Am făcut city break la Roma mai ieftin decât litoralul românesc și un italian a crezut că-l fur

Roma, capitala unui imperiu, leagăn de istorie și orașul lui OG Eastbull, era de mult pe lista de vacanțe. Și-o zic din start: sunt un vânător de bilete de avion ieftine.

Trăiesc periculos și dacă unii își iau adrenalina din ecranul unor păcănele, eu mi-o iau de pe ecranul din aeroport care anunță zborurile anulate. Bineînțeles că ai aceleași șanse de câștig la păcănele cu probabilitatea ca zborul tău Wizz să nu aibă probleme în perioada asta a vieții. Cu vacanța asta am fost însă probabil norocos.

Biletul a fost undeva la 200 de euro, cu bagajul de 10 kile inclus. Nu foarte ieftin, dar a fost la limita de jos a acceptabilului. Zborul plăcut, alune scumpe și cum am ieșit din aeroport m-am simțit ca acasă.

Deși există un tarif fix de taxi de 50 de euro de la aeroportul Fiumicino până oriunde în Roma istorică, taximetristul a insistat că acel tarif se aplică doar până la gara Termini și că trebuie să îi plătim în plus. Bine că nu l-am prins când se retrăgea în quartiere Bercenio.

M-am simțit ca acasă și la hotel, unde 4 stele cel mai probabil arată de 3 și așa mai departe. Bineînțeles prețurile nu reflectă neapărat aspectul, suma de plată pe noapte pentru 4 stele este undeva între 150 și 200 euro, în funcție de zonă. Acum că ai o idee despre costurile de transport și cazare, orașul are mai multe de oferit. 

Așa aș caracteriza Roma: oraș frumos, dar murdar. Poate nu te aștepți ca București să fie mult mai curat decât Roma, dar realitatea este că stăm mai bine pe curățenie. Bravo, concetățeni! Dar ce te lovește mai tare e că în Roma, la orice colț, este istoria pură.

Sunt peste o mie de biserici, iar aproape fiecare colț de stradă are un lăcaș de cult. N-ai cum să ratezi Basilica San Pietro, fie că ești credincios sau nu, locul e absolut fascinant. Cu peste 180 de metri lungime și 119 înălțime, cu operele lui Michelangelo și Bernini, locul este, după părerea mea, cea mai impunătoare clădire a Romei.

Intrarea este gratuită, însă există mai mereu o coadă destul de mare, așa că ideal ar fi să legi San Pietro cu vizitarea muzeelor Vaticanului și Capelei Sixtine. Prețul pentru un bilet simplu este de 17 euro, iar timpul de așteptare la coadă după ora 12 este de maximum o oră, orice ți-ar zice vreun clip alarmist de pe TikTok. În orice caz, merită pe deplin orice timp de așteptare, Capela Sixtină e superbă.

Întregul Vatican este o expresie a opulenței și luxului pe care Biserica Catolică a acumulat-o de-a lungul secolelor din culturile la care a ajuns. Nu știu de ce, dar am impresia că expresia „Ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place” a fost prima dată spusă de vreun Papă de pe jilț.

E genul de oraș care te face să-ți pară rău că n-ai fost atent la ora de istorie. Fontana di Trevi nu e de ratat pentru o poză de Instagram, deși seara e aproape imposibil să găsești loc, iar eu am vrut să vizitez și catacombele Sfântului Calixt. E locul unde creștinii erau îngropați în primele secole – peste 500.000 de oameni –, iar rețeaua de catacombe este vastă și merită vizitată. Prețul pentru vizită cu tur inclus este de doar 10 euro.

Sigur că nici Colosseumul nu poate fi ratat. Pentru 16 euro și jumătate de oră de așteptare, poți să vezi vestigiile și Forul Roman.

După episodul cu turiștii care și-au scrijelit numele de clădirea istorică, acum locul e împânzit de avertismente care te anunță că amenda pentru declararea iubirii pe monumente istorice e pasibilă de o excursie la pușcărie plus o amendă de 15.000 de euro.

E fascinant că o clădire care are aproape două milenii e încă în picioare. Ca idee, e mai bătrân ca războaiele daco-romane și întreaga lui construcție a durat doar 11 ani. Adică mai puțin decât Pasajul de la Domnești și decât metroul din Drumul Taberei, iar astea nu țin neapărat două mii de ani.

În principiu, orice obiectiv turistic este ieftin de vizitat – probabil cu 70 de euro vezi cam tot ce are de oferit Roma mai popular. E un preț decent când te gândești că în Dubai pentru o simplă urcare în Burj Khalifa dai vreo sută de euro. 

În Roma dai de români peste tot. Lucrează în industria ospitalieră sau chiar la casele de bilete ale obiectivelor turistice. Pare că sunt fericiți în Italia și din cei patru pe care i-am întâlnit niciunul nu mi-a spus că e dispus să se întoarcă în România. 

Cumva, românii sunt o parte a Italiei, și mă gândesc că oarecum așa va arăta și țara noastră peste 20 de ani, cu forța de muncă din Asia tot mai prezentă. De fapt, din punct de vedere al nivelului de trai și al societății, probabil București e Roma de acum 10 ani.

Salariul minim în Roma e pe la circa 1.200–1.500 de euro, în timp ce cel mediu se duce pe la 2.500 de euro. Bine, contează foarte mult diversele bonusuri și beneficii. În România, salariul mediu net în București a sărit de 1.000 de euro. Da, încă nu suntem acolo, dar d-aia am zis de diferența de un deceniu. Mai e loc de-o mențiune: la noi de la telefonie și asigurări de mașină până la berea de la terasă și cappuccino (dacă nu ești la speciality coffee) toate sunt mai ieftine.

Din discuțiile cu italienii, am aflat că și la ei sistemul medical dă rateuri constante, timpii de așteptare sunt mari, iar personalul medical destul de redus. În schimb, aparatura medicală este de ultimă generație iar spitalele pentru copii sunt printre cele mai bune din lume.

Legat de faza cu mizeria și cum tomberoanele sunt mereu pline, iar gunoaiele zac și pe lângă, doi italieni mi-au spus că problema asta vine din faptul că nimeni nu mai este dispus să fie gunoier.

Cei din estul Europei sau Asia preferă industria ospitalieră, un job plătit cam la fel, dar mult mai curat. Acum ani de zile exista chiar un obicei ca, după ce iau gunoiul angajații de la salubritate, să stropească pubelele cu un gel frumos mirositor.

Am tot comparat București cu Roma și pentru că e interesant cum îi privesc italienii pe români. Aș zice că majoritatea sunt okay cu noi, conștienți că am preluat greul muncii de pe acolo până la un moment dat. 

La o tarabă cu sucuri mi-am adus însă aminte că ai noștri au făcut probabil și multe maradone pe acolo. După ce mi-a zâmbit domnul de la sucuri și ne-am pus de acord că e o zi a naibii de călduroasă, i-am întins o bancnotă de 100 de euro. A pus-o în casierie și m-a întrebat de unde sunt. Când a aflat că-s român, a scos bancnota și-a verificat-o să vadă dacă nu cumva e falsă.

Aș zice că cel mai bun loc de luat masa este în cartierul Trastevere, iar de evitat sunt cârciumile de pe lângă obiectivele turistice. În Trastevere se mănâncă bine cam pe oriunde, o pizza e în medie cam 10–12 euro, și pastele tot pe acolo.

Alături de cei din grupul meu, la o notă de 75 de euro ne-am gândit că un tips de 10 euro ar fi binemeritat. Când am dat să plecăm, șeful de sală a preluat nota și banii, i-a dat chelneriței și ea, când a văzut tipsul, ne-a strigat mulțumiri și ne-a salutat energic din mâine. Am dedus că italienii nu sunt prea generoși.

Legat de transport, dacă nu vrei pe jos, cu metroul sau autobuzul, poți încerca și Uber. Mă rog, există ca un agregator de taxiuri, dar alea din stradă „îți fac preț” și mai bine iei așa.

Merită un city break în Roma? Cu siguranță da. Cu greu vei găsi un oraș care să-ți ofere mai multe atracții turistice. 

Mâncarea italiană este probabil una dintre cele mai bune din lume, iar prețurile nu sunt rele, fiind mult mai ieftină ca Parisul sau Londra. 

Dacă ești atent la bilete de avion și cazări, probabil poți petrece aici un weekend cu 350 de euro dați pe zbor și cazare. E fascinant că nu trebuie să cauți neapărat un loc anume, iar impresia mea-i că orașul ăsta e construit să te impresioneze. Până la urmă, a fost capitala unui imperiu.

Bineînțeles, n-ai cum să ratezi o gelato (italienii s-au inspirat de pe Calea Victoriei, nu invers). Pentru aventuroși se găsește chiar și cu aromă de Viagra. Mai bagă un limoncello, o lasagna de la mama ei și un Aperol spritz și poți zice: dolce far niente.

Toată experiența a fost încununată de aplauze la aterizarea avionului în România. E un gest la care nu mă așteptam și pe care nu l-am mai auzit de ani de zile, nici măcar la gașca de bombardieri cu care am fost coleg de zbor până în Dubai.