DJ-ii ăștia copiază melodii rap celebre, ca să facă un ban cinstit

O trecere cu vederea a sub-curentului de producții rap contemporane este „Type Beat". Producători amatori și super conștienți emulează stilurile unui singur rapper sau producător în speranța că fanii artistului și chiar artistul să aprecieze beat-urile lui. Apoi urcă piesele pe YouTube cu tagul „type beat".

Când cauți producții pe serviciile de video streaming cu siguranță o să ajungi la piese instrumentale descrise ca „Drake Type Beats" sau compoziții mai complicate ca „Lil Uzi Vert Type Beat". Piesele sunt deseori simpliste, dar acuratețea cu care imită sunetul artiștilor consacrați este surprinzătoare. Artiști precum A$AP Rocky, Chief Keef, and Joey Badass au recunoscut că au căutat numele lor în beat-uri de genul de pe YouTube.

Majoritatea producătorilor „type beat" acreditează fraza site-ului Soundclick, o platformă social media de muzică, care a devenit standardul pentru vânzările și achiziționările online de beat-uri. Serviciul a devenit crucial pentru producători și rapperi mici, atât de mult încât a fost menționat de Bryson Tiller când a câștigat albumul de platină R&B. De-a lungul timpului, „Type Beats" a ajuns să ofere o sursă constantă de venit, mai ales atunci când producătorii nu scot bani din piesele care le fac cu plăcere.

În timp ce oamenii așteaptă să fie contactați de artiști mai mari, ei vând cu ușurință piese „Type Beats" rapperilor mai mici și cântăreților care vor să sune la fel ca idolii lor. Copii care caută piese folosesc YouTube, caută artistul preferat, apoi producătorii negativului. „Eu cred că algoritmul lor de căutare este cel mai bun pentru a fi descoperit", spune Menace, un producător responsabil pentru negativulpiesei „Panda" de la Desiigner, care inițial a fost urcată pe YouTube drept "Meek Mill — Ace Hood Type Beat.".

Apoi ei ajung la o învoială și vând instrumentalul pentru o sumă destul de mică. E o modalitate modestă, dar ușoară, să transformi cariera ta de producător de muzică în ceva sustenabil, mai ales în vremurile noastre, în care tinerii producători care se chinuie să penetreze industria muzicii. Lupta acestor producători e că piesele pe care le vând nu sunt cele mai satisfăcătoare pe plan personal sau interesante din punct de vedere muzical.

De exemplu, piesa Galassia Beats, „Migos x Young Type Beat Boujee" clarifică de ce, chiar din nume îți dai seama că e o imitație directă a trio-ului din Atlanta „Bad and Boujee".

Scopul final al acestor producători în ascensiune este o expresie artistică, nu să facă un ban ușor cu negative fără personalitate. „Poți să mergi cu mașina și să asculți piese", spune producătorul Dez Wright, care lucrează cu rapperul Dice Soho din Houston și producătorul veteran Mike Dean, în speranța să se extinde mai departe de piața de piese „Type Beat". „E mult mai distractiv să asculți un beat pe care l-ai făcut tu."

În ultimele două săptămâni, THUMP a stat de vorbă cu câțiva producători „type beat", inclusiv cu Wright, un producător pe val, cu peste 20 de mii de abonați pe YouTube, Menace, Johnny Juliano, un producător veteran care a lucrat cu The Game, Nicki Minaj, Ty Dolla $ign și Wiz Khalifa. Plus, S.I.K. care a produs piesa lui A$AP Rocky, „Fine Whine". Ei s-au scufundat în istoria formei exclusiv digitale și am discutat cu ei despre blocajele creative de care te lovești atunci când lucrezi în cadrul ăsta muzical, precum și succesele neașteptate.

THUMP: Cum a ajuns Soundclick universul producătorilor online?
Dez Wright: Pe-atunci, Soundclick era cel mai mare site și erau câțiva producători principali, Superstar O (care a lucrat cu Wiz Khalifa și T-Pain) și Johnny Juliano, care practic conduceau totul. YouTube nu devenise încă atât de popular.

Menace: Soundclick era bazat pe taguri, fără o convenție de nume adevărate. Eu mi-am ales un nume aleatoriu, gen „Future", iar dacă voiam să urmăresc un anumit artist pentru piesa aia, puneam taguri de genul „Future", „Smooth", „Vibe" sau „Smooth Vibe" sau „Smooth Type Beat".

Johnny Juliano: Sincer, Soundclick era locul de unde luam instrumentale, pe care cântam rap pe vremuri. Apoi mi-am dat seama câți bani făceau oamenii din beat-urile astea. Erau mulți care urcau conținut bun și majoritatea erau atrași de faptul că puteai să descarci gratuit. Mult timp am avut instrumentale gratuite cu taguri pe ele și practic, puteai să asculți piesa, dar nu o dețineai sau nu aveai nici un drept asupra ei.

Cine a inventat termenul de „Type Beat"?
Menace: A pornit de la cineva care folosea Soundclick și vedeai în titluri: „Drake Type Beat" și lumea care a observat asta a dus-o mai departe la YouTube și a prins foarte bine.

Wright: Pe vremuri, nu era o chestie de „Type Beat", etichetai piesa gen „Club Banger" sau „R&B Smash". Nu știu cine a pornit asta, dar s-a întâmplat odată cu Soundclick și țin minte că lumea a început să facă asta și pe YouTube, care nu era atât de popular ca acum. Când artiștii caută piese și au o anumită viziune în minte, ei pot căuta un anume artist din care se inspiră și asta cred că merge pentru toată lumea.

Menace: Chiar și când prietenii căutau piese pe YouTube, puneau „X Artist Type Beat" și evident asta folosesc oamenii când căutau piese. Așa că m-am gândit că ar fi bine să mă bag în asta dacă vreau să fiu descoperit.

S.I.K: Oamenii încercau să vândă mai multe beat-uri și ei știau că rapperii vor să fie ca artiștii ăia și încercau să facă o producție similară, astfel găseai titluri vagi sau descrieri ale unui beat și cred că de aici s-a creat schimbarea asta.

Menace: Câteodată, atunci când un artist vrea să cumpere un beat, el mă contactează pe mine să mai obțină informații despre cum funcționează procesul. Eu îl întreb: „Cum m-ai găsit?" și de obicei de pe YouTube cu tagul „Type Beats."

Ce a determinat migrația pe YouTube?
Menace: Soundclick era suprasaturat cu o grămadă de oameni care făceau asta și nu prea mai aveai șanse să fii descoperit decât dacă cheltuiai o grămadă de bani pe reclame. Eu nu am vrut să fac asta și m-a ajutat că YouTube are un algoritm mai bun de căutare a tagului „type beats". E ușor să le găsești și cu atât mai ușor pentru artiști să găsească sunetul pe care îl vor.

Wright: Popularitatea YouTube a crescut doar pentru că e mult mai mult trafic pe site-urile social media decât pe un site de vândut beat-uri. Există milioane de oameni care stau pe YouTube și oamenii au conștientizat cât de mult succes pot avea aici.

Menace: YouTube oferă mai multă libertate de joacă deoarece algoritmul folosește: bara de căutare, titlul piesei și tagurile tale, plus poți folosi reclame Google să obții mai multe vizualizări. Pur și simplu sunt mai multe modalități diferite de a fi descoperit, deci cine dă click pe muzica ta ar putea fi chiar Future sau alt artist.

Wright: Taz Taylor ( un alt producător de „Type Beat") a venit la mine într-o zi, cam acum trei ani și mi-a spus că trebuie să mă bag pe YouTube, asta era următoarea mișcare. El îmi spunea chestii de genul: „Sunt oameni care fac ravagii pe YouTube, așa că trebuie să facem și noi asta." Eu nu am fost niciodată dedicat sută la sută mediului online și nu m-am entuziasmat atât de tare, dar el a făcut asta și chiar a meritat.

Consideri că există limite creative în lumea „type beats"?
Wright: Dacă fac un „type beat", fac ceva care să-i placă artistului căruia îi trimit. În general, când fac un beat ca ăsta, e conceput din influențele artistului în cauză, ceva ce consider că ar atrage fanii și oamenii cărora le place genul ăla de muzică.

S.I.K.: De cele mai multe ori nu vrei să produci ceva prea complex, iar dacă îl vinzi, artistul ăla poate să îl transforme în ceea ce vrea. Mi se pare mai ok decât să vină la tine și să-ți zică: „Poți să scoți partea asta și să modifici aici". Dacă faci ceva mai simplu, îi lași pe ei să se joace.

Wright: De-a lungul anilor am învățat cum să editez beat-urile mele și să las loc artiștilor. Să simplific totul și să-mi dau seama ce le-ar plăcea mai mult oamenilor. Cu chestiile de pe internet, trebuie să fii mai rezervat și să faci chestii cu care oamenii sunt deja confortabili. Țin minte că obișnuiam să fiu mai experimental, dar nu prea se vindeau piesele alea. Am încercat să provoc oamenii care cumpărau beat-urile mele să mai lucreze la ele. Eu chiar vreau să cumpere piesele și să lucreze la ele în stilul lor.

S.I.K.: La început eram inspirat și făceam beat-urile super blană, complexe și artistice, încât rapperul nu mai avea loc să cânte pe ele. De-a lungul perioadei ăsteia, am învățat să fac piese mai accesibile pentru artiști, ca să se afirme și să învețe cum să facă un cântec.

Juliano: Eu vreau ca tinerii producători să fie în stare să facă bani și să se întrețină, în special în vremurile astea dificile, dar nu știu exact, e ca între ciocan și nicovală? De câte ori oameni folosesc termenul „type beat" eu înțeleg că e ceva grozav pentru trafic și vânzări, dar în același timp practic profiți de pe urma altcuiva și sunetului personal, deci ajungi să te întrebi: „De ce fac asta?"

Care e următoare mișcare după „type beats"?
S.I.K.: Eu chiar îmi doresc să mă afirm ca producător în industria asta. Am dat de succes, am făcut parte dintr-un album popular și mi-am câștigat locul, dar încă nu am ajuns la nivelul de superstar. Scopul meu e să depășesc internetul.

Wright: Am folosit internetul și YouTube ca pe o platformă de lansare în industrie și e marfă că pot să urc beat-urile astea și să lee vând destul de bine. În plus, îmi oferă timp liber să lucrez la anumite idei și muzică. E tare că pot să folosesc YouTube ca să am mai mult timp liber și e un venit ok, dar eu îmi doresc să lucrez complet în industrie. Anul ăsta vreau să obțin niște albume de top, vreau să colaborez cu mai mulți artiști pe val și să ajung în topul Billboard.

David Turner e un scriitor colaborator. Îl poți găsi pe Twitter .