10 întrebări pe care ai vrut mereu să i le pui unui tip care le face lipeala bogaților

Pentru majoritatea oamenilor, ideea de matchmaker (a face lipeala pentru a forma cupluri) este găsită numai în romanele lui Jane Austen și în legendele din culturile vechi. Dar pentru JJ Wu Chang, asta e viața lui. Bărbatul în vârstă de 29 de ani ajută oamenii din Hong Kong să găsească iubirea, și are clienți din cercurile elitei. Ca din paginile Crazy Rich Asians, JJ preia situația când aplicațiile de dating dau rateuri. Într-un oraș ca Hong Kong se întâmplă des.

Deși este un oraș cosmopolit internațional, majoritatea localnicilor sunt foarte tradiționali și prinși în normele sociale. Majoritatea nu ies la întâlniri decât cu oameni din cercul lor social și dating-ul interrasial este încă atipic.

Atunci intervine JJ. Găsește oameni care îndeplinesc cerințele clienților, dar îi și învață să se relaxeze și să fie mai receptivi la alte tipuri de persoane. Afacerea lui, The Love Consultant Hong Kong, este și serviciu de dating și consiliere în relații.

VICE a vorbit cu JJ despre cum a ales cariera asta mai neobișnuită, cel mai ciudat lucru făcut de un client și cum e datingul pentru cei unul la sută.

VICE: Salut, JJ! În primul rând, cum ai devenit un matchmaker?
JJ: Am studiat în Boston și m-am întors în Hong Kong ca să lucrez în marketing și în publicitate, dar nu mi-au plăcut joburile alea. Am strâns niște bani și am decis să fac ceva ca să ajut oamenii, iar pentru mine asta e matchmaking-ul.

Am găsit Institutul de Matchmaking din New York, care este recunoscut de Consiliul de Educație al Statului New York. Am fost la una dintre conferințele lor din 2015, care a fost punctul de inițiere pentru mine ca matchmaker. A fost ciudat ca un ritual. Nu mă integram printre oamenii de acolo, având în vedere că majoritatea erau femei albe trecute de 40 de ani din clasa de mijloc din America. În schimb, eu eram un tip asiatic în jur de 25 de ani.

De ce crezi că matchmaking-ul este atât de tabu?
În primul rând, fiindcă de cele mai multe ori este făcut la scară largă. Am aplicat pentru un job de consultant în dating la o firmă mare și totul era bazat pe un scenariu, de genul „suport clienți”. Să pui oamenii în categorii face un imens deserviciu clienților. Am vrut să o fac într-un mod în care să onoreze experiența unei persoane.

Mai există și o preconcepție că oamenii care caută un matchmaker sunt disperați. Am fost surprins la început că veneau la mine oameni atrăgători, la fel de tineri ca mine. Ba chiar i-am spus unuia dintre primii mei clienți: „De ce naiba ai nevoie de ajutorul meu?”. Mă bucur tare că s-a întâmplat asta. Bineînțeles că nu era disperat, dar societatea din Hong Kong poate fi foarte dură în situația asta. Doar fiindcă nu sunt într-o relație și au nevoie de ajutor să-și găsească jumătatea, nu înseamnă că sunt scursurile societății, chiar deloc. Majoritatea sunt doar ocupați sau au nevoie să fie foarte discreți când vine vorba de dating. Oamenii din anumite familii trebuie să aibă relații numai cu persoane care sunt „aprobate social”.

Cine sunt clienții tăi?
Lucrez mai mult cu indivizi bogați cu experiență internațională. Nu se încadrează în cele două categorii demografice principale din Hong Kong, expați și localnici. Au fost născuți și crescuți aici, dar vorbesc engleza cu un accent american sau britanic. Cred că majoritatea dintre ei sunt 40 la sută moderni și 60 la sută tradiționali. Preferințele lor la capitolul dating sunt foarte occidentalizate, dar valorile lor sunt bazate pe tradiție.

Dar cum decizi ce clienți să accepți?
Am „observatori” diferiți, oameni care știu multe persoane din diferite cercuri sociale ale orașului. Îmi fac propria cercetare înainte. Trebuie să aflu dacă posibilul clientul a avut probleme cu cineva în trecut. Unele probleme din trecut nu apar în online, dar au ajuns la urechile cercurilor sociale.

Prima consultație este gratuită fiindcă s-ar putea să nu vreau să semnez cu ei sau nu vor vrea ei. Cer oamenilor să fie cât mai deschiși și sinceri fiindcă nu vreau să dictez nicio narativă.

Când vine vorba de dating, ce caută majoritatea clienților tăi?
Unii oameni își caută „sufletul pereche”, lucru care-i face foarte inflexibili. Ar trebui să caute pe cineva cu care sunt compatibili. Nu creez oameni din nimic, trebuie să-i găsesc, deci să ai niște cerințe specifice te va costa foarte mulți bani, iar, în majoritatea cazurilor, nu este ceva realist.

Până la urmă, toată lumea își dorește de fapt pe cineva care-i acceptă pentru cine sunt și care nu va încerca să-i schimbe. La ce aspiră oamenii și ce ajung să înțeleagă că au nevoie sunt două lucruri foarte diferite.

De ce este o provocare dating-ul în Hong Kong?
La suprafață, Hong Kong este unul dintre cele mai internaționale și cosmopolite locuri din lume, dar nu este deloc progresist. În special fiindcă multe femei aici suferă de pe urma presiunii valorilor convenționale și arhaice. Și e de căcat, chiar e. Îmi învăț clienții că vorbim despre viața lor, nu despre cea a părinților. Un alt lucru e că mulți oameni de aici sunt ciudat de inflexibili, și nu vor să aibă relații cu persoane de altă rasă, lucru încă văzut ca fiind ceva bizar.

Care a fost una dintre cele mai ciudate cerințe de la un client?
Am avut o ședință cu o tipă pe la 35 de ani și voia să adaug BDSM ca cerință principală. I-am spus că am pe cineva în minte, dar că trebuie să mă interesez, lucru care de obicei ia mai mult timp și bani. A doua zi, mi-a spus mai multe despre experiențele BDSM cu foștii iubiți, inclusiv preferințe specifice și că singurul lucru care îi provoacă orgasm este să folosească o foarfecă să vadă cum picură sângele dintr-un tip. Mi-a mai cerut să găsesc pe cineva care să-i dea o sumă de bani lunar, ca un sugar daddy. Ba chiar s-a oferit să-mi dea zece la sută din bani în fiecare lună, lucru care m-ar fi făcut proxenet. Evident că nu am semnat cu ea.. 

Este același lucru cu clienții heterosexuali și LGBTQ?
Muncesc mult să încerc să înțeleg dating-ul la relațiile convenționale, heterosexuale și binare, mai ales că am făcut parte din cercul ăsta. Dar legat de lumea LGBTQ, am realizat că aveam multe de învățat, după ce am stat mai mult cu prietenii mei gay. M-am întâlnit cu mulți oameni ca să le ascult poveștile de coming out. Am învățat mai multe despre jargonul și cultura gay, cum ar fi ce este considerat atrăgător și ce înseamnă „bear” (urs, bărbat gay mai păros care proiectează o imagine de masculinitate necizelată). Prietenii mei gay m-au ajutat să mă educ. Am început să iau clienți din comunitatea LGBTQ în urmă cu trei luni.

Există o parte întunecată a matchmaking-ului?
Da! Unele servicii nu sunt deloc reglementate și Hong Kong nu are nicio lege pentru matchmaking, deci e o zonă gri imensă cu ce e ok să faci și ce nu. Oamenii își iau țeapă de la așa-ziși matchmakeri și pierd o mulțime de bani constant. 

E un caz în care o femeie a luat un client și i-a făcut lipeala intenționat cu oameni care nu îndeplineau cerințele lui. După a zecea lipeală ratată, tipa, care avea unele dintre cerințele fizice cerute de client, a început o relație cu el în timp ce-i lua banii. S-a despărțit de el după trei luni. Trebuie să existe reguli stricte, iar să nu ieși la date cu clienții trebuie să fie una dintre ele.

Care este rata ta de succes?
Oamenii cred că succesul e atunci când le găsesc perechea, dar nu funcționează chiar așa. Pentru mine sunt mult mai multe lucruri de luat în considerare. Rata succesului nu este numărul de lipeli, alea sunt doar pentru companiile mari ca să-și umfle statisticile. Eu lucrez cu un număr atât de mic de clienți încât n-ar avea niciun sens pentru mine. Succesul, după părerea mea, este să educ oamenii și să-i ajut să înțeleagă ce vor, ce au nevoie și cum să obțină asta într-o relație.

Interviul a fost editat pentru lungime și claritate.