FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Am cerut mici la Odorheiu Secuiesc și am filmat cu camera ascunsă

După ce un vlogger a pretins că nu a putut cumpăra mici la Odorheiu Secuiesc fiindcă e român, videoul s-a viralizat cu tot scandalul și tonele de comentarii agramate în apărarea limbii române.
Fotografie de lraul06 via Flickr

Ancheta lui Lucian Mîndruță, în care șeful de magazin povestește că vloggerul a vorbit cu vânzătoarea în maghiară, plus filmarea Kaufland cu Milițianul care vizitează de mai multe ori standul cu mici, au venit prea târziu. La isterizare au contribuit nu doar montajul și muzica la sentiment, ci și moșul care îi zice omului să învețe ungurește.

ANPC a dat o amendă bazată pe înregistrarea editată și pe faptul că altă vânzătoare s-a exprimat cu greu în română la controlul inspectorilor, cum rezultă din procesul verbal. Nu că un client român nu s-ar fi putut înțelege cu angajata, cum a pretins ulterior șeful regional al Autorității. Încă un motiv pentru care lumea s-a împărțit în mai multe tabere pe sfântul Internet, dintre care niciuna împotriva consumului excesiv de mici.

Publicitate

Fragment din hotărârea CNCD care citează procesul verbal și demersul ANPC

Eu mai fusesem la Odorheiu Secuiesc, în 2011. Pe atunci eram destul de temător vizavi de maghiari și, cum învățasem ungurește la nivel începător, am încercat să folosesc maghiara de câte ori intram în vorbă cu cineva, după care schimbam pe română. Bruma de maghiară nu mi-a fost suficientă să aflu de la un adolescent cum ajung într-un loc, în schimb cu alți odorheieni m-am înțeles. În română.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre omul care s-a dus să troleze unguri la Kaufland

Cea mai tare fază de la vizita din 2011 a fost la Kaufland. Ajung la casă, salut pe ungurește. Casiera îmi răspunde și îmi turuie ceva pe limba lui Emeric Jenei. I-am răspuns că nu știu maghiara, moment în care s-a făcut roșie ca o treime din steagul României. Sau al Ungariei. Și s-a grăbit să-și ceară scuze. Îmi mai amintesc că numele raioanelor erau în ambele limbi, un mesaj pentru clienți, în parcare, era doar în maghiară, iar instrucțiunile pentru folosirea extinctorului, doar în română.

Am mai avut o scurtă vizită în toamna lui 2015, dar atunci nu am mers la niciun magazin. În aceeași toamnă m-am angajat ca jurnalist la un ziar românesc din județul vecin, Covasna, și timp de un an mi-am făcut cumpărăturile folosind, de cele mai multe ori, cel mult un „bună ziua" și „mulțumesc" pe ungurește.

Din comoditate, din vreun complex de naționalist, sau din ambele motivele, nu am învățat mai multă maghiară cât am stat printre unguri, ceea ce face ca nivelul meu să nu fie foarte avansat față de ungureasca agramată pe care o folosește Milițianul în filmare.

Publicitate

Citește și: Tot ce am învățat, într-un an, cât am stat ca român printre unguri

Cu toate astea, cei mai mulți români nu știu nici atâta maghiară. Cel mai probabil, nici tu nu știi. Ce s-ar întâmpla dacă te-ai duce la Odorheiu și ai cere mici? Te-ai trezi că vânzătoarea nu vrea să te servească, iar tatăl ei îți zice să înveți ungurește? Sau ai pleca cu burta plină și un zâmbet mare și unsuros? Asta m-am întrebat și eu. M-am înarmat cu o cameră ascunsă, mi-am luat bilet de tren București-Sighișoara-Odorheiu și am plecat după mici în orașul în care nici 3% nu sunt români.

Un pic, un pic, m-am simțit și eu străin la mine-n țară

Trebuie să recunosc că prima impresie după ce am ieșit din gară a fost de șoc. Pe trotuarul de vizavi, două magazine din trei mi-au părut că au firmele doar în maghiară. Aveam să revin și să văd că pe una scria, mai mic, în românește, dar primul impact a fost cel amintit. În stânga, o reclamă mare în maghiară. Obișnuit cu bilingvismul majoritar de la Sfântu Gheorghe, mă așteptam ca, pe verso, bannerul să aibă același mesaj, dar în română. Ți-ai găsit? Experiența asta m-a făcut să-i înțeleg pe cei care zic că se simt străini în țara lor.

Am depășit momentul, am căutat pe telefon un număr de taxi. Mi-a fost clar că dispecera nu vorbește româna zilnic și că reperul pe care-l dădeam, un magazin, nu îi este cunoscut. După vreo 15 minute de așteptare, timp în care am mai sunat o dată, a venit taxiul, condus de un șofer amabil și bun vorbitor de română. După o experiență foarte OK la recepția hostelului, m-am dus în cameră și-am încercat, zadarnic, să setez ora corectă la camera ascunsă. Apoi, pe la un 19.30, am luat-o la picior spre Kaufland. Am trecut de magazin, am căutat un loc fără privitori și mi-am montat camera ascunsă.

Publicitate

Citește și: Am crescut cu maghiari din România și știu care sunt motivele pentru care nu învață română

Am ajuns la Imbiss Grill Kaufland la 8 fără câteva minute (cum ziceam, ora de pe camera ascunsă e prost setată). Și, în țara mea, nu am putut cumpăra mici! Ci un cârnat Csabai, că atât rămăsese pe grătar.

După niște cumpărături din hipermarketul amintit - nimic de semnalat - am mers la un Szuper Market, un magazin cu multe produse secuiești și din Ungaria. M-a surprins neplăcut că, la intrare, o ofertă era anunțată doar în maghiară. A doua zi, pe lumină, aveam să văd, în același loc, mai multe oferte, anunțate bilingv.

Am cumpărat juma' de cârnat, niște pufuleți cu gust horror și niște roșii, iar la cântărire m-a ajutat un client secui. La ieșire, am abordat o tânără, am întrebat-o unde găsesc un bar deschis. Mă așteptam să nu știe românește deloc, dar s-a chinuit să-mi explice în română. După o bere Harghita, am crezut că am încheiat filmările în noaptea aia. Totuși, mi-am pus iar camera și am întrebat niște adolescente, care vorbeau în ungurește în apropierea Primăriei, de unde iau un taxi. Mi-au răspuns într-o română OK, după care am mers să iau o mașină.

Citește și: Lucrurile pe care chiar le vor maghiarii din România (nu, Ardealul nu e între ele)

Când să abordez taximetristul, stupoare. Nu mai găseam banii. Mă hotărâsem să o iau pe jos, când le-am revăzut pe puștoaice, turuiau de mama focului în maghiară, până au ajuns în fața mea: nu vă supărați, ați pierdut 10 lei? La pensiune m-am trezit că tocmai fazele astea nu am reușit să le înregistrez cu camera. The best stories are left untold.

Publicitate

Un ungur de la masa mea mi-a urat „Poftă bună" pe românește

A doua zi, cu foamea în gât, am mers iar la Kaufland. Am comandat și plătit o porție de mici de la o altă vânzătoare decât cea din seara precedentă și diferită de femeia din filmul care a isterizat o țară întreagă. Mi s-a părut un pic rece sau stresată și am pus pe seama faptului că eram primul client de limbă română și ceream mici, însă am primit tot ce am cerut.

Cum se vede și în filmare, am mâncat la masă cu doi secui, dintre care cel mai mustăcios i-a urat celuilalt „poftă bună" pe ungurește, după care mi-a repetat urarea, în română.

În parcarea Kaufland am mai filmat niște inscripții în maghiară, care aveau afișate, nu departe, echivalentul lor în română, apoi am oprit camera la ceva depărtare de hypermarket și m-am dus să mănânc ceva mai consistent.

Am trecut și pe la Primărie să-i întreb unde e limba română

O discuție online cu colegii de la MaghiaRomânia m-a provocat să merg la primărie, fără camera ascunsă, și să întreb de ce orarul microbuzelor care transportă oamenii în oraș nu e și în românește. Pe drum, din trei persoane, doar una a știut să-mi zică, în românește, cum dau de primărie. Acolo, m-am prins într-o plimbare de la un birou (e în vacanță) la altul (nu era de competența lui). M-a ghidat un funcționar iritat că mă ocup de absența limbii române, când sunt altele mai grave în România. Pe undeva avea dreptate, dar sunt mereu treburi mai grave la noi, oricum.

Inscripții puse de edilii locali la Odorheiu. La stânga și mijloc, pe sediul Poliției Locale.

Publicitate

Doar că un astfel de subiect poate învrăjbi oamenii mai ceva ca prostiile Guvernului, motiv pentru care am vrut un punct de vedere al edililor din Odorheiu. Nu am reușit să-l îmbunez pe funcționarul-ghid, iar la final mi-a arătat că la biroul unde, în sfârșit, puteam vorbi cu cineva, orarul era trecut în ambele limbi. La care eu, cu poza de pe telefon: „OK, dar aveți și un birou unde afișul e doar în maghiară!"

Inscripții pe două uși din Primăria Odorheiu Secuiesc.

După ce tipul a plecat, bombănind, am dat de angajați mult mai calmi. Unul dintre ei, Ülkei Zoltán, șef serviciu la Administrația Domeniului Public și Privat, mi-a spus că orarul a fost pus de către o firmă a Primăriei, acum câțiva ani. A adăugat că lipsa limbii române e o scăpare neintenționată și că, la următoarea venire la Odorheiu, nu voi mai găsi această problemă. Sper!

Orarul curselor locale de maxi-taxi. În stânga, sus, stema primăriei Odorheiu Secuiesc.

În patru zile cât am stat la Odorheiu am reușit să cumpăr mâncare și haine, să iau flori, să merg cu taxiul și să mă cazez, folosind doar limba română. Unele interacțiuni - la Kaufland, la Szuper Market, la barul de lângă Spital - le-am și filmat.

Am întâlnit etichete doar în maghiară și angajați care știau insuficient românește, dar când am întrebat, mi s-au dat lămuriri. Când o chelneriță nu a știut să-mi dea niște direcții, a chemat un coleg, mai fluent. Când o casieriță de la Penny, altfel vorbitoare de română, mi-a spus prețul în maghiară, s-a găsit un client să-mi traducă chiar mai repede ca ea.

Nu neg că pot exista și vânzători care nu știu românește - sau, care, cum mi-au zis niște localnici, ar înțelege, dar se blochează - și recunosc că am avut noroc să dau de unii mai răsăriți. Cred însă că, folosind vorba bună, eventual gesticulația și răbdarea, poți, în majoritatea cazurilor, să cumperi tot ce vrei din Secuime. Inclusiv să iei mici „de Odorheiu", fără să îți sară muștarul și fără să îți verși fierea pe tot internetul.

Citește mai multe despre români și unguri:
[Clipul cu vânzătoarea maghiară de la Kaufland îți arată cât de ușor poți prosti românii

](https://www.vice.com/ro/article/3kke35/clipul-cu-vanzatoarea-maghiara-de-la-kaufland)[Ce am aflat despre români și unguri din conflictul lor etnic de pe Urban Dictionary

](https://www.vice.com/ro/article/z4xnk5/ce-am-aflat-despre-romani-si-unguri-din-conflictul-lor-etnic-de-pe-urban-dictionary-864)Cinci lucruri faine pe care le-au făcut românii pentru maghiari, despre care nu te învață la școală