Stefano de Luigi e un fotograf de documentare din Koln. Fotografiile lui te fac să nu-ți mai iei ochii de la ele. Stefano a câștigat trei premii World Press Photo la categorii diferite în 1998, 2008 și 2010 și a apărut în publicații ca New Yorker și Time.În 2009 a realizat o serie bazată pe seceta din Kenya, în special din regiunea Turkana din nord-vestul Kenyei. „Tragedia asta de pe urma căreia oamenii și animalele se zbat să supraviețuiască a fost ca un soi de coșmar", spune Stefano, care se folosește de secetă ca o lentilă prin care să examineze mult mai clar schimbarea climatului. „E vorba despre un viitor care ar putea să ne aștepte pe toți, dacă nu ne schimbăm obiceiurile, dacă nu regândim modul în care ne folosim de resursele planetei. Ăsta e, cred, mesajul pe care îl transmit imaginile astea pline de suferință. E un semnal de alarmă să ne schimbăm stilul de viață din respect pentru orice tip de vietate de pe planetă."
Publicitate
VICE: Ce te-a făcut să fotografiezi seceta din Kenya?
Stefano De Luigi: În timpul anului 2009 lucram la subiectul „țara fantomă." Astea sunt țări care nu sunt recunoscute de comunitatea internațională. Mă aflam în Somaliland. Știrile care apăreau pe Al Jazeera despre Kenya erau din ce în ce mai dramatice, iar decizia am luat-o repede; m-am urcat în avion spre Etiopia, iar de acolo, am aranjat cu un prieten jurnalist itinerariul zonelor cele mai afectate de secetă. Am lucrat cu multe ONG-uri din Kenya, care au fost extraordinare în ajutorul pe care ni l-au dat și prin intermediul lor am ajuns în zone foarte izolate ale țării.Te așteptai să aibă un asemenea efect asupra ta?
Deși, după cum am spus, știrile erau dramatice, nu mă așteptam să văd ceea ce am găsit acolo. Era o priveliște apocaliptică în care oameni și animale se chinuiau să supraviețuiască. Un animal puternic ca elefantul putea să fie redus la statutul de stafidă, complet gol, o imagine pe care o port mereu cu mine.Poți să descrii cum au reacționat localnicii la prezența ta?
Ajutorul pentru populație s-a concentrat în jurul orașului Lodwar din nord-vestul țării, de lângă Lacul Turkana. Am fost ajutați imediat de autoritățile locale, care ne-au permis să ajungem, după 12 ore într-un jeep, în locuri izolate, unde seceta lovise dur. Lunile de secetă au transformat partea asta a țării într-un deșert de foc. Localnicii erau obosiți și călătoreau cu liderii ONG-urilor care veneau cu ajutoare și se comportau ca un „adăpost" pentru ei. Am avut câteva întâlniri cu localnicii, în care declarațiile lor doar au accentuat dezastrul natural din fața ochilor noștri.
Stefano De Luigi: În timpul anului 2009 lucram la subiectul „țara fantomă." Astea sunt țări care nu sunt recunoscute de comunitatea internațională. Mă aflam în Somaliland. Știrile care apăreau pe Al Jazeera despre Kenya erau din ce în ce mai dramatice, iar decizia am luat-o repede; m-am urcat în avion spre Etiopia, iar de acolo, am aranjat cu un prieten jurnalist itinerariul zonelor cele mai afectate de secetă. Am lucrat cu multe ONG-uri din Kenya, care au fost extraordinare în ajutorul pe care ni l-au dat și prin intermediul lor am ajuns în zone foarte izolate ale țării.Te așteptai să aibă un asemenea efect asupra ta?
Deși, după cum am spus, știrile erau dramatice, nu mă așteptam să văd ceea ce am găsit acolo. Era o priveliște apocaliptică în care oameni și animale se chinuiau să supraviețuiască. Un animal puternic ca elefantul putea să fie redus la statutul de stafidă, complet gol, o imagine pe care o port mereu cu mine.Poți să descrii cum au reacționat localnicii la prezența ta?
Ajutorul pentru populație s-a concentrat în jurul orașului Lodwar din nord-vestul țării, de lângă Lacul Turkana. Am fost ajutați imediat de autoritățile locale, care ne-au permis să ajungem, după 12 ore într-un jeep, în locuri izolate, unde seceta lovise dur. Lunile de secetă au transformat partea asta a țării într-un deșert de foc. Localnicii erau obosiți și călătoreau cu liderii ONG-urilor care veneau cu ajutoare și se comportau ca un „adăpost" pentru ei. Am avut câteva întâlniri cu localnicii, în care declarațiile lor doar au accentuat dezastrul natural din fața ochilor noștri.
Publicitate
Ai vorbit cu vreunul dintre ei despre ce se întâmplă în zonă?
În cele 15 zile în care am stat acolo am vorbit cu foarte mulți oameni. Când am călătorit în țară, am strâns povești de la pastori, femei, agronomi și fermieri. Toți, fără excepție, erau copleșiți de situație. Unii dintre ei au vorbit despre schimbarea climatului ca principalul motiv pentru seceta asta oribilă, mulți plângeau după lucrurile pe care le-au pierdut, numeroși elefanți, girafe, rinoceri și alte animale pentru care Kenya e faimoasă la nivel global. A fost o catastrofă umanitară și ecologică.Experiența asta ți-a schimbat perspectiva asupra schimbării climatului?
Da. Experiența asta, imaginile apocaliptice pe care le port cu mine de atunci mi-au influențat alegerile. Am lucrat la topirea ghețarilor în Antarctica, am trecut pasajul nord-estic, în 2011, și lucrez la un proiect care se axează pe producția imensă de deșeuri. De atunci, în general, sunt mult mai sensibil la problemele care țin de poluare, deșeuri, ape potabile și la supraexploatarea resurselor. Pentru un mod de viață mult mai responsabil, trebuie să încercăm să fim conștienți de moștenirea pe care o lăsăm generațiilor viitoare. Nu putem continua să trăim și să consumăm ca și cum am fi ultimii oameni de pe planetă.Urmărește VICE pe Facebook.Citește mai multe despre poluare:
Cum afectează arderea combustibililor fosili oceanele lumii Fotografiile astea surprind moartea lentă a unui râu Fotografii cu „Satele Canceroase" din China
În cele 15 zile în care am stat acolo am vorbit cu foarte mulți oameni. Când am călătorit în țară, am strâns povești de la pastori, femei, agronomi și fermieri. Toți, fără excepție, erau copleșiți de situație. Unii dintre ei au vorbit despre schimbarea climatului ca principalul motiv pentru seceta asta oribilă, mulți plângeau după lucrurile pe care le-au pierdut, numeroși elefanți, girafe, rinoceri și alte animale pentru care Kenya e faimoasă la nivel global. A fost o catastrofă umanitară și ecologică.Experiența asta ți-a schimbat perspectiva asupra schimbării climatului?
Da. Experiența asta, imaginile apocaliptice pe care le port cu mine de atunci mi-au influențat alegerile. Am lucrat la topirea ghețarilor în Antarctica, am trecut pasajul nord-estic, în 2011, și lucrez la un proiect care se axează pe producția imensă de deșeuri. De atunci, în general, sunt mult mai sensibil la problemele care țin de poluare, deșeuri, ape potabile și la supraexploatarea resurselor. Pentru un mod de viață mult mai responsabil, trebuie să încercăm să fim conștienți de moștenirea pe care o lăsăm generațiilor viitoare. Nu putem continua să trăim și să consumăm ca și cum am fi ultimii oameni de pe planetă.Urmărește VICE pe Facebook.Citește mai multe despre poluare:
Cum afectează arderea combustibililor fosili oceanele lumii Fotografiile astea surprind moartea lentă a unui râu Fotografii cu „Satele Canceroase" din China
Publicitate
