Cele mai bune filme horror de pe Netflix și HBO, care te vor ține treaz la noapte

Sunt o grămadă de lipsuri notabile în materie de filme noi horror pe Netflix și HBO, dar chiar și așa, dacă ai răbdare să cauți, poți organiza o seară de binging care să-ți facă pielea de găină. 

Tucker and Dale vs. Evil e o comedie slasher despre doi rednecși care merg să-și petreacă vacanța la o cabană, dar au ghinionul de a împărți pădurea cu o gașcă de studenți excesiv de dispuși să creadă în legende urbane creepy. Tinerii concluzionează rapid și fără vreo dovadă logică că redneșcii sunt căsăpitori de temut și vor să le vină de hac. Ușor de zis, greu de făcut.

Tot pe zona asta de umor intră și The World’s End, în care o gașcă de cinci prieteni la 35 plus de ani pornesc să facă circuitul barurilor din orășelul natal, fără să bănuiască că oamenii din jur au fost înlocuiți de clone. Când se prind, e deja prea târziu și încep să sară capete, mâini sau picioare și să țâșneacă sânge albastru. Cafteala e cot la cot cu datul pe gât de halbe.

Cireașa de pe tortul cu cele mai căutate filme ar fi putut fi What We Do in the Shadows – hipsterizarea vampirului, varianta propusă de regizorul Taika Waititi (Thor: Ragnarok), care dă pe-afară de umor și relaxare pe o zonă care ultima oară și-a primit un refresh de la Let the Right One In. Din păcate, filmul nu mai e de găsit pe HBO, iar în locul lui a rămas serialul cu același nume, care nu e rău nici el, dar ar fi fost și mai bine de văzut după film. 

House of 1000 Corpses e o excelentă călătorie cu trenulețul groazei alături de o familie de criminali dezaxați. Acest film începe cu niște tineri care bat țara în căutare de atracții și dau peste benzinăria și muzeul curiozităților lui Captain Spaulding. Entuziasmul lor tâmp în fața desfășurării de povești ilustrate sângeros despre crime sinistre anticipează, evident, tot ce-i mai rău.

Filmul bifează: guru sadic care se îmbracă în piele umană, frate uriaș deformat și fără creier, soră extatică și impredictibilă, bunic hater și mamă libidinoasă. Întreaga desfășurare de forțe e de-o aglomerație ritmată și stridentă complet necredibilă, dar atât de dură încât se simte fix ca un thrill ride bun din care vei ieși, dacă nu înfricoșat, măcar cu cel mai dubios râs din lume țiuind în urechi. În lipsa lui The Hills Have Eyes sau a primului Texas Chainsaw Massacre de pe platforme, acesta e o alternativă satisfăcătoare. 

În direcția asta merge și The Evil Dead, în care o gașcă de prieteni ajung într-o cabană unde găsesc o carte și un pumnal și trezesc la viață niște demoni care pun stăpânire pe ei, unul câte unul. Filmul stă pe muchia aia foarte subțire dintre comedie stupidă și groază nasoală și balansul ăsta te lipește de ecran. Bașca, e de un vintage cuceritor: vezi un creion înfipt într-un călcâi care în mod evident e făcut din ceva gen latex sau niște sânge atât de roșu încât zici că-i tempera, cu textură de vopsea veche. The Evil Dead e bun de binging cu prietenii, păcat că doar primul e disponibil. 

Psycho al lui Alfred Hitchcock e aproape loc comun. Știe toată lumea povestea lui Norman Bates, proprietarul de hotel care din când în când se crede mama lui și omoară cliente. A fost (re)văzut în filme, seriale, la teatru sau în benzi desenate. Norman cel original, însă, are o combinație de candoare amestecată cu chin și dubioșenie care te intrigă. Dacă-l vezi în condiții optime (ecran mare, sunet bun), suspansul din Psycho te va cuceri. 

Primul Halloween e un must see chiar în seara lui 31 octombrie și așa-ți mai umpli lista cu recomandări de filme. E cel cu Jamie Lee Curtis în rolul fetei cuminți, dar care știe să țipe și să-și confecționeze arme cu ce găsește la îndemână. De la acest film, practic, au pornit toate glumele pe seama tinerilor care fac cele mai potrivite aka proaste alegeri pentru a fi omorâți rapid și spectaculos.

Tot în zona asta, ar mai merge un film foarte bun, dar pe care nu l-aș recomanda nici celui mai mare dușman. Henry, Portrait of a Serial Killer e upgrade pe psihopatie. Poate doar unor regizori ca Gaspar Noe sau Fatih Akin să le fi ieșit experiențe la fel de neplăcute și greu de suportat. Henry e rece, impenetrabil, violent, sec și foarte dur. Nu e un film de Halloween, e un film pe care-l împachetezi ermetic și-l bagi la congelator. Să tacă. 

The Conjuring din 2013 e semi-bazat pe povestea reală a lui Ed și Lorraine Warren, un cuplu de investigatori de fenomene paranormale din SUA, care au lăsat în urmă nenumărate istorii despre locuri sau persoane bântuite. Filmul te duce într-o familie numeroasă și extrem de deranjată de fenomene bizare, gen mâini care ies din dulap sau te apucă de picioare când dormi. Lucrurile escaladează nasol și, pe lângă familia în pericol, spiritele amenință inclusiv unitatea echipei de investigatori. Joc la dublu din care invariabil va ieși câștigătoare casa bântuită. 

De completat lista cu cele mai căutate filme horror cu serialul The Haunting of Hill House, asta dacă ai timp de o noapte albă și n-ai o problemă cu locurile bântuite. Pe o zonă mainstream european, cu iz puternic de Stephen King, dă câteva goluri bune la nivel de sadism al sperieturilor și miniseria franțuzească Marianne, despre o scriitoare de romane horror care se trezește bântuită de vrăjitoarea pe care tocmai a omorât-o în ultima carte și care se cere resuscitată. 

Tot pe zona europeană, dar mai scurt, e și filmul spaniol Veronica, în care un joc de Ouija se lasă cu efecte secundare nasoale pentru fiica cea mare a unei familii cu patru copii. Tot cu sperieturi pe fățuci cârlionțate și fantome care își cer drepturile, Veronica, în lipsa inexplicabilă a lui The Babadook de pe oricare dintre aceste platforme, e un înlocuitor decent. Și uite cum lista cu filme bune s-a mărit.

Upgrade e un indie care îmbină elegant robotizarea cu setea de răzbunare până iese un horror cu bătăi impecabile și un personaj simpatic, de care chiar îți pasă. E vorba despre un șofer care în urma unui accident rămâne paralizat și ajunge pe mâinile unui tânăr savant care îl convinge să accepte un implant salvator. Micul cip pe care îl primește în organism funcționează ca un super creier, care nu doar că-i repune în funcțiune coloana vertebrală, dar îi ascute și simțurile, reacțiile și îl face capabil să poată omorî rapid la nevoie. Și uite așa, dacă nu-l știai, îți completezi lista cu filme noi pentru noi și de văzut cât mai curând.

Upgrade merge văzut cot la cot cu Mad Max: Fury Road, care nu e horror, dar se simte de sezon. Și poate cu The Cabin In the Woods, acest horror „cu de toate”, care se ia în serios și face mișto de sine însuși fix cât să rămână decent.