Toate felurile în care e șocant să afli că prietenii tăi sunt în secret putred de bogați

Sunt anumite feluri în care bogații își trăiesc viața, chiar și în România. Mănâncă fructe de mare exotice sau caviar cât tu încă faci în pampers. Prima mașină în care se urcă e un Lamborghini sau Maybach. Există un șofer al familiei, iar vacanțele sunt, de regulă, în alte orașe și în stațiuni pe care le-ai văzut doar în poze pe internet.

Banii, e evident, îți pot cumpăra un stil de viață deosebit. Și înveți că raportarea la societate e alta. În contextul ăsta, fă cunoștință cu oameni care au descoperit că cei cu care se înconjoară sunt bogați. 

Îmi aduc aminte când un prieten m-a chemat la el acasă, împreună cu colegi de clasă, pentru un proiect. Când am ajuns la adresă, am fost atât de confuză, încât a trebuit să verific de două ori numerele caselor de pe stradă. Eram însă unde trebuie – lângă un conac de cinci ori mai mare decât casele tipice din zonă (Manila, Filipine), unde am crescut amândoi. Deși ne știam de mici, am fost surprinsă de bogăția în care trăiește. 

Bineînțeles, oamenii bogați există în jurul nostru. Uneori, sunt ușor de observat pe baza hainelor lor – sau, mai bine spus, a brandurilor: o geantă Dior, accesorii Hermès, pantofi Gucci. Dar, cum aveam să aflu, ne iau prin surprindere prin felul low-key în care își trăiesc viața. 

De la povestea asta am pornit și am strâns alte mărturisiri de la oameni despre experiențele lor similare. Au descoperit că cei din anturajul lor sunt mai bogați decât credeau. 

„Un prieten m-a întrebat dacă aș putea proiecta un perete de cățărare pentru casa lor. I-am spus că voi veni să văd. Mi-a trimis șoferul care să mă duc la biroul lui. Când am ajuns acolo, am fost surprins să mă aflu în același loc în care am fost intervievat când eram proaspăt absolvent și aplicam pentru un stagiu de practică. Toată lumea îi spunea «bună ziua» prietenului meu și am crezut că era doar un manager sau ceva de genul acesta. El era proprietarul.” – RJ Cruz

„În liceu, era un tip care vorbea cu profesorul nostru din clasă spunând că familia lui tocmai își cumpărase panouri solare pentru acoperiș. A spus că era «foarte accesibil». Un panou costa circa 1.600 de euro. Cred că pentru el nu era scump. Ideea lor despre ceea ce este accesibil și ceea ce este ieftin este foarte diferită de cea a unei persoane normale.” – Jose Saranglao

„Eram stagiar la un mare conglomerat, iar echipa noastră se întorcea la birou de la o activitate de teambuilding. Eram în mașină și unul dintre băieți avea mare nevoie să meargă la baie, dar traficul era oribil. Unul dintre colegi a întrebat: «Vrei să mergi la baie în clădirea noastră?». Era literalmente o clădire comercială pe care familia lui o deținea. S-a dovedit că provenea dintr-o familie foarte bogată. Am mai aflat că toate hainele le cumpăra din străinătate.” – Anonim

„În primul an, aveam un prieten care m-a invitat să iau prânzul cu el. I-am spus că am putea să luăm un jeepney (un microbuz înghesuit cu bilete ieftine) până la un mall. El a insistat să ia un taxi, că nu știa cum să facă naveta. Ne-am dus să mâncăm pizza și mi-a spus să aleg din meniu, deoarece făcea cinste.” – Michael Morales

„Cunosc o mulțime de oameni care s-au dovedit a fi moștenitori ai unor businessuri mari, dar de obicei sunt umili și simpli și nu ai ști niciodată. Cea mai interesantă poveste a mea este cea în care am vizitat un prieten de familie care locuia într-o zonă dubioasă, o casă mică într-un cartier cu un grad ridicat de criminalitate. Eu aveam 12 ani. M-a văzut uitându-mă la pereții lui murdari și la mobila veche. Mi-a părut rău pentru el, iar el trebuie să fi observat privirea de pe fața mea, pentru că a zâmbit și a spus: «Îți voi face un tur complet.» M-a condus într-o cameră secretă plină cu arme, muniție și un seif pe care l-a deschis – era plin cu aur și teancuri de bani.” – Anonim

„Am aflat că prietena mea era mai bogată decât credeam atunci când am mers la petrecerea de aniversarea ei în conacul ei. Nu sunt sigură cât de mare era, dar eu locuiesc pe un teren de 300 de metri pătrați, iar terenul ei era de aproximativ 100 de ori mai mare. Nu mi-a păsat cu adevărat și am iubit-o la fel, dar a fost mișto.” – Blanca Garcia

„Am fost repartizat să lucrez pe teren pe o insulă, toate cheltuielile fiind plătite de companie, inclusiv un avion privat pentru transport. Prânzul l-am avut la o vilă. Răsfoiam una dintre revistele companiei, care avea numele președintelui. Am observat că avea același nume de familie cu o persoană pe care o cunoșteam. Se pare că era chiar maică-sa, iar familia deținea și insula.” – George Silvederio

„În al doilea an de facultate eram într-o relație. Când am vizitat-o acasă, parcul lor de mașini era, nu știu de ce, expus la vedere: un Fortuner voluminos, un Montero Sport, un Expedition și mai voluminos, un Camry alb imaculat și un BMW Z3 roșu parcat și decapotat. În interiorul casei erau poze înrămate din călătoria lor de cinci săptămâni în Europa.” – Anonim