Joburi dubioase găsite pe net în România la care să te duci după facultate

Am un job deocamdată stabil chiar în jurnalism, dacă tot am investit trei ani în facultatea din același domeniu. Totuși, am zis să caut ceva diferit și să văd cum ar fi viața, dacă n-aș alege să stau prin masterate și facultăți secundare, în așteptarea lozului cel mare, până la 30 de ani. Recunosc, am și căutat meserii diferite de cele cu care ești obișnuit, că prea suntem toți operatori PC, finanțiști bancari și experți în comunicare.

Și mai e o problemă: șomajul în rândul tinerilor este o problemă în toate țările UE, dar românii sar puțin peste media europeană, deși multe minți luminate aruncă în fiecare an bani pe programe inutile și niciodată realizate în totalitate.

În schimb, instituțiile aruncă responsabilitatea una pe cealaltă cu privire la cine ar trebui să-i identifice pe tinerii șomeri și cine ar trebuie să-i consilieze pentru a-și găsi un loc de muncă în România. Bine, instituțiile nu au fost în stare nici măcar să realizeze o bază de date cu toți tinerii români care nu urmează o formă de educație și nici nu sunt pe piața muncii, iar „Garanția pentru Tineri" s-a implementat cu picioarele în România.

Dacă instituțiile statului nu prea se pricep la rezolvarea șomajului în rândul tinerilor, eu am zis să iau această problemă în propriile mâini și poate chiar ajung să-mi ajut foștii colegi cu câteva link-uri. Cred că, prin călătoria mea, am ajuns în zona dubioasă a cererii pieței de muncă.

Internetul abundă de oferte de muncă pentru tinere frumoase, atractive și cu picioarele până-n gât, doar că cele mai multe te invită să fii „maseuză" la nu știu ce bodegă sau, ceva mai sincer, videochat-istă adult sau non-adult la acele studiouri care au împânzit marele orașe, din Iași și până-n București.

Însă, eu am găsit un job mai special, o ofertă de neratat pentru o „tânără în domeniul vânzărilor". Da, chiar așa sună oferta de pe BestJobs. Desigur că am dat un click și am aflat că nu este de ajuns să fii tânără și interesată de acest obicei capitalist al vânzării și cumpărării. Ca orice tânără, trebuie să ai experiență între doi și cinci ani, studii superioare, să parlezi engleză și excelente abilități de comunicare și negociere cu clienții.

De asemenea, nu putem să uităm de organizare, dinamism, spirit antreprenorial și dorință de dezvoltare a carierei, doar că acest anunț nu m-a informat până acum despre ce carieră este vorba, ci doar că acea carieră este la Coșoveni, undeva mai jos de Craiova, între Cârcea și Lăcrița Mică. Știu, acolo visează orice tânăr șomer să-și dezvolte cariera din România.

Acum sper că nu sunt singura care crede că un job intitulat „responsabilă cu fericirea pacienților noștri" este oarecum bizar, dar am dat peste o asemenea ofertă pe eJobs. Inițial, am crezut că este vreo invitație la un salon de masaj, dar aparent este o chestie mai serioasă. Bine, oarecum serioasă.

Cerințele par simple și încep cu „trebuie să organizezi locul de muncă la fel ca propria casă" – păcat că eu trăiesc ca ultimul burlac forever alone din România. Ah, să nu uităm că trebuie „să le zâmbești tuturor oamenilor pe care îi întâlnești și să le oferi pacienților cel mai bun cadru pentru a-și schimba viața". Asta cu zâmbitul pare puțin trasă de păr, că poate vine un băiat să facă nițel jaf armat la clinica de fericire și nu cred că-l convingi cu un zâmbet să nu te ciuruiască ca pe Băsescu la final de mandat la Controceni.

La final, cineva ține să-ți spună că este vorba despre o clinică de slăbit, pentru că știm cu toții că fericirea este strict legată de câte kilograme ai, iar pastila perfectă pentru slăbit este un zâmbet de la o cucoană ce se gândește permanent că putea să facă ceva mai bun cu viața ei, gen să se facă stewardesă la Ryanair.

Acest job sună minunat, poate pentru că nu ai nicio idee la ce referă și ai speranțe că vei ajunge să lucrezi la pompe funebre sau măcar la pompat rahat din fosele septice ale locuitorilor de la marginea Bucureștiului.

Din păcate, orice vis se spulberă atunci când dai click pe jobul de pompagiu și ți se spune că te vei ocupa cu operarea unei pompe de beton în București.

Oamenii nici măcar nu cer prea multe de la tine, doar niște experiență în operat pompe Schwing și Putzmeister – sunt sigură că poți să falsifici experiența dacă înveți cum să scrii corect aceste cuvinte, că oricum spunem cu toții că suntem șefi la pachetul Office și ne pricepem nespus de mult la SEO.

Dacă credeai că poți să promovezi doar țigări prin baruri, atunci eJobs îți oferă oportunitatea de a promova scule și așchietoare în România. Nu știu de ce mi s-a părut acest job bizar, adică poate există oameni decenți care trăiesc de pe urma promovării de așchietoare. Bine, poate că nu cred că merită să promovezi așchietoare, că doar toate așchietoarele fac aceeași treabă, adică așchiează diverse chestii.

Desigur că suntem o țară de intelectuali cu studii superioare, dacă îți trebuie facultate doar ca să promovezi niște tâmpenii de scule și așchietoare. Mai exact, trebuie să fii absolvent al Facultății de Construcții de Mașini.

Practic, din această ofertă am învățat că e OK să înveți pe de rost produsele din portofoliu, ca să încerci să le promovezi la niște oameni care au ajuns la criza vârstei de mijloc și în loc de „hei, cred că îmi voi arunca toate economiile pe o decapotabilă", ei spun „ce bine mi-ar prinde acum o așchietoare".

Când niște calificați scriu un anunț în căutare de necalificați

La un moment, am dat și peste niște oameni care sunt în căutare de „necalificați pentru lucru la bandă". Măcar oamenii ăștia nu-și fac prea multe speranțe în legătură cu muncitorii ei. Practic orice licean care nu a terminat ceva tehnic, economic sau vocațional este înregistrat ca persoană necalificată. Adică eu am fost la un moment dat persoană necalificată cu o medie aproape ireală, pentru că nu am făcut nimic cu viața mea dincolo de științe sociale. Rușine, umanisto!

Bine, poate m-am grăbit în a spune că măcar oamenii ăștia nu au pretenții prea mari de la angajați. Adică, să ne înțelegem, trebuie să ai cazier curat, nițică seriozitate și punctualitate, precum și o condiție fizică și stare de sănătate bună.

Am lucrat mai bine de doi ani ca persoană necalificată și nimeni nu mi-a cerut un cazier, așa că mi se pare puțin cam exagerat. Poate nu am eu față de infractoare, dar nu cred că trebuie să demonstrezi că nu ai făcut nimic oarecum ilegal în viața ta ca să manevrezi butoaie cu apă de 19L. Serios, necalificat pentru lucru la bandă înseamnă să tragi ca boul timp de opt ore pe zi de niște bidoane din care beau toți corporatiștii din București.

Meseria de „grataragiu" (operator grătar), așa cum este prezentată pe eJobs, nu ar trebui să ceară prea multe competențe, adică trebuie să știi cum arată carnea atunci când e gătită și cum arată atunci când mai are puține urme de botulism. Floare la ureche!

Bine, poate te-a atras inițial acest job, dar apoi angajatorul îți spune că trebuie să ai o prezență plăcută pe tot parcursul programului, presupun că ești responsabil cu fericirea micilor și a cefei de porc. Și să nu uităm de cunoașterea corectă a limbii române, care este absolut necesară ca să țipi la colegă „fă, proasto, e doar o punguță, nu decât o punguță" în timp ce pe cărbuni se transformă în scrum paginile din DOOM2.

Dacă acest anunț nu te-a dat pe spate, să știi că „salariul și beneficiile sunt motivante". Serios, data viitoare îi voi spune proprietarei că vreau să-i plătesc o chirie motivantă.

„Căutăm 20 de colaboratori" zice anunțul de pe BestJobs, înainte să te bombardeze cu toate numele de orașe din România și să te mintă frumos că vei lucra la un proiect UNIC. Desigur că recrutarea se face pe o adresă de mail de la Yahoo (profi, nu?).

Acest UNIC promite și independență financiară cu doar una-două ore de muncă în fiecare zi, ca să-ți rămână alte 22 de ore pe zi în care chiar să faci ceva util cu viața ta. Aș vrea ceva mai multe detalii despre acest job, care are miros de „câștigi 10.000 de euro pe lună stând acasă" și alte reclame asemănătoare care te bombardează prin Google.

Bine, s-au dat multe glume pe net cu meseria asta, când a băgat-o Subway, dar încă mai sunt căutați oameni, să știi. Specializarea ca „sandwich artist" promite un viitor luminat pentru oricine vrea să facă artă din acele chestii înghițite pe nerăsuflate în pauza de masă cronometată la minut din corportație. Glumesc, nu are nimic de a face cu arta și doar cu o campanie de angajare la un fast-food, probabil ideea strălucită a unui publicitar care încerca să facă o glumă practică despre artiști șomeri. Felicitări oamenilor din publicitate care ne-au dat sandwich artistul!

Măcar cerințele acestui job nu sunt culese din stele, iar angajatorii doresc pe cineva cu studii medii și capacitatea de a face un amărât de sandwich, care nu se dezintegrează până la masă.

Dacă ai abilități motrice, dexteritate și acuitate vizuală, atunci poate că nu te-ai gândit în viața ta să aplici la un job de „operator linie producție hârtie igienică". Însă ca tânăr șomer trebuie să te gândești la perspectiva de viitor, că avem cu toții nevoie de hârtie igienică și nu pare o meserie care își va găsi moartea prea curând, la cât rahat aruncă politicienii zilnic în România.

Producția de hârtie igienică se face în ture de opt ore și trebuie să fii responsabil cu îmbunătățirea continuă a liniilor și să participi la sistemul de sugestii. Am eu o sugestie, nu mai produceți vă rog mizeria aia de hârtie roz, că o să murim cu toții de hemoroizi.

Recunosc, putea fi mai rău. Mereu poate fi mai rău și diferența o face nevoia ta de bani, de mâncare, de casă. De asemenea, cu siguranță există meserii și mai dubioase decât astea de-aici, dar doar atât am găsit pe site-uri specializate în recrutare. Bine, mereu există alternativa muncii la negru, în care banii vin în plic și vezi tu după 30 de ani sau pe la pensie.