Cum e să naști și ce se întâmplă, de fapt, după ce naști

Să devii mamă e dificil. Și nu din cauza procesului, ci pentru că toți cei din jur se cred, dintr-o dată, îndreptățiți să te asalteze cu sfaturi. Toate sfaturile nesolicitate când devii mamă, chiar dacă sunt date cu bune intenții, în capul meu, adică al unei mame obosite și stresate, sună cam așa: toată lumea crede că sunt o mamă nepricepută. Și-apoi stai și îți faci gânduri nasoale și ajungi să nu dormi nopțile, pentru că, ce să vezi, acum ai dubii că nici de propriul tău copil nu știi să ai grijă.

Ideea de bază, și asta e valabil pentru toți, nu doar pentru mame, e că atunci când ai un copil, mai ales dacă ești la primul, ai nevoie de multă susținere. Mai există, desigur, și oameni care, deși nu au copii, te pun puțin pe gânduri cu ce îți zic.

Dacă ajungi, ca mamă, să ignori toate sfaturile pe care le primești, e posibil să le scapi și pe cele care ți-ar fi într-adevăr de ajutor. Cum alegi însă? Nu prea ai cum. Te poți baza doar că, uneori, o părere din exterior, de la o persoană cu mintea poate mai odihnită decât a ta, este binevenită. 

Dincolo de sfaturile pe care o mamă le primește, există grupuri — mii și mii de grupuri despre creșterea copilului. Și să vezi acolo război, și certuri, și încrâncenare. Poți învăța însă multe lucruri despre mamele din România de pe grupurile lor de Facebook. Un astfel de quest are însă și nuanțele unui voyeurism nonsexual, dar al ororii. Evident că nu toate mamele din România se încadrează în genurile clasice, există și grupuri de parenting okay.

Mersul la terapie poate face toți banii. Te ajută să înțelegi ce e important pentru tine și copil și să înveți că nu există mame perfecte, ci mame suficient de bune și în armonie cu copilul lor și cu ele însele. Oricum, hai să vezi caricatura de acum. Și ea, ca sfaturile necerute, îți va rămâne în minte.