Chestii

Am vorbit cu femeia al cărei soț e crezut Dumnezeu

Interviu în exclusivitate cu Gadiwala, femeia din spatele omului din spatele cele mai înfloritoare religii din India.

de Natasha Frost ; translated by Diana Pintilie
07 Octombrie 2017, 12:15pm

Fotografie via Shutterstock

Momentele preferate ale Gadiwalei sunt cele obișnuite. Timpul liniștit când soțul ei nu călătorește prin lume vizitând enoriașii lui sau construind temple, iar fiica și fiul său pot fi scutiți de teme. „Ce e important e faptul că suntem împreună", spune ea.

Ea nu are voie să vorbească cu bărbați care nu fac parte din familie, sau să fie văzută de un bărbat din religia sa. Astfel, ea își petrece majoritatea timpului în izolare, în casa familiei din orașul mare Ahmedabad, din vestul Indiei. Aici ne-am întâlnit cu ea, conduși de menajera lui Gadiwala într-un lounge mic și privat. Ea stătea pe o canapea înaltă din lemn, în poziția lotus, îmbrăcată cu un sari roz care trece cu lejeritate deasupra capului și la mână purta un ceas mare din aur cu argint.


Cea mai rară Dacie din lume


În vârstă de aproximativ 40 de ani, Gadiwala este frumoasă, cu sprâncene accentuate. Ea râde cu ușurință și deseori pune mâna la gură. Soția lui Dumnezeu sau, mai degrabă, soția unui bărbat pe care mulți îl cred că este doar la o aruncătură cosmică de divinitatea, nu poate fi fotografiată sau să-și dezvăluie numele adevărat. În schimb, i se spune pe scurt „Gadiwala", care înseamnă „soția lui Acharya". În limba hindusă, Acharya înseamnă conducătorul sau învățătorul spiritual. Soțul lui Gadiwala, Koshalendraprasad Pande, în vârstă de 45 de ani, este acel Acharya.

Hinduismul Swaminarayan este ramura hinduismului care s-a dezvoltat cel mai rapid din lume. Însă, în esență, există mai multe grupuri. Pande, soțul Gadiwalei, conduce o eparhie majoră datorită statutului său ca cel de-al șaptelea succesor direct al lui Swaminarayan, o figură religioasă din secolul al XVIII-lea, considerat de urmașii săi ca o manifestare a lui Dumnezeu.

Un templu Swaminarayan


Pande, soția lui și primul lor fiu au un statut aproape divin printre membri credinței lor. „Legătura aia cu Swaminarayan îmi oferă constant putere și încredere", îmi spune Gadiwala. Dar ea precizează că asta implică și riscuri. „Dacă duce la mândrie și aroganță, atunci totul este lipsit de divinitate."

Conform profesorului Raymond Williams, o autoritate internațională în hinduismul Swaminarayan, e greu de știut cu exactitate câți adepți are Pande. „Ei nu țin o evidență a membrilor, deci nu există un număr exact", explică Williams. Estimările unora sugerează că ar putea fi chiar și un milion, în orice caz, numărul e în creștere. Williams a descris tradiția Swaminarayană ca „Noua Față a Hinduismului".

Gadiwala spune că, din cauza religiei sale, ea nu poate merge pe străzi, așa că umblă cu o umbrelă care ajunge până la pământ.

De asemenea, ea nu poate zbura fără să poarte o burqa, iar asta creează dificultăți. Numele de pe pașaport confirmă identitatea ei hindusă, dar vestimentația e percepută ca fiind tradițional musulmană, iar cei de la TSA nu reacționează atât de bine la explicația asistentei sale: Gadiwala este divină. „Ei nu cred", spune ea cu tristețe în voce. „Ei cred că noi mințim."

Dar nu a fost mereu așa. Gadiwala a crescut într-o familie normală dintr-o castă superioară Brahmin, din Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei. Acasă se vorbea hindusă și ea spera ca într-o zi să devină doctor. Viața de familie era una religioasă și suficient de strictă pentru a impune un program până în ora opt seara pentru ea și sora ei. Dar asta era o nimica toată în comparație cu schimbările de care s-a lovit la 20 de ani, când s-a căsătorit cu Pande, o căsătorie aranjată de părinți. Chiar și după 22 de ani, Gadiwala își aduce aminte că i-a plăcut de el din prima.

Însă căsnicia au împins-o către un rol nou pentru care nu era pregătită: Gadiwala a devenit guru al femeilor devotate lui Pande și era responsabilă să ofere sfaturi practice și spirituale. În plus, se presupunea ca ea să vorbească Gujarati, limbajul soțului și a discipolilor. „Obișnuiam să plâng în continuu", spune ea pe un ton glumeț. Pentru Gadiwala, noua viață a fost un șoc și s-a chinuit să se împace cu noile îndatoriri. De asemenea, în mare partea a fost lăsată să se descurce pe cont propriu.

Soacra ei, care ocupase anterior rolul divin al Gadiwalei, petrecea majoritatea timpului călătorind prin India, deci nu era prin preajmă s-o ajute cu tranziția la viața de soție a unui zeu.

Profesorul Williams consideră că rolul Gadiwalei este o provocare în sine. Deși el îl cunoaște pe soțul ei, Pande, aceasta nu a cunoscut-o niciodată pe Gadiwala, din cauza restricțiilor în privința comunicării cu alți bărbați. „Ea duce o viață foarte grea, fiind izolată și restricționată în acțiuni", spune el, „cine o poate vedea și cu cine se poate întâlni și cu cine poate relaționa." Dr. Williams îl cunoaște bine pe soțul ei Pande, dar nu a cunoscut-o personal niciodată pe Gadiwala, din cauza interzicerii de a vorbi cu bărbați. Gadiwala spune că asta este prima oară când este intervievată.

Luminată de deasupra de un candelabru de un verde deschis, Gadiwala ține în mână un telefon mobil. Ea vorbește fluent și confortabil engleză. Spune că, la început, tranziția de la o viață normală părea imposibilă. Dar cu timpul a devenit din ce în ce mai ușor, a născut doi copii, a învățat să vorbească Gujarati și a progresat în privința sfaturilor oferite enoriașilor. Câteodată întrebările erau legate de practicile religioase sau cum să păstrezi calmul în cămin.

De cele mai multe ori sunt legate de menstruație, iar femeile Swaminarayan nu ar trebui să facă ceva timp de trei zile în acea perioadă a lunii, care poate fi o provocare pentru cele care nu au ajutor în casă. Fără să ridice, să facă curățenie, să spele sau să gătească. Soluția ei? „Ei bine, soțul ei trebuie să le facă", a spus ea nepăsător. Așa cum explică și Williams, Gadiwala și soacra ei au un rol crucial cum au consilierii pastorali în comunitatea lor. „Ele sunt conștiente de problemele cu care se confruntă femeile", spune Williams.

La un moment dat, Gadiwala a trebuit să decidă cum voia să trăiască divinitatea asta de pe Pământ. Ea ar fi putut să facă la fel cum a făcut soacra ei înainte, să stea în templu, în sari-uri ornamentale foarte grele, ca o zeitate în viață care putea fi consultată și la care să se roage enoriașii. Dar Gadiwala a vrut un rol mai filantropic, de ajutorare a copiilor orfani și a celor săraci. „Personal, eu cred că divinitatea este umanitatea", spune ea, adăugând că spiritualitatea fără umanitate este lipsită de dumnezeu. Ea se duce zilnic la templu, dar spune că „pentru mine, doar să mă duc la templu și să mă întâlnesc acolo cu doamne... e lipsit de valoare." Abordarea asta e una radicală pentru cineva cu o poziție spirituală atât de importantă. Soțul ei ar fi putut să fie dezamăgit, însă el a încurajat-o să facă ce considera că e corect.

Deoarece Gadiwala nu poate să umble liberă prin comunitate, ea a convocat localnice pentru ajutor. La început, ea avea cinci femei care o ajutau, iar acum, opt ani mai târziu, numărul a ajuns undeva pe la 700. Ea speră ca în curând să reușească să înființeze propriul orfelinat. Ea spune că munca asta are mult mai multă însemnătate decât orice ceremonie sau practică religioasă.

„Atunci când pui un zâmbet pe fața unui copil sărac, cu dulciuri, ciocolată, înghețată, asta e mai important decât o sută de malas în templu."

Dr Williams spune că Gujarat trece printr-o schimbare, iar odată cu asta și așteptările enoriașilor. „Atenția ei pentru munca umanitară poate fi o dovadă a felului în care ea răspunde la schimbările întâmpinate", spune el. Oamenii, în special femeile, devin mai educate. „Toată societatea se schimbă, prin urmare, rolul liderilor religioși, atât al lui Acharya cât și al soției sale, se schimbă."

În fiecare zi, Gadiwala se trezește cu mult înainte de cinci dimineața, pentru ritualul de rugăciune solitară puja, ce implică o mică flacără, înainte să se ducă la templu. Deseori, lumea se așteaptă ca ea să călătorească prin India și prin lume, pentru a sluji celor devotați. Însă, pentru ea, mai important decât munca filantropică și practicile religioase, sunt copii adolescenți. Fiica ei de 16 ani e încă la școală, în timp ce fiul de 19 ani, Vrajendraprasad, studiază psihologie la universitatea locală.

„Ei sunt la vârsta la care au nevoie cel mai mult de părinți și eu nu fac compromisuri", spune ea. „Nu mi-e rușine să spun asta. Copii mei au mai multă nevoie de mine decât enoriașii." Gadiwala nu călătorește atunci când copii au examene și face tot posibilul să nu-i lase singuri noaptea, chiar dacă asta înseamnă să se trezească la 2 dimineață ca să traverseze țara.

Când am vorbit, fiul Gadiwalei călătorea în străinătate pentru prima oară, acompaniat de tatăl său într-o excursie în Chicago. Într-o zi, el va moșteni poziția tatălui său, care implică multe călătorii internaționale. Koshalendraprasad Pande a construit aproape 190 de temple și altare în jurul lumii, în ultimul deceniu, iar numărul de adepți crește considerabil. Tânărul Vrajenda va avea ceva de muncă.

La un moment dat, el se va căsători. Asta dictează tradiția, la fel ca pentru Gadiwala, soția lui Vrajendra va fi din aceeași castă (Brahmin) și aceeași regiune (Uttar Pradesh). Deși ea și Pande se vor sfătui cu părinții tinerei mirese pentru aranjarea căsătoriei, Gadiwala se concentrează pe faptul ca fiului ei să-i placă noua soția. „Dacă nu-i place de ea, nu-l voi forța", spune ea. Iar când mireasa se alătură familiei și va locui cu ei în casa din Ahmedabad, ea va avea la fel de multe de învățat, ca și Gadiwala. Deși, de data asta, Gadiwala promite că o va ajuta pe tot parcursul.

După căsătorie, fiul ei va prelua rolul tatălui, în timp ce soția îl va adopta pe al ei. Responsabilitățile Gadiwalei se vor mai ușura apoi, așa cum a fost și pentru socrii ei. Ei preferă vacanțele pe vase de croazieră, unde, cu condiția să nu riște să fie văzută de vreun bărbat, soacra ei se poate plimba după bunul plac. Însă Gadiwala vrea să continue ceea ce a început. Poate viața pe care o are nu este ceea ce și-a imaginat ca adolescentă: nu e doctor și locuiește departe de casă, cu sute de mii de habotnici în grija ei. „Dar nu am regrete", spune ea. „Sunt foarte fericită că am aflat adevăratul scop al vieții mele."

Urmărește-o pe Natasha pe Twitter.

Citește mai multe despre evoluția religiei contemporane:
Bărbații care cred că ei sunt Iisus

Ce înveți când ești într-o relație cu cineva de altă religie decât tine

Santeria e noua religie favorită a cubanezilor

Ce m-a marcat, ca româncă, la o cină cu o familie de ortodocși gay din Finlanda

Tagged:
INDIA
Hinduism
religie
interviú
comunitate
spiritualitate
divinitate
zeitate
Acharya