Punkiștii din Cuba care s-au infectat cu HIV ca să trăiască liberi

În general, punk rock-ul este unealta celor din pătura de jos a societății, folosită pentru a exprima disidență, iar nicăieri nu a fost mai reacționară această opoziție decât în Cuba lui Fidel Castro.

Socialismul impune omogenitate și o națiune socialistă, iar punkiștii nu se pot abține să nu sară în ochi. Dar, mai mult decât atât, Los Frikis - o comunitate de punkiști cubanezi formată la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90 - care semănau în stil și gusturi cu punkiștii națiunilor mai libere, au ajuns să fie considerați niște proscriși de către toată lumea, mai puțin în comunitatea lor.

Documentarul ăsta VICE despre Los Frikis, ți-i prezintă pe punkiștii care s-au infectat singuri cu virusul HIV în semn de protest:

La momentul respectiv, guvernul lui Castro încerca să mențină ordinea cu forța, iar poliția se descărca pe oamenii străzii și pe cei din afara societății. Los Frikis erau o astfel de țintă, deoarece arătau diferit, neglijau normele vieții socialiste sub regimul lui Castro și petreceau cea mai mare parte a timpului pe străzile zonelor abandonate. Deseori, ei erau hărțuiți, arestați, închiși sau obligați să facă muncă silnică. Iar ca rezultat, frikis au adoptat o formă de protest care încă mai șochează lumea: s-au infectat cu HIV, prin injectarea în propriile vene al sângelui purtător de virus.

Un astfel de act te-ar lăsa perplex astăzi, dar pe-atunci, un număr mare de factori externi s-au aliniat pentru a crea condițiile sociale care i-au determinat pe Frikis să se auto-infecteze. Uniunea Sovietică a sprijinit mult timp economia din Cuba, dar pe când puterea mondială se apropria de disoluție la sfârșitul anilor '80, acest sprijin a secat, iar Cuba a fost lăsată de izbeliște, să se descurce singură. Castro a numit ce a urmat „Perioada Specială", un eufemism ironic pentru o criză masivă de mâncare și resurse și o raționalizare atât de drastică, încât a alterat fizic poporul cubanez.

Cam în aceeași perioadă, criza SIDA a început să se agraveze, iar națiunile lumii se chinuiau să controleze epidemia virusului. Abordarea controversată a Cubei a implicat testarea agresivă a populației adulte și active sexual, iar cei infectați cu HIV erau trimiși să trăiască în sanatorii de carantină. Această politică a fost percepută de Frikis ca o evadare dintr-o societate care-i hărțuia.

„El știa că dacă se va infecta, o să ajungă la sanatoriu", mi-a spus Niurka Fuentes despre soțul ei decedat, un friki pe nume Papo La Bala (sau Papo „Glontele"). „El știa că o să întâlnească și alți oameni ca el acolo, poliția l-ar fi lăsat în pace și ar fi putut să trăiască liniștit."

Decât să continue un trai pe străzi, unde erau hărțuiți și persecutați, acești frikis au găsit un loc unde li se oferea mâncare, adăpost și medicamente. Iar dacă suficienți dintre ei ar fi ajuns la sanatoriu, știau că instituțiile ar fi devenit un rai punk.

„Auzeai rock'n'roll și metale din orice casă", spunea Yoandra Cardoso, un friki care continuă să locuiască într-un fost sanatoriu. „Când sanatoriul ăsta s-a deschis, eram doar frikis, toți laolaltă."

În 1989, armata a cedat controlul sanatoriilor ministerului sănătății publice, iar sub metodologia progresivă, pacienții aveau voie să asculte muzică, să cânte, să se îmbrace cum vor și să socializeze cu ceilalți din sanatoriu și din exterior. Aveau condiții mult mai bune decât și-ar fi permis orice cubanez la momentul respectiv, cu atât mai puțin un friki. „Noi ne-am creat acolo propriul univers", mi-a spus Fuentes.

În 2006 s-a închis sanatoriul din Pinar del Rio, unde atât Fuentes, cât și Cardoso au locuit ca pacienți la începutul anilor '90. Astăzi, toate s-au închis, cu excepția unui singur sanatoriu din Santiago de Las Vegas, care acum operează ca o instituție de ambulatoriu. Mulți dintre pacienții originali au pierdut lupta cu virusul, iar Cardoso mi-a spus că doar trei din sanatoriul ei mai sunt în viață. Supraviețuitorii primesc medicamente antiretrovirale, care sunt distribuite prin intermediul programului social de sănătate. Cuba încă se laudă cu una dintre cele mai mici rate din lume de prevalență HIV și a fost chiar sărbătorită anul trecut pentru eliminarea transmiterii virusului de la mamă la copil (deși în ultimul deceniu, ratele de infectare HIV au fost în creștere).

E suficient să spun că cei din gruparea Frikis s-au trezit într-o postură compromițătoare pentru o comunitate punk. Deși nici cele mai grave condiții de trai nu ar justifica actul de auto-infectare, în acel moment din istorie, într-un loc în care ideologia punk era persecutată, Frikis au ales această scăpare cumplită.

Urmărește-l pe Abdullah Saeed pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre virusul HIV: