Am ieșit dintr-o relație de ani de zile abia când n-am mai putut să mă mint că mergea

Uneori, relațiile care credem că vor dura toată viața se încheie brusc.

Chiar și cele mai bune relații pot stagna sau se pot strica sau partenerii încep să-și dorească lucruri diferite. Iar asta, că vrem sau nu să acceptăm, se întâmplă destul de des. Într-o zi vă dați de mâncare unul altuia cu lingurița și vă trimiteți poze cu coșurile de pe fund și apoi, deodată, vine o zi în care vă întrebați cum naiba ați fost atât de apropiați la un moment dat.

Dar așa merg lucrurile, iar viața merge mereu mai departe. Totuși, chiar dacă ajungi la concluzia că despărțirea e singura soluție, e foarte greu s-o faci, mai ales după mulți ani de relație.

Am vorbit cu trei persoane care au renunțat la relații de lungă durată despre motivul pentru care au decis să încheie relația și cum a decurs despărțirea.

VICE: Poți să ne descrii relația?
Ruby: Ne-am cunoscut când eu aveam 14 ani și am fost împreună on and off până am împlinit 21 de ani. Eram cei mai buni prieteni, ne cunoșteam familiile, a fost frumos și unul dintre puținii tipi cu care am fost care nu e un nemernic.

Atunci de ce s-a încheiat totul?
M-am despărțit de el pentru că simțeam că stagnam și nu știam ce se întâmpla. Ne mai despărțiserăm de câteva ori pentru că se acumulaseră niște lucruri între noi peste care nu reușisem să trecem. Dar am continuat relația, pentru că era familiară și eram atașați unul de celălalt. Pe lângă asta, am renunțat la relație și pentru că am cunoscut pe cineva și am fost prea atrasă sexual de persoana respectivă și am acționat impulsiv. Acum regret asta.

Cum s-a întâmplat despărțirea?
Am încheiat totul pe messenger, ceea ce mi se pare oribil. Mi-a fost rău zile în șir și am plâns mai multe săptămâni la rând pentru că simțeam că n-o să reușim să rămânem prieteni după asta.

El a reacționat destul de ok și a zis că nu știa ce să zică pentru că ne mai despărțiserăm de vreo 12 ori până atunci.

Eu mă simțeam foarte vinovată pentru că deja cunoscusem pe altcineva, un tip pe nume Jacob, și nu-i spusesem asta. Și cum eram atât de apropiați și ne știam atât de bine, îmi era rușine că îl mințisem. Era ca și cum mințisem un membru al familiei.

Dacă ai putea lua lucrurile de la capăt, ai face ceva diferit?
Da, l-aș ruga pe tipul acela, pe Jacob, să mă ia mai ușor și să nu mă grăbească să mă despart de prietenul meu. Pentru că așa aș fi apucat să realizez că doar sexul mă atrăgea la relația cu Jacob.

Acum cum vezi situația?
Mă simt ciudat. După ce m-am despărțit de Jacob, am încercat să repar lucrurile cu fostul, dar n-am mai reușit să trecem peste greșelile trecutului. Ne-am despărțit din nou.

Cel mai rău îmi pare că ne-am stricat prietenia și de atunci tot încercăm să o reparăm. Nu prea vorbește cu mine. E super nasol să îți pierzi cel mai bun prieten din cauza unor lucruri triviale precum sexul.

VICE: Descrie-mi, te rog, relația.
Nat: A fost cea mai lungă relație a mea. O chema Tara și am fost împreună trei ani. Ea era la facultate, iar eu aveam 27.

În al doilea an al relației, am locuit împreună în casa tatălui ei. Apoi, în al treilea an, am încercat să ne căutăm o casă a noastră și joburi. Dar nu ne-a mers bine. Am fost nevoiți să ne mutăm înapoi cu tatăl ei și, câteva săptămâni mai târziu, ne-am despărțit.

Cum s-a petrecut despărțirea?
E singura dată din viața mea când aș zice că decizia a fost reciprocă. Pur și simplu am simțit amândoi că ne fumasem filmul. 

După o perioadă dificilă de două luni în care încercasem să ne găsim joburi și să ne mutăm altundeva, sfârșiserăm tot în casa tatălui ei, într-o cămăruță roz. Cred că obosisem că eram nevoiți să trăim cu taică-său și că nu fuseserăm în stare să ne găsim ceva mișto de lucru. Aveam mari probleme cu banii.

Ne și înșelasem unul pe altul în trecut, dar asta n-a avut legătură cu despărțirea. Efectiv stăteam într-o seară în dormitorul ăla roz și ne-am uitat unul la altul și nu mai știu care dintre noi a zis: „S-a cam terminat între noi, nu?”

Chiar nu mai știu cine a zis-o, dar amândoi am fost de acord. Nimeni n-a urlat, nu ne-am certat deloc.

Cum v-ați simțit după despărțire?
Cred că amândoi am fost foarte ușurați, mai ales că amândoi ne înșelasem în trecut. Eu o înșelasem pentru că îmi plăceau fete cu alt tip de corp, iar ea pentru că, de fapt, îi plăceau foarte mult fetele.

De ce nu v-ați despărțit din cauza asta atunci?
Am avut niște discuții foarte mature pe subiect și am reușit să trecem peste situațiile respective cu brio. Cred că toată relația a fost foarte matură emoțional în general. În orice caz, episoadele astea ne-au dat mult de gândit și am luat în considerare și non-monogamia. Am realizat amândoi că, într-o relație, ambii parteneri au nevoi emoționale, fizice și mentale pe care nu le poate satisface orice relație.

Cred că motivul cel mai pregnant al despărțirii au fost problemele financiare.

Cum ați gestionat despărțirea?
Eu am simțit că închid un capitol. La o săptămână după, m-am mutat într-un loc nou, iar ea a început să iasă cu femei și să ducă un stil de viață queer.

N-a fost o despărțire traumatizantă pentru niciunul dintre noi. A fost doar încheierea unui capitol important din viața noastră, în care am învățat multe. Mă uit în urmă cu drag la relația noastră, și ea la fel. Suntem prieteni foarte apropiați în momentul de față.

Ai face ceva diferit dacă ai putea?
Mi-aș fi dorit să am maturitatea emoțională și vocabularul pe care îl am acum cu privire la non-monogamie. Aș fi vrut să am cunoștințele pe care le am acum, ca să ne permitem amândoi să ne explorăm nevoile în afara relației. Dar nu știu dacă asta ar fi făcut relația să dureze mai mult. Pur și simplu cred că nu ne-a fost scris să rămânem împreună toată viața. Și asta e ok.

VICE: Cum a început relația?
Olivia: Aveam 19 ani când a început. Eram prieteni din liceu. Nu eram foarte apropiați, dar el făcea parte din grupul meu de prieteni și petreceam cu toții timp împreună când veneam acasă de la facultate, în vacanțe.

La sfârșitul celui de-al doilea an de facultate, am ajuns acasă la el, ne-am îmbătat și am ajuns să facem sex. Eu nu voiam să avem o relație după asta, dar aveam 19 ani și eram depresivă și el m-a presat și am zis da, hai s-o facem.

Doar că a trebuit să mă întorc la facultate și am avut relație la distanță un an.

Aveai impresia că o să fiți împreună toată viața?
În primul rând, eu n-am fost niciodată genul de persoană care să fie pe viață cu un singur partener. Știu că totul se încheie până la urmă, fie ca e vorba de moarte sau de divorț. Sunt dedicată relației, dacă sunt într-o relație, dar nu trăiesc cu gândul că o să fie pe viață.

Ai fost fericită în relația asta?
La început da, clar. O vreme am fost chiar îndrăgostită. Dar cât am fost la facultate, în primul an, el avea tot felul de nesiguranțe și era gelos.

Se supăra de la lucruri mici, gen că umblam în haine prea sumare prin fața colegilor mei de apartament. Era să ne despărțim din cauza nesiguranțelor lui. Dar până la urmă am rămas împreună și, după ce am terminat facultatea, m-am mutat înapoi în orașul natal.

Cât a mai durat după asta?
Doi ani și jumătate.

A, uau. Și cum s-a încheiat până la urmă?
Am început să locuim împreună, după ce fuseserăm împreună la distanță doi ani, iar el era deprimat și foarte nemotivat. L-am susținut mult timp, dar după o vreme, s-a adunat o furie în mine. 

Era gelos când nu eram acasă cu el, dar nici nu voia să iasă nicăieri. Se supăra că eu preferam să ies în loc să stau acasă cu el. 

Aveam și valori politice diferite, iar asta e foarte important pentru mine. 

Dar apoi a început să aibă gânduri suicidare, așa că nu am putut să mă despart de el. Practic, aveam grijă de el, în timp ce el încerca să-și gestioneze problemele.

Am încercat să mă despart de el de trei ori pe parcursul unui an și jumătate. Mă tot implora și plângea, de fiecare dată. Încerca să mă convingă că face eforturi. După ce n-a vrut să meargă la terapie toată relația, deodată, după ce am vrut să mă despart, a început să mă bombardeze cu mesaje: Merg la terapie, citesc cărți politice etc.

Cum ai reușit să închei relația?
Mă săturasem, nu mai puteam. Vedeam că nu se urnește deloc și că nu face eforturi continue să progreseze. M-am simțit ușurată când am plecat.

Ai face ceva diferit dacă ai putea da timpul înapoi?
O, da! Aș fi ținut cu dinții de decizia să mă despart de el după un an și jumătate. Între timp, am ajuns la concluzia că nu poți sta lângă cineva doar pentru că l-ar durea dacă pleci. Trebuie să iei decizia potrivită pentru tine. O relație nu e fericită sau sănătoasă dacă unul dintre parteneri stă în ea doar pentru că își face griji pentru starea mentală și emoțională a celeilalte persoane. Nu e cazul să-ți dai foc doar ca să încălzești pe cineva căruia îi e frig.