Iohannis vrea bac internațional, dar experții spun că în România nu se poate

Pentru că președintele României a fost și profesor, unul chiar apreciat de elevi din câte am citit, am așteptat cu nerăbdare programul său pe educație, numit „România Educată”. Și pentru că atunci când l-a prezentat public, în urmă cu două săptămâni, Iohannis a avut parte de multe critici, unele probabil întemeiate, altele doar răutăcioase, am fost curios să văd ce spun și alți experți (sau persoane implicate în educație) despre această inițiativă. Oamenii cu care am stat de vorbă mi-au spus și care sunt sunt părțile bune și cele slabe, așa că am să fac mai jos o sinteză din care să tragi singur o concluzie.

Înainte de toate trebuie să-ți spun că „România Educată” a luat naștere în urma unei consultări publice fără precedent. Dacă până acum am fost obișnuiți ca politicienii să nu întrebe aproape pe nimeni atunci când iau decizii importante, de data asta a fost cu totul altceva. Pe lângă o consultare online, s-au desfășurat opt dezbateri regionale și o mulțime de ateliere și întâlniri cu actorii implicați în educație. De la elevi, la părinți și până la experți.

„Orice parte interesată, de la părinți la ONG-uri, a fost ascultată și i s-a respectat punctul de vedere. Noi nu avem în România un istoric de consultare și riscăm să dăm acum un semnal, că e mult mai important uneori procesul, decât rezultatele”, mi-a explicat Daniela Vișoianu, președinte al Coaliției pentru educație.

Daniela Vișoianu mi-a zis că situația este diametral opusă când vine vorba de actualii lideri din Guvern: „ca reprezentant al mediului asociativ, eu pot să certific că ușile de consultare a actului guvernamental s-au închis foarte mult, mai ales în ultimul an. Există acea impresie din partea guvernanților, de genul „noi suntem suficient de pregătiți, noi știm cel mai bine ce-i de făcut, avem singuri rețete, nu-i nevoie să ne consultăm”.

Faptul că președintele a încercat să implice cât mai mulți factori importanți a fost remarcat și de Cristian Ghingheș, coordonator al proiectului „Școli Curate”, derulat de Societatea Academică din România:

Și acum să vorbim despre lucrurile concrete propuse de „România Educată”.

În ceea ce privește bacalaureatul, programul lui Iohannis vine cu două viziuni diferite. În ambele scenarii, elevii care finalizează studiile liceale urmează să susțină examenul de bacalaureat. În cel de al doilea scenariu se vorbește inclusiv despre varianta elevului de a susține Bacalaureatul Internațional, adică diploma să fie recunoscută de universitățile din vestul Europei.

Însă, acest scenariu este imposibil în acest moment, îmi explică Marian Staș, expert în educație și profesor de matematici aplicate în politici publice în programul de vară de la „Harvard Kennedy School”:

„Diagrama cu pricina este greșită, pur și simplu, pe componența denumită Bacalaureat Internațional, deoarece pot susține examenele de acest tip exclusiv absolvenți ai Programului de Diplomă (Diploma Programme). Or, în condițiile în care, în acest moment, nicio școală publică din România nu oferă un program de Bacalaureat Internațional, scenariul ce include acest tip de testare induce în eroare, în cel mai bun caz.”

Marian Staș mi-a mai explicat și de ce crede că nici varianta unui bacalaureat clasic nu ar trebui luată în considerare în România mileniului trei:

„Măcar 10-20 de ani de-acum înainte, până când, ca societate, ne lecuim definitiv de școala comunistă, este critic necesară trimiterea imediată a acestui bac în lada istoriei, adică la muzeu, cu toți cei care l-au susținut până acum, și construcția arhitecturii de sistem adecvate secolului XXI. Când spun bac-ul la muzeu, am în vedere extirparea din proces a acestui examen, nul ca relevanță reală și înlocuirea sa cu doi pași simpli, care discern între a urma sau nu studii universitare de licență.

La finele clasei a XII-a, elevii și-au încheiat cu succes toate obligațiile de liceeni? Da. Au rămas corigenți / repetenți? Nu. Au toate mediile anuale peste 5? Da. Au media anuală la purtare peste 6? Da. Perfect: drum bun în viață – angajați-vă unde vreți voi, la orice angajator care vă dorește!

Absolvenții de liceu, în condițiile menționate anterior, vor să continue studii de licență? Da. Perfect! Atunci aceștia vor susține o examinare la standarde internaționale, de pildă de tip SAT, care să asigure admiterea în învățământul superior a celor mai buni dintre cei care decid să susțină această examinare”, mi-a zis Marian Staș.

Expertul mi-a explicat și de ce bac-ul nu mai trebuie luat în discuție:

„Fie că ne place, fie că nu, trebuie să acceptăm adevărul că în condițiile în care cel puțin 30% din absolvenții de liceu decid să nu se înscrie la examenul de bacalaureat, și în condițiile în care 60-70% din cei care dau bac-ul îl promovează, în mod real rezultă 30-40% de absolvenți de liceu, finanțați din bani publici, care și promovează examenul de bacalaureat – adică, un randament de sistem foarte scăzut. În condiții normale de pregătire atât individual, cât și la școală, fără meditații pompate artificial, un copil normal ar trebui să poată obține fără probleme media 6”.

În traducere liberă, sistemul nostru este extrem de greșit gândit în acest moment, iar în cultul nostru s-a întipărit o practică foarte ciudată: să luam meditații contra cost la tot felul de materii pentru a ține pasul cu școala, fiind presați de media pe care trebuie s-o obținem la un examen al maturității, așa cum se numea bac-ul pe vremuri.

O soluție pentru această problemă se regăsește însă în „România Educată”, e de părere Ghingheș, când se raportează la educația timpurie accesibilă: „educația ante-preșcolară trebuie să fie finanțată din bugetul național, e nevoie de un program de construcție, reabilitare și dotare a creșelor și grădinițelor, dezvoltarea unui curriculum dedicat pentru cadrele didactice din educația timpurie, formarea de personal dedicat pentru lucrul cu copiii cu nevoi speciale”, aceste probleme ridicate în timpul consultărilor ar putea duce la îmbunătățirea sistemului de învățământ pe parcurs.

Totodată, acesta susține un nou sistem de evaluare a elevilor și studenților: catalog electronic pentru urmărirea parcursului educațional al elevului, echiparea tuturor școlilor și universităților cu echipamentele necesare pentru digitalizarea evaluărilor, crearea unui portofoliu educațional integrat digital (cu evaluări, rapoarte de consiliere, anchete sociale și alte date relevante), despre care s-a discutat în cadrul dezbaterilor.

În cel de al doilea scenariu propus de președinte în programul România Educată se vorbește de un ciclu liceal de doar trei ani. Nu este prima data când se vine cu o astfel de propunere. Pe vremea în care ministru al Educației era Daniel Funeriu au fost discuții aprinse pe această temă. Practic, clasa a noua ar trece la gimnaziu. Motivul ar fi pragul de vârstă de 15 ani.

Pentru a putea fi pusă în practică această propunere ar fi nevoie musai de decizia majorității parlamentare (adică a PSD).

Documentul prezentat de președintele Iohannis se axează mult pe obiective, pe structura anilor de studiu, pe problemele foarte vizibile ale sistemului de învățământ, însă nu propune deloc o reformă curriculară.

„Ieșirea școlii din comunism înseamnă ieșirea arhitecturii sale curriculare din comunism. Este trecerea din întuneric spre lumină. Este, asumat de noi toți, curajul de a da copiilor noștri o școală pentru secolul XXI, clădită pe valorile veacului pe care îl trăim acum. Iată atât cadrul strategic al schimbării paradigmei educației în România, cât și un model de arhitectură curriculară de secol XXI (inspirat de modelul neo-zeelenadez). În opinia mea, acesta este de departe subiectul de grad zero, „cartoful cel mai fierbinte”, ratat copios, până acum.

Una e să studiezi 17, 18, 19 discipline obligatorii în fiecare semestru, cu câte una, două, trei ore pe săptămână, și cu totul altceva să studiezi opt discipline pe semestru, cu câte trei-patru ore pe săptămână, din care în fiecare semestru tu, elev, să poți alege trei, patru, cinci discipline, în funcție de preferințe și aspirații. Una e ca mii de școli și sute de mii de elevi și profesori să execute un tabel unic-cămașă de forță-pat al lui Procust, și cu totul altceva ca școlile să învețe curajul de a-și deschide oferta curriculară în funcție de nevoile specifice ale comunităților cărora aparțin”, îmi explică Marian Staș.

Când vine vorba despre sistemul de învățământ, mereu se aduce în discuție problema reorganizării structurii școlare: mai precis, tema descentralizării, una destul de sensibilă, dar necesară. Aici părerile experților sunt împărțite.

„Din păcate, ce nu spune cu subiect și predicat acest raport este că avem deja multe prevederi legale pozitive care în continuare nu sunt aplicate nici la nivel național, nici la nivel local. Totodată, mi-ar fi plăcut ca declarația uimitor de plăcută a președintelui referitoare la desființarea inspectoratelor școlare în forma lor actuală să o văd în documentul propus cu o serie de comentarii și măsuri alternative vizând reala descentralizare a învățământului. Ar trebui să dăm mai multă putere de decizie comunităților locale în realizarea și implementarea de politici publice educaționale”, zice Ghingheș.

Cu toate acestea, Daniela Vișoianu mi-a explicat că, în viziunea ei, nu președintele ar trebui să se ocupe de așa ceva:

„Mai e problema faptului că școlile au fost transferate la autoritățile publice locale: deci problema descentralizării. Noi, avem o propunere la Coaliție, să se înființeze grupuri de acțiune locală. Astfel, s-ar putea lua decizia ca, pe plan local, să se înființeze o școală mai mare, mai bună, decât mai multe școli mici și proaste. Dar aceste soluții nu pot fi propuse decât în urma unui document de politică publică, în urma unui proiect de lege, unde se ridică întrebarea: ce se întâmplă cu (re)organizarea structurii școlare? Nu cred că e treaba președintelui cu privire la răspunsurile respective.”

Avem un raport realizat în urma unor consultări și acum avem întrebarea supremă: cum și când se va implementa programul ăsta? Tot Daniela Vișoianu mi-a răspuns la această întrebare:

„Acum, mișcarea fundamentală de consultare se duce în zona politică. Astea sunt semnalele pe care le-am primit din partea Administrației Prezidențiale. Cred că, în momentul în care se va vorbi de o nouă lege a educației, președintele se va întâlni la consultări cu partidele politice pentru a propune soluții, pe baza documentului România Educată. Soluțiile pot apărea doar în urma unei noi legi ale educației. Atâta vreme cât nu se răspunde la marile întrebări (finanțarea de bază rămâne la fel? am sau n-am capacitatea, ca și stat, să duc complementar bani acolo unde este cea mai mare nevoie de ei? de câți ani e liceul? ne uităm la pragul de vârstă de 15 ani?), cum să se scrie o lege când nu există o decizie a majorității politice?”

Există așadar o parte pozitivă a programului și anume că nu este doar o adunătură de slide-uri la care au lucrat câțiva experți din jurul președintelui, ci o sumă de idei și propuneri dezbătute de mii de persoane pe parcursul a peste trei ani de zile. Mai mult, la procesul ăsta au luat parte atât experți, ONG-iști, elevi, cât și părinți sau simpli contribuabili la bugetul de stat. Iar ultima categorie cred că-i destul de interesantă, pentru că pe banii contribuabililor sunt pregătite următoarele generații care vor intra pe piața muncii. Și mi se pare destul de important să ai ocazia să participi activ la formarea tinerilor care-ți vor plăti mâine pensia.

În plus, e de reținut că pe baza documentului ăsta se va schița noua lege a educației. Adică, guvernanții nu vor mai avea contextul s-o lungească cu dezbateri fictive cu societatea civilă și experți. Pasul ăsta deja a fost făcut.

În același timp, documentul nu vorbește concret despre o restructurare din temelii a curriculei școlare, adaptată la nevoile secolului XXI. Degeaba ne concentrăm pe infrastructură, să scăpăm de școlile cu toaletă în fundul curții, dacă nu venim cu o schimbare reală și în curricula școlară. Pentru că-i important ca rolul școlii să creeze, totuși, oameni care să învețe să gândească, nu doar niște tineri cu diplomă.

Vom vedea dacă se va creiona vreodată un proiect de lege a educației pe baza programului lui Iohannis. Deocamdată avem anunțul ministrului Educației, Ecaterina Andronescu, cum că anul viitor va veni ea cu o nouă lege în domeniu. Doamne ajută!