge.

„Una dintre învățăturile fundamentale ale budismului spune că nu există un lucru constant numit Sinele, că nu suntem așa de solizi precum credem”, zice ea. „Genul ăsta de mindfulness este de ajutor, și am predat asta ca pe o modalitate de reducere a stresului. Dar nu este tocmai budism.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.