​Cum să citești știrile ca un expert militar

Înainte de alegerile din State din 2014, FBI-ul a publicat un raport care cita dovezi statistice că incidentele cu ucideri în masă sunt în creștere în Statele Unite. Impresia generală e că s-ar putea ca astfel de incidente să aibă loc și mai frecvent în următorii ani.

Mai multe surse mari de știri au publicat povestea și au scris fără prea mult scepticism despre descoperirile care, întâmplător, au făcut Casa Albă și democrații să introducă măsuri mai stricte de control al armelor. Îți dai seama ce s-a întâmplat după asta.

Așa cum au raportat recent Wall Street Journal și alte surse, autorii studiului – academicienii J. Pete Blair și M. Hunter Martaindale – au fost obligați să mărturisească faptul că informațiile lor sunt imperfecte și să confirme că „presa a înțeles greșit descoperirile lor".

Într-un articol replică din ACJS Today, o publicație a Academiei de Criminologie, Blair și Hunter și-au apărat lucrarea, dar tot sunt acuzați că s-au jucat cu cifrele în scopuri politice. După cum au arătat și alții din 1970 încoace – și nu doar pe perioada scurtă dintre 2000 și 2013 folosită în studiu – nu a existat o creștere semnificativă a numărului de ucideri în masă.

Cearta a accentuat mai multe probleme importante despre felul în care sunt produse și consumate știrile. Pentru început, nu te poți baza mereu pe rapoarte care doar imită cercetarea adevărată. Semnificația cifrelor depinde adesea de persoana care numără și de motivele pentru care face asta. Dacă vrei să înțelegi ceva adevărat despre lumea asta (fără să devii cercetător pe cont propriu), trebuie să citești știrile ca un analist informațional.

Deși analiștii se bazează pe o varietate de metode și strategii, principala misiune a unui analist e să filtreze căcaturile, informațiile irelevante sau neadevărate. Mizeria informațională nu e neapărat propagandă sau minciună, deși le poate include. Mizeria informațională înseamnă să operezi fără să te preocupe găsirea adevărului .

„Oamenilor le place aroma vrăjelii", a explicat scepticul de profesie James Randi într-un interviu din 2013. „Foarte rar vor oamenii să citească ceva complet lipsit de vrăjeală. Nimeni nu e total rezistent la tentația vrăjelii satisfăcătoare. Oricât mi-ar plăcea să fiu complet imun, sunt sigur că nu sunt. Și nici tu nu ești."

Există două feluri de a citi știrile și de a consuma orice fel de informație. Uneori oamenii citesc ca să-și confirme credințele. Un alt fel de a consuma știri e de a căuta în text informații. Oamenii le folosesc pe amândouă.

Așadar, cum îți poți da seama că ți se dă căcat cu lingurița? În primul rând, îndoiește-te de tine. Dacă accepți sau respingi informații, întreabă-te dacă o faci pentru că informațiile sunt corecte sau pentru că îți confirmă propriile credințe.

Oamenii tind să presupună automat că informațiile cantitative sunt corecte, dar trebuie să fii mereu conștient că cifrele alea la care te uiți ar putea fi doar niște opinii politice îmbrăcate în informații.

Există niște indicii care îți arată că cineva folosește date numerice ca să susțină un argument care nu stă în picioare. De exemplu, un articol poate anunța că ceva costă zece milioane de dolari. Dar dacă autorul alege să scrie asta în cifre (10 000 000 de dolari), probabil încearcă să-ți câștige atenția vociferând, în loc să lase numărul să vorbească singur. Încadrarea în timp pentru a crea o stare artificială de urgență e un alt semn. E mai alarmant să zici aproape zece milioane de dolari pe zi decât să zici trei sute de milioane de dolari pe lună. Și nu confunda precizia cu adevărul: dacă cineva spune „9 436 834 de milioane de dolari" în loc de „aproape zece milioane", sunt mari șanse să fie vorba de vrăjeală mascată.

Dar cel mai răspândit semn că un număr precum 10 milioane de dolari (sau 9 436 834 $) e folosit ca sistem de livrare de vrăjeală e lipsa contextului. E mult zece milioane? Pentru mine personal, e ca și cum ai câștiga la loterie. Dar nu e neapărat o sumă mare pentru guvernul american sau pentru niște cercetători care încearcă să dezvolte un nou tratament pentru cancer. Informațiile lipsite de context sunt la fel de inutile ca o piesă de puzzle singură.

Poate că cineva susține că Departamentul de Securitate American e atât de mare încât asta înseamnă că America e un stat polițienesc. Poate că așa e și că mâine elicopterele negre o să vină să impună legea. Dar trebuie să te întrebi cât de mare te așteptai să fie departamentul ăsta. Câți oameni găzduiește? A fost, totuși, creat prin combinarea de departamente, birouri și agenții guvernamentale. Poate că e normal să fie mare.

Dar dacă oamenii iubesc informațiile, pun botul imediat la povești. Pentru că vrăjeala e asociată atât de des cu confirmarea înclinațiilor și credințelor, satisfacția viscerală pe care o simți când auzi o anumită știre ar trebui să fie primul semn de avertisment că îți e atacat sistemul imunitar anti-vrăjeală. Nu înseamnă neapărat că ai înghițit o momeală, dar ar trebui să-ți declanșeze alarmele. Cu cât îți dorești mai mult ca știrea să fie adevărată, cu atât ești mai dispus să pui botul la vrăjeală.

Mai fii atent la felul în care autorii articolului descriu personajele negative. Dacă vezi că cineva caracterizează serviciile de catering din cadrul unei baze militare drept „o armată privată ", atunci probabil că autorul încearcă să demonizeze pe cineva.

Poveștile personale pot fi atât de convingătoare încât naratorii mincinoși nu ratează nicio ocazie să le exploateze. Un exemplu clasic e utilizarea de mâncare ca un exemplu arhetipal de fraudă și risipă în cadrul armatei. Moralul soldaților e afectat atunci când mănâncă niște uscături reci în loc de mâncare caldă. Dar e o cu totul altă problemă să iei faptul că soldaților li s-a servit crab (probabil pentru a le crește moralul) și să îl folosești drept probă incriminatoare. Cel mult, înseamnă că autorul fie nu are expertiza necesară pentru a investiga, fie curiozitatea de a investiga subiectul analizat.

La fel, fii atent la echivalențe false. De exemplu, unii au argumentat că prestatorii de servicii n-ar trebui să gestioneze informații secrete. Aparent, angajații guvernului sunt cumva mai de încredere, deși și ei trec prin aceleași proceduri de scanare și verificare. Evident, dezvăluirile lui Edward Snowden au oferit un argument puternic pe acest plan. Dar nu poți folosi argumentul și în cazul lui Chelsea Manning, pentru că Manning era soldat american, nu prestator de servicii.

Dacă un autor va trece peste acest argument fundamental, probabil va trece și peste faptul că unele dintre cele mai mari încălcări ale securității au fost comise de angajați guvernamentali, precum agentul FBI Robert Hansses și analistul CIA Aldrich Ames, care au fost amândoi spioni pentru Uniunea Sovietică. Aceste cazuri merită menționate când se discută despre încrederea pe care ar trebui s-o avem în angajații guvernului.

Pe lângă exemplele de mai sus, mai există alte o mie de semne care ar trebui să-ți declanșeze detectorul de vrăjeală. Asta a fost mică mostră care să te ajute să simți mai bine aroma vrăjelii. Și asta e mai mult decât suficient pentru început.

În majoritatea cazurilor, e mai ușor și mai util să urmărești ce indivizi scriu de obicei articole pline de mizerii, în loc să urmărești instituții. Dacă observi o greșeală, o exagerare sau o minciunică la cineva, nu e nevoie s-o iei razna, ci doar să fii precaut. Dar dacă vezi că sursa respectivă repetă de mai multe ori treaba asta, n-ai decât s-o crezi pe riscul tău.

Filtrarea mizeriilor te transformă dintr-un simplu membru al publicului într-un analist al informațiilor. Transformarea din consumator activ în analist activ al știrilor schimbă dinamica de putere inerentă presei tradiționale. Preluarea controlului asupra informațiilor înseamnă să ai control asupra lumii în care trăiești.

Urmărește-l pe Ryan pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre bullshit:
Reclamele la produse de slăbit, în România, funcționează pentru că te fac să vomiți
Companiile de PR manipulează Wikipedia?
E foarte uşor să scapi nepedepsit pentru că dezinformezi despre Coreea de Nord
Internetul e o mare fabrică de minciuni