Incendiile ar putea să facă Cernobîlul și mai radioactiv

În dimineața de 26 aprilie, 1986, o explozie de la uzina nucleară din Cernobîl, din Uniunea Sovietică, a distrus unul dintre reactoare, iar acoperișul a sărit în aer, încât gazul radioactiv a acoperit cerul ucrainean.

La aproape trei decenii distanță, zona e evitată de locuitori. Dar în jur de 9% din cesiul radioactiv lansat în aer după explozie a rămas în soluri și vegetația din jur. Astfel apar des incendii în păduri și schimbări climatice destul de intense.

Incendiile alea pot lansa material radioactiv în atmosferă, lucru care aduce riscuri imense pentru sănătatea oamenilor care locuiesc dincolo de zona contaminată, conform unui studiu publicat în publicația Ecological Monographs.

„În locuri ca Cernobîl și acum Fukushima, trebuie să ne pregătim pentru posibilele apariții ale unor incendii catastrofice", a declarat pentru VICE News Tim Mousseau, un biolog la Universitatea din Carolina de Sud, Columbia și co-autorul studiului. „Și trebuie să investim într-o mai bună administrare a acestor zone ca să nu ajungă fum."

Aproape o mie de incendii au avut loc în zona evacuată din jurul Cernobîlului între 1993 și 2010, iar o mare parte din vină o au și secetele și defrișările din cauza pestelor și bolilor. Mousseau și echipa lui de cercetători s-au folosit de informațiile de la trei incendii din 2002, 2008 și 2010, alături de informații despre cum s-a împrăștiat materialul radioactiv în timpul dezastrului inițial, ca să dezvolte un model pe computer, care ar putea prezice impactul unui incendiu viitor și distribuția radiației.

Dezastrul original a împrăștiat cesiu radioactiv pe care cercetătorii l-au folosit pentru că e ușor de măsurat, alături de alte elemente radioactive printre care se numără stronțiu și plutoniu. Deși majoritatea materialului a dispărut din cauza scăderii radioactivității, ce rămâne e dispersat în soluri și apă, care e absorbit apoi de copaci și e dat mai departe prin frunze.

Frunzele moarte de pe pământ sunt principalul combustibil al incendiilor din păduri. În lucrările anterioare, cercetătorii au descoperit că frunzele contaminate cu radiație nu s-au descompus la fel de repede ca cele normale, lucru care a dus la o pătură groasă de frunze pe jos.

„Cesiul ajunge în apă, în timp ce copacii cresc, și devine concentrată", a spus Mousseau pentru VICE News. „Așa că nu dispare la fel de repede ca una normală."

Un incendiu vaporizează materialul radioactiv, iar căldura face ca vaporii să se ridice în atmosferă. Acolo, vaporii se ciocnesc de aer până cad sau se transformă în ploaie.

Studiul estimează că acel cesiu redistribuit de incendii e în jur de 8% din cesiul original lansat de dezastru.

Și, din cauza schimbărilor climatice, riscul ar putea să crească. Conform unor modele climatice, temperaturile anuale ale Cernobîlului și din zona apropiată vor atinge în jur de 14 grade Celsius la sfârșitul secolului – cu - 12 grade mai mult decât erau în 2000. Schimbarea climatului ar putea duce la ploi dese în zonă, care ar putea să ajute la controlarea incendiilor, dar să și crească vegetația care le folosește drept combustibil.

Cercetătorii spun că descompunerea frunzelor nu va scădea decât după 2070, când mare parte din ele vor fi distruse de incendii. Cantitatea de radiație de care s-ar lovi orice persoană de la incendii ar fi sub nivelul periculos, dar, a zis Mousseau, orice radiație are un risc.

„Poate să fie doar o cantitate mică, așa că posibilitatea ca cineva să sufere de la ea e foarte redusă", a declarat pentru VICE News, „dar când împrăștii asta peste tot și expui mai mulți oameni, unii vor fi afectați."

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre Cernobîl:
Fii martor prin ochiul unei drone la degradarea Cernobîlului Fiarele radioactive de la Cernobîl Singurii locuitori din zona interzisă din jurul Cernobîlului