Iarba şi bunele maniere - Medicina homeopată

Sunt acuzat des că nu iau nimic în serios. Pentru mine ganja e plăcere pură, iar eu mă bucur de ea în porţii care intră clar la categoria „doar în joacă.” Lăsând deoparte fiţele mele, iarba e un fel de medicament minune pentru mulţi oameni suferinzi. Deşi majoritatea ştim că marijuana e folosită la tratarea glaucomului, la suprimarea greţurilor şi pentru stimularea apetitului bolnavilor de cancer – uneori şi ca analgezic – am vorbit de curând cu cineva care-l foloseşte pentru a-şi trata atacurile de anxietate. După ce a încercat toate medicamentele legale, a ajuns la concluzia că cel mai bun tratament e verdele. Aceasta e povestea lui.

Nu se ştie ce a provocat crizele de anxietate ale lui Winston, dar ele au reuşit să-i distrugă viaţa cu totul. Ar putea să fi fost un dezechilibru hormonal din adolescenţă sau o reacţie la o bătăie brutală primită în liceu din partea unor sportivi cu afro. Cert e că, în al doilea an de liceu, era deja pe canapeaua psihologului şi analiza fiecare cauză posibilă laolaltă cu efectele ei nocive.

După Winston, cel mai rău simptom al tulburării cronice de anxietate e obsesia incontrolabilă asupra unui singur gând, care scapă de sub control. E în mare un trip sinistru care te poate lovi oricând. Spaima acestui fapt l-a adus într-o stare constantă de depresie, iar pe la începutul facultăţii băga cu regularitate un antidepresiv numit Lexapro. Acesta a fost primul dintre medicamentele de tip SSRI pe care Winston se baza ca să rămână echilibrat. Dar echilibrul acesta l-a costat. A fost lovit de toate efectele secundare ale unor astfel de medicamente – insomnii, libidou scăzut, apatie. De fiecare dată când se lăsa de ele trecea printr-un sevraj groaznic cu şocuri pe creier şi schimbări de dispoztiţie. De asemenea îl făcea să se poarte ca o jigodie iraţională cu care era imposibil să vorbeşti. În timp ce efectele secundare îi distrugeau viaţa sexuală, sevrajul îi distrugea relaţiile pe latura emoţională.

Vreme de ani de zile Winston a luat şi s-a lăsat de Lexapro, Wellbutrin, Aderall, Zoloft, Ambien şi dracul mai ştie ce, totul în căutarea unui produs care să nu aibă efectele astea secundare de coşmar. Pe urmă a realizat că singurele atacuri de panică pe care le avusese în ultimii ani erau provocate de sevrajul de la medicamente. Nu avea niciun rost să introducă ceva atât de nociv în viaţa sa.

În septembrie Winston a ajuns la acel punct din dependenţa de medicamente în care se lasă de toate, dar de data asta s-a chinuit să suplinească absenţa lor cu alternative homeopate precum uleiul de in şi vitaminele B12 şi D. Cu speranţa înainte a renunţat la Zoloft. Fără pastile viaţa lui Winston părea să meargă bine până într-o dimineaţă în care a simţit un atac de panică. Disperat după orice soluţie a apelat la singurul lucru pe care-l avea la dispoziţie: puţină iarbă.

Deodată i s-a topit toată anxietatea. Gândul asupra căruia stăruia obsesiv i se păruse deodată banal, iar mintea lui uşor distrată a mers mai departe. Astfel şi-a dat seama Winston că, deşi fumatul unei cantităţi nesimţite de verde i-ar fi provocat un atac de panică, unul-două fumuri n-au făcut decât să-i pună lucrurile într-o altă perspectivă. De atunci, de fiecare dată când simţea c-o ia razna, pufăia un pic şi se calma.

Acum şi-a rafinat tratamentul şi a cumpărat un vaporizator Ploom PAX. Îi permite să-şi controleze dozajul la miligram şi să modifice temperatura după tipul de iarbă folosit, ca să fie sigur că nu bagă niciodată prea mult sau prea puţin. Pentru Winston PAX-ul e ca un inhalator pentru-n astmatic, de-asta îl are mereu la el.

Deşi avea o soluţie atât de simplă chiar sub nas, Winston a pierdut ani de zile ca un sclav al medicamentelor recomandate de psihologi, care au impresia că drumul spre pacea minţii e pavat cu pastile. În timp ce Winston a avut voinţa să se elibereze de dependenţă, câţi mai sunt care merg pe acest drum sinistru crezând că e cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru ei înşişi?

Ca să menţin dispoziţia jovială de la rubrica Iarba şi bunele maniere, nu vă mai bat la cap cu probleme de politici medicale. Ganja s-ar putea să nu-i ajute pe toţi cu problemele lor de anxietate (evident T. Kid nu e doctor), dar n-ar trebui ca oameni ca Winston să se bucure de leacul lor într-un cadru legal?

@ImYourKid

Traducerea: Mihai Popescu

Citește și restul articolelor din rubrica noastră jovială Iarba și bunele maniere.