Am vorbit cu fiul lui Bob Marley despre afacerea cu iarbă pe care o dezvoltă într-o fostă închisoare

Atunci când a fost întrebat de semnificația transformării unei închisori, care odată încarcera oameni pentru posesie, consum și creșterea marijuanei, în sediul unui imperiu canabis legal, cel mai mic fiu al lui Bob Marley, Damian, a spus doar atât: „Cred că vorbește de la sine."

„Mulți oameni care au fost închiși, au sacrificat atât de mult pentru iarbă de-a lungul anilor", spune Marley. „Dacă asta va ajuta oamenii, scopul medicinal al plantei și îi va inspira pe alții, atunci va fi un succes."

Alături de compania parteneră, Ocean Grown Extracts (OGE), Marley plănuiește să creeze o sută de locuri de muncă și un venit impozabil de un milion de dolari pentru orașul Coalinga, din California, doar în primii doi ani ai operațiunii. În comparație cu venitul și joburile pierdute atunci când închisoarea Claremont Custody Center a fost închisă în 2011, este cu mult mai benefic. Începând din ianuarie, fosta închisoare din Coalinga va fi folosită pentru a crește, extrage și ambala canabis, cu o specializare pe ceară și ulei. De asemenea, echipa va crește Speak Life, un soi de iarbă pe care Marley l-a dezvoltat alături de OGE (Speak Life e și numele unui vaporizator pe care l-a lansat pe piață).

În timp ce California încearcă să domine piața de marijuana medicinală, care până acum nu a fost regularizată și care aparent a generat un venit impozabil de 600 milioane de dolari doar anul trecut, unii dintre activiști își fac griji că după legalizarea consumului recreațional, care va fi votată în noiembrie, goana după verde îi va lăsa în urmă pe cei care au pus bazele pieții de desfacere.

„Noi considerăm că proiectul Marley este un pas înainte către o justiție restaurativă din industria canabisului", spune Tsion „Rază de Soare" Lencho, co-fondator și avocat al organizației non-profit Supernova, dedicată să reprezinte oamenii de culoare din industria canabisului. „Dar suntem îngrijorați că acest pas va fi doar unul simbolic. Vrem să vedem oameni de culoare și cu caziere penale, cu alte cuvinte, oameni care au avut un impact direct în războiul drogurilor și care au creat piața, nu doar ca simpli angajați, ci și în poziții de conducere. Vrem să readucem dreptul de activare în mâinile oamenilor care au creat industria."

Alianța Politicilor de Droguri estimează că mai puțin de 1% dintre culturile legale de canabis aparțin persoanelor de culoare.

„Nu m-am gândit la asta", a spus Marley când a fost întrebat de fațada rasială a partenerilor afacerii legale de iarbă. „Dar acum că mă gândesc, așa este: mulți oameni cu care lucrez sunt albi."

Partenerul de la OGE, Casey Dalton, menționează faptul că ei au negociat contractul cu orașul Coalinga, în așa fel încât să permită companiei să angajeze foști deținuți.

„Noi credem cu desăvârșire în reabilitare", spune Dalton. Deși compania nu are un plan specific pentru a încuraja oamenii cu cazier să se angajeze, atât Marley cât și Dalton au recunoscut că sunt deschiși la această idee.

Am stat de vorbă cu Damien Marley, într-un hotel din New York, ca să aflu ce părere are starul reggae despre afacerile din industria înfloritoare a marijuanei din America și cum acțiunile lui ar putea configura evoluția industriei.

VICE: Unde locuiești acum?
Damian Marley: Jamaica și Miami.

Când a fost prima oară când ai fumat iarbă?
[Râde] Nici măcar nu-mi mai aduc aminte prima oară când am fumat. Fumez de când eram destul de tânăr. Pentru noi, cei rasta, e ca o împărtășanie religioasă. Chiar și în Jamaica, mereu a reprezentat o mare parte din cultura și muzica noastră. Aș vrea să dau un sfat tinerilor care nu fumează și vor să experimenteze: i-aș încuraja să mănânce iarba. Fumatul nu este cea mai sănătoasă alegere, indiferent de ce fumezi. Dacă nu ești fumător, e mai bine s-o mănânci.

Ți se pare spirituală experiența de a fuma? E într-un fel atașată de procesul tău creativ?
E o mare parte din viața mea. E greu să bag asta într-o categorie anume. Practic, eu fumez în fiecare zi. Nu pot să spun că am înregistrat ceva fără să fumez.

Cum ai ajuns partener cu Ocean Grown Extracts?
Am aflat de ei prin Dan, managerul meu. Fratele și sora lui conduc afacerea. Parteneriatul s-a concretizat atunci când am încercat plantele lor, care mi-au plăcut foarte mult. Ăsta a fost interesul meu original. În timp ce vorbeam cu ei, s-a ivit și oportunitatea de a cumpăra închisoarea.

Ce înseamnă pentru tine să ai o afacere legală de iarbă într-o închisoarea convertită?
Ca afirmație, cred că vorbește de la sine. Un loc în care cel mai probabil au fost încarcerați oameni pentru iarbă a ajuns acum un spațiu în care se crește. Evident, marijuana face parte din cultura rasta și jamaicană, iar noi mereu am militat pentru legalizare. Pentru noi, să fim parte din afacerea asta, care obișnuia să fie o închisoare, iar acum a ajuns un spațiu în care se crește? Încă o dată, acțiunea vorbește de la sine.

Acest plan intenționează să ajute și economia orașului Coalinga, care și-a pierdut unul dintre sursele de venit atunci când închisoarea s-a închis în 2011.
Ăsta e unul dintre beneficiile legalizării marijuanei în mai multe state, cum e și California. Pentru noi, faptul că putem să ajutăm orașul Coalinga este un bonus.

Există vreo inițiativă de angajare sau încurajare a oamenilor cu foste acuzații legate de marijuana, pentru integrarea lor ca salariați în companie?
Ca să fiu sincer, asta nu este o inițiativă activă la momentul de față. Ar fi un lucru fantastic și un aspect important, cel puțin pentru mine. E ceva la care m-am tot gândit în ultimul timp. Una dintre grijile mele principale în privința legalizării marijuanei este în privința oamenilor care au făcut sacrificii la începuturile industriei, ca să poată să-și hrănească familiile din creșterea sau distribuția de iarbă, să aibă în continuare oportunitatea să facă asta. Deoarece acum a devenit un sistem corporatist american, în care ai nevoie de aprobări și alte chestii de genul, dacă nu ești atent, ești dat la o parte, ceea ce ar fi trist. Ar fi foarte trist să vezi micile afaceri cum sunt excluse din industrie doar din cauza profitului. Până și obținerea acestor aprobări implică niște cunoștințe care nu sunt atât de comune. Nu suntem avocați, ci fermieri și crescători. Afacerea legală de canabis are o structură corporatistă.

Unii activiști au sugerat ca venitul corporatist și/sau taxele impozabile din această industrie în expansiune, în valoare de aproape 6.7 miliarde de dolari ar trebui redirecționate către comunitățile afectate în mod direct de războiul împotriva drogurilor. Consideri că industria canabisului are o responsabilitate de a plăti reparațiile războaielor împotriva drogurilor?
Ăsta e un lucru bun și pozitiv. Însă, în general, nu e chiar așa. Cred că ține de voința oricărei persoane, dacă vrea sau nu să doneze bani. Oamenii trebuie să câștige pentru ei înșiși. Așa era la început și în continuare este cea mai bună cale. Faptul că putem să implicăm acești oameni, care nu au experiență în afacerile tradiționale este un lucru bun. Avem nevoie de cultura și spiritul moral ale persoanelor care creșteau în mod tradițional iarbă și fumau de la începuturi. Adevărata problemă este dacă acest spirit moral va rezista noii industrii.

Odată ce marijuana se va legaliza în mai multe state și va deveni populară, ești îngrijorat de industrializarea ierbii? Îți faci griji că iarba va ajunge ca tutunul sau produsele farmaceutice?
Despre asta vorbesc. E foarte îngrijorător. Chiar și în afacerile mele din industria canabisului, oamenii ăștia nici măcar nu fumează. Dar ei simt că este foarte profitabil. Oamenii din cultura originală a marijuanei nu operează cu adevărat o afacere și nici nu înțeleg ce implică. Da, îmi fac griji. Cu cât ne implicăm mai mult, o să încercăm cu siguranță să găsim propria cale, prin care să ne asigurăm că industria se dezvoltă odată cu această comunitate originală.

Ai fost vreodată hărțuit de poliție din cauza marijuanei?
În Jamaica, m-a oprit poliția și am fost găsit cu iarbă în mașină. Au vrut să ne ducă la închisoare. Din fericire, tatăl meu vitreg este un avocat în criminalistică foarte popular și avea niște conexiuni cu câțiva ofițeri, așa că am scăpat de o noapte la pușcărie.

Totuși, faptul că nu mai este ilegală e una dintre chestiuni. Pe lângă toată afacerea asta despre care am vorbit, ideea că sunt liber să fumez un joint și să nu fac pârnaie pentru asta e cel mai tare sentiment din lume. Faptul că faci parte din industrie ca un simplu consumator și că nu mai trăiești cu stresul ăla.

În evoluția legalizării din mai multe state, consideri că președintele ar trebui să grațieze persoanele cu caziere pe acuzații legate de droguri non-violente?
E de la caz la caz. Să fii închis sau să ai cazier penal pentru ceva care acum e legal, cât de corect e asta? Nu foarte corect. Totuși, trebuie să analizezi individual fiecare caz. E o diferență între cineva care distribuie tone de iarbă peste tot în țară și cineva care vindea câteva grame în cartier.

O să lansezi un nou album în curând, numit „Stony Hill", care e și numele unui dispensar de marijuana medicinală din Colorado, pe care l-ai fondat.
Da, aveam numele albumului de ceva timp. Stony e un loc din Jamaica, unde am crescut. E unul dintre locurile cele mai drăguțe din oraș. L-am păstrat pentru albumul ăsta. Atunci când am avut oportunitatea să ne implicăm în industria ierbii, mi s-a părut ideal. Numele e bun și pentru un brand de plantă. Stony Hill, înțelegi?

Ocean Grown Extracts plănuiește să facă funcțional edicifiu din Coalinga până în ianuarie. Parteneriatul starului reggae cu OGE nu este singura afacere de marijuana legală pe care acesta o deține. De asemenea, Marley sponsorizează Stony Hill, un dispensar din Colorado, numit după albumul care urmează să fie lansat.

Urmărește-o pe Julia pe Twitter și poți intra pe website-ul lui Chase, dacă vrei să vezi mai multe fotografii din lucrările lui.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre industria canabis:
De ce a devenit industria de iarbă din Olanda tot mai underground
În Quebec, industria marijuanei medicinale înfloreşte
Cluburile de marijuana care au pus Spania pe harta internațională a fumatului