Steaua de Mare luptă împotriva discriminării rasiale cu manele psihedelice

Steaua de Mare este prima trupă bucureșteană care combină rock-ul psihedelic și progresiv cu manele. Da, manele. Muzica aia care poartă un stigmat nedrept din cauza intelectualilor elitiști cu prejudecăți de natură rasistă. Mai mult, în comparație cu alte trupe care împrumută influențe din muzica contemporană din Balcani, dar care nu s-ar asocia niciodată cu stilul de muzică al lui Salam, Steaua de Mare nu se ascunde de termenul „manea”, pe care îl poartă cu mândrie.

Din acest mini set de priview-uri, numai piesa doi nu este pe album, dar ea se află pe prima compilație Future Nuggets, colectivul de muzicieni din care face parte și Steaua de Mare

Primul lor album va fi lansat pe vinil pe 20 mai, la casa de discuri britanică Ambassador’s Reception. Am apucat să ascult o copie în avans a materialului self-titled, care include doar piese instrumentale, și am rămas mască. Manelele psihedelice mi-au dat tripuri în care am văzut mustața lui Guță pe fața lui Roky Erickson, dansând în fața unui trib de pitecantropi la țărmul Mării Negre. După ascultare, l-am sunat pe Andrei Dinescu, membru al trupei, ca să aflu ce l-a convins pe un tip care a făcut muzică clasică de la șapte ani, să îmbrățișeze manelele.

VICE: Salut Andrei, e Steaua de Mare prima trupă din România care a combinat rock-ul psihedelic cu manelele?

Andrei Dinescu: Da, suntem prima trupă care a făcut acest lucru. A mai fost Shukar Collective, dar ei nu s-au atins de termenul manele. Ei au făcut doar muzică tradițională țigănească. Pe când noi considerăm că ceea ce facem e inspirat din muzica contemporană din Balcani și manele.

Voi nu vă sfiiți de termenul „manea”. Chiar îl aveți postat la genul de muzică pe contul de Soundcloud.

Singurele persoane care au ceva cu acest termen sunt rasiștii. Societatea omului alb nu vrea să vadă țigani cu tehnologie. Românii rasiști acceptă doar țiganii care nu au acces la curent. E o altă formă de rasism. Iar manelele reprezintă țiganul cu tehnologie.

Tu asculți manele?

Da, normal. Ascult multă muzică balcanică. Îmi place foarte mult Ork Universal. Am început să ascult pe la 16 ani. La început a fost caterincă, dar mai apoi mi-am dat seama că trupele de manele au instrumentiști care chiar au talent muzical. Majoritatea oamenilor sar repede cu rasismul și nu apreciază muzica. Într-adevăr, aici e și vina maneliștilor, care au mers pe comerț și au creat versurile siropoase pe care le știm cu toții, dar așa e în orice gen. Asta nu înseamnă că manelele nu au valoare din punct de vedere muzical.

Albumul e doar cu piese instrumentale. E posibilă o viitoare colaborare cu un manelist la voce?

Cu siguranță. Deja ne gândim să facem o piesă cu un deținut, cântăreț de manele. L-am cunoscut în timpul unui alt proiect de-al meu, Shamanelism. Când am mers să ajut la prepararea festivalului, am fost surprins să văd câți oameni voiau să cânte manele, dar nu puteau din cauza gardienilor. O nouă dovadă de rasism.

Să revenim la Steaua de Mare, care înglobează mai multe stiluri de muzică. Ce alte surse de inspirație aveți în afară de manele?

Orchestrele balcanice, muzica turcească, mișcarea no-wave, nu new-wave, eu am trecut prin mai multe genuri. Mișcarea krautrock din anii 70 e o altă sursă de inspirație. Ce au reușit să facă germanii e extraordinar. Au creat ceva total diferit de muzica americanilor și cea a englezilor, care dominau în topuri. Și asta e important. Să creezi ceva original, cu personalitate și fără imitații. Spre exemplu, mi se pare o tâmpenie să faci muzică în România, cu versuri în engleză. Chiar nu are sens să cânți în engleză.

Lăsând muzica la o parte, cât de importantă e partea estetică pentru trupă? Mă refer la copertă și la videoclipul extraordinar cu imagini din excursia clasei a VIII-a G de la Școala 79 din București, 1994.

Mă bucur că ți-a plăcut videoclipul. Eu nu prea mă ocup de aspectul estetic, dar suntem cu toții inspirați de restaurantul Steaua de Mare, de la Euforie Nord. Chiar și de toată arhitectura comunistă de pe litoralul românesc, care are ceva SF în ea. Ceva psihedelic. Am vrea să facem și un clip în prezent, care să poată transpune nostalgia acelor vremuri. Aia ar fi o provocare interesantă.

Va urma un turneu național de promovare a materialului?

Noi vrem să avem cât mai multe cântări în țară. Deși albumul se lansează la un label străin, vrem să intrăm în exclusivitate în România. Sper ca posturile de radio să dea piese instrumentale. În prezent lucrăm la o idee pe care am avut-o de multă vreme. Și anume să cântăm într-un club de manele. Ar fi interesant să vedem reacțiile oamenilor.

Într-un club de manele? Cred că ar fi mega tare.

Cu siguranță. Te țin la curent dacă rezolvăm ceva în privința asta. Numai bine!

Citeşte şi:

Ferentary Party Reloaded

Aur, smalex şi duşmani

Shamanelism cu deţinuţi