Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
High hui

Pe elita de bogătani a Chinei o doare la bască

Viaţa pentru tinerii urbani din China funcţionează un pic altfel faţă de cea a tinerilor români sau din alte părţi ale Globului.

de Jamie Fullerton; Foto: Marc Ressang
08 Iulie 2014, 12:23pm

Dacă-i spui unui tânăr din Shanghai că ieşi în club, sunt slabe şanse să se gândească la o noapte cu băuturi la ofertă, crâşme care duhnesc a vomă şi contuzii craniene. Şi asta pentru că viaţa pentru tinerii urbani din China funcţionează un pic altfel faţă de cea a tinerilor români sau din alte părţi ale Globului.

În timp ce noi ne cheltuim ultimii bani pe shoturi ieftine, ne luăm la bătaie şi încercăm să agăţăm, noua generaţie de chinezi îşi goleşte sticle de şampanie în cap în maşini de lux.

China s-a recuperat bine după criza financiară globală din 2007, are economia cu cea mai rapidă dezvoltare din lume şi mai mulţi milionari decât orice altă ţară în afară de Statele Unite. În Occident, cu genul ăsta de avere îţi cumperi dreptul să petreci cu toţi prietenii tăi bogaţi departe de ochii publicului, dar în Shangai, cel mai bogat oraş din China, banii înseamnă un alt gen de noapte.

De curând, mi-am petrecut un weekend prin cluburile oraşului ca să văd cum petrec adolescenţii din China.

Prima oprire a fost la Linx, un club deschis recent care are legături cu Clubul de Iahting Monaco. Personalul de aici filtrează foarte bine invitaţii – 90 de procente dintre petrecăreţi rezervă mesele în avans. De banii ăştia au la dispoziţie o sclavă de băuturi îmbrăcată ca o dansatoare de go-go, cu sfârcurile la vedere printr-o bluziţă de plasă, care se repede mereu să le umple din nou paharele – lucru foarte util când eşti beat şi obosit de la prea multe fiţe.

Unul dintre primele lucruri care te izbeşte la acest loc e faptul că designerul pare să fi uitat să includă şi un ring de dans, un element crucial în majoritatea cluburilor. Acolo unde ar trebui să fie ringul e ceva care lor li se pare mult mai distractiv: o zonă VIP construită pe pompe hidraulicecare îi ridică la propriu pe cei aleşi deasupra clubberilor obişnuiţi, unde să poată da pe gât şampanie scumpă în văzul tuturor.

Nu doar în China se obişnuieşte să deschizi sticle de şampanie în cluburi, dar pantomima orchestrată a averii din barurile occidentale din ultimii treizeci de ani e aici relativ nouă. La scurt timp după ce am ajuns în club, o procesiune de chelneri cu mănuşi cu leduri, fiecare cu câte o sticlă de şampanie în mână, a format un trenuleţ şi s-a îndreptat spre zona VIP.

Iată-i pe dansatorii angajaţi să distreze lumea. Clienţii clubului Linx preferă să plătească tone de bani ca să-i vadă pe alţii dansând decât să danseze ei.

„Dacă un client comandă peste o anumită sumă, facem un show", mi-a explicat managerul Linx, Kyle Sun, tipul în jachetă neagră din fotografia de mai sus. „Pentru trenuleţul de şampanie, comanda minimă e de şase sticle – un Dom Perignon costă 3180 de yuani (300 de dolari). Cea mai scumpă marcă e Ace of Spades care costă nouă mii de yuani (850 de dolari), iar dacă un client o comandă, îi e servită de cele mai frumoase dansatoare şi primeşte un trenuleţ la masă."

Tot designul clubului are scopul de a scoate în evidenţă averea, până şi răcitoarele din sticlă transparentă, care probabil ar fi funcţionat la fel de bine şi dacă erau opace. Majoritatea meselor sunt aşezate astfel încât clienţii să se vadă între ei şi să fie tentaţi să cheltuie cât mai mult. Deşi planul lui Sun pe termen lung e să transforme Linx într-un club privat, tocmai războaiele sticlelor de şampanie au transformat localul într-un succes.

„Bogaţii din China vor să vină în Shanghai şi să vadă un oraş internaţional", mi-a spus el. „Vin aici cu o tonă de bani şi zic: 'Toată lumea poartă brandul ăsta – dă-mi două bucăţi, te rog.' Apoi văd că lumea îşi ia cincizeci de sticle de şampanie şi vor şi ei. Mulţi sunt oameni parveniţi, care abia au pus mâna pe bani şi beau Dom Perignon fără să aibă habar ce e."

John Osburg, profesor asistent la departamentul de antropologie al Universităţii Rochester, a ciocnit pahare cu bogaţii Chinei ani de zile în timp ce s-a documentat pentru cartea lui, Averi agitate: Bani şi moralitate în noua generaţie de bogătaşi a Chinei. „Modul în care consumă elita de aici e diferită de ce se întâmplă în State, de exemplu, unde bogaţii consumă branduri obscure, speciale. În China, logica e: Vreau tot ce e recunoscut şi renumit."

„Mulţi parveniţi vin din mediul rural. Pentru ei se foloseşte expresia tuhao, ghiolban îmbogăţit peste noapte. Se ştie că bogătaşii din noua generaţie nu au deloc bun gust şi se laudă cu bogăţia în cele mai penibile moduri. Deci tipul de la ţară care iese prima noapte în club, vede Dom Perignon şi e impresionat. E o glumă în filmul lui Feng Xiaogang, Înmormântarea lui Big Shot, în care mulţi chinezi repetă: "Nu vrem ce e mai bun, vrem ce e mai scump.'"

„Respectul în această comunitate se câştigă cheltuind bani cu prietenii. Unul dintre cei mai importanţi clienţi ai noştri a comandat de curând o sută de sticle, deşi era doar cu zece prieteni."

În sâmbăta de după vizita mea în Linx, Nicole Kidman, care era în vizită pentru Festivalul Internaţional de Film din Shanghai, şi-a făcut rezervare în zona VIP. "Da, plătim anumite celebrităţi să vină la noi", a recunoscut Sun. "Dar suma minimă pentru a sta la masa de lângă ea e de 40 000 de yuani (3800 de dolari)."

Înainte să plec din Linx, am stat de vorbă cu o fată, Meggy, care părea să se distreze de minune. „Noua generaţie de tineri chinezi vor doar să se dea mari", mi-a spus. "Se dau pe lângă fete cu sticlele de şampanie. De obicei funcţionează. Nu e un lucru bun – sunt diferenţe mari între bogaţi şi săraci în China. Dar da, mă aflu aici şi beau şampanie gratis – nu pot să spun că nu-mi place.

La ieşirea din club, am observat o procesiune de maşini de lux şi am vărsat o lacrimă pentru şoferii lor care nu le vor putea conduce beţi spre casă.

Apoi m-am îndreptat spre Mook, un club vechi de doi ani, care mi s-a spus că e mai „sărăcăcios" decât Linx...

Şi care arăta cam aşa.

Era deja ora 1 şi toată lumea era cam praf. Şi aici băutura cea mai populară era şampania, dar se dădeau din mână-n mână şi multe sticle imense de whiskey.

Managerul clubului, Hu Hong, mi-a spus câte ceva despre clientela lui. „Mulţi dintre tinerii ăştia vin din familii bogate", mi-a spus el. "Unii nu lucrează deloc, alţii lucrează din greu şi învaţă de la părinţii lor. Vin aici să se dea mari cu succesele lor. Sunt competitivi. Părinţii lor se cunosc între ei şi dacă ai cu tine o modelă sexi şi comanzi o sută de sticle...începe competiţia."

Hu îşi construieşte relaţii solide cu clienţii lui, iar aceştia cheltuie până la cinci mii de lire la o masă. „Avem şi nişte insigne cu leduri, ca nişte medalii", spune Hu. După ce oamenii comandă mai mult de cinci sticle, le lipim una pe frigiderul de la masă."

„Alte cluburi din Shanghai au artificii când comanzi, dar alea arată ieftin."

Există cluburi ca Mook în mai multe oraşe mari din China, dar niciun oraş din ţară nu are o cultură a cluburilor mai decandentă decât cea a Shanghaiului.

Dar cât timp o să mai poată generaţia asta să deschidă o sută de sticle de şampanie pe noapte, având în vedere că dezvoltarea economică a Chinei începe să dea semne de încetinire?

„Mulţi chinezi sunt nesiguri de statutul lor. Oamenii cu bani sunt în egală măsură dispreţuiţi şi invidiaţi, deci poziţia lor e nesigură. Aşa că se bucură de statutul lor la maxim cât timp mai pot."

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre bogătani:
Ce înveţi când creşti între bogaţii din România
Urăsc mâncarea oamenilor bogați
A apărut o rețea socială pentru bogați unde trebuie să plătești 9 000 de dolari ca să-ți faci cont

Tagged:
Party
china
Lux
Vice Blog
droguri
artificii
sampanie
milioane
buhgatti
limuzine